Expoziţia de Artă „Adevăr – Compasiune - Toleranţă” la Turnu-Severin: un popas pe calea inimii

În oraşul românesc Drobeta Turnu-Severin există un practicant al Marii Legi care obișnuiește să practice exercițiile Falun Dafa în Pădurea Crihala.

Într-o bună zi, chiar la câțiva pași de locul de practică, a început execuția unei construcții. Nu mică i-a fost mirarea când a aflat că urma să se ridice un Pavilion Expozițional. A știut imediat că aceea era oportunitatea de a aduce severinenilor vestea cea bună, expoziția de pictură „Adevăr – Compasiune - Toleranţă”, chiar acolo, în oraşul său natal.

Iată că, odată cu 11 august, ziua mult așteptată a sosit, poveștile aninate pe pereții pavilionului așteptându-și noii oaspeți.

Cel mai nerăbdător vizitator, un băiat de vreo 10 ani și-a exprimat dorința să asculte povestea poveștilor. Puțin intimidată de vârsta fragedă a copilului, o practicantă a început să îi explice, căutând cu grijă cuvintele, pentru ca micuțul să poată înțelege cât mai bine ce este Dafa și care este rostul acelor lucruri, logica lor și semnificația lor profundă. Istorisirea a fost astfel rostită încât copilul să poată desprinde mesajul de încredere într-un deznodământ binefăcător pentru toți oamenii lumii.

La un moment dat, prezentatoarea a observat câteva persoane adulte ascultând concentrate expunerea sa. Crezând că poate mama copilului consideră că ar fi prea mult pentru înțelegerea băieţelului său, a vrut să oprească expunerea, însă, glasul rugător al femeii a cerut cu hotărâre continuarea expunerii, spunând că ceea ce asculta era extrem de interesant, astfel că, în liniște și cu mult interes, au ascultat cu toții întreaga prezentare a expoziției.

Unul câte unul, au început să apară noi și noi vizitatori, pe măsură ce canicula zilei se domolea.

Un practicant îmbrăcat în costumul școlii, a început să demonstreze exercițiile, fiind exemplificate astfel imaginile din tablouri, referitoare la exerciții, cu comentarii despre rolul acestora și despre simbolul școlii, oamenii fiind vizibil surprinși de atmosfera de liniște, desigur, îmbogățită de muzica realizată de practicanți, care rula în fundal.

Un mare punct de atracție l-a constituit executarea florilor de Lotus în incinta expoziției, astfel că, în timp ce părinții vizionau exponatele, copiii mai mici se uitau fascinați cum, din mâinile practicantului, apăreau mici bijuterii strălucitor colorate, acele flori de Lotus pe care ei le vedeau pretutindeni în tablourile din sală.
Pentru ca ei să înțeleagă pe deplin simbolistica florii de lotus, au primit și „Povestea Lotusului” din ziarul The Epoch Times, desigur, cu sursa menționată, și cu precizarea că există acolo secţiuni care conţin multe povești de cultură tradițională chineză. (http://epochtimes-romania.com/news/povestea-lotusului---103623)
Celor interesați de ideogramele chinezești li s-a recomandat vizionarea postului New Tang Dynasty, cu programul său de învățat limba chineză, prezentat în mod atractiv de un american (https://www.youtube.com/user/learnchinesenow).

Au început să vină copii din ce în ce mai mulți, pentru că aflaseră că acolo se dădeau povești și ei puteau învăța să facă flori de lotus. Copiii s-au trimis unii pe alții la Pavilion, iar cei foarte mici au venit fuga spre expoziţie, făcându-i şi pe părinții lor să intre, chiar dacă ei nu avuseseră această intenție la început. Un astfel de băiețel, Eduard, de 1 an și două luni, a zâmbit fericit în cadrul ușii, a tropăit mărunt pe loc, cu privirile încântate identificând următoarea țintă, s-a dus glonț la masa cu materiale și și-a fixat privirile în ochii practicantei, care a intuit astfel că îi cere să fie luat în brațe. Astfel au putut părinții băieţelului să viziteze expoziția. Desigur, la sfârșit, au primit floarea de lotus alături de “Povestea Lotusului”.

Grupuri de copii mai măricei au ascultat cu multă răbdare comentariile oferite pentru fiecare tablou și și-au exprimat încântarea față de frumusețea lucrărilor. Un băiat de 11-12 ani, când a intrat în sală a izbucnit în exclamații de uimire de parcă ar fi intrat direct în rai. A ascultat apoi cu maximă atenție explicațiile detaliate despre fiecare tablou și, în final, a spus că îi plăcea extraordinar de mult expoziția. Pe parcurs, el a făcut comentarii la obiect despre ceea ce vedea și percepea din tablouri, dovedind o înţelegere destul de adâncă pentru un copil.

O doamnă care mai practicase meditația anterior, a fost încântată de perspectiva de a intra pe site să înțeleagă mai multe despre Dafa. De altfel, cei mai mulți dintre oamenii care au vizitat expoziția au primit cu mare receptivitate pliantul cu informațiile despre școală.

Un tătic a fost uluit când și-a chemat copilul în vârstă de vreo 10 ani să meargă acasă, fiindcă se înnoptase, iar copilul era foarte necăjit că nu i se permitea să vadă expoziția până la capăt. Tatăl se uita întrebător la persoana care prezentase copilului expoziția și părea că se întreabă cum i-a putut capta atenția și interesul într-un asemenea grad.

Un bărbat a povestit că, pe vremea dictaturii, lucrase foarte aproape de „tovarăși” și că putuse vedea foarte clar cât de răi erau cei mai mulți dintre ei. Vizitase și câteva case de corecție pentru minori, unde micuţii erau chinuiți și asupriți. Văzuse pușcăriași, la grămadă amestecați cei de drept comun și cei deținuți politic, și găsea că era foarte dificil să identifici cărei categorii îi aparţinea fiecare, fiind toți tratați la fel. Spunea că niciun regim nu poate fi benefic și că ar fi bine dacă Falun Gong ar triumfa în întreaga lume și toți oamenii ar practica Marea Cale.

Un bărbat de vreo 50 de ani a povestit că a fost în China la Jocurile Olimpice, unde locurile erau împânzite de Securitate, astfel încât fusese pe punctul de a i se confisca două cărți cumpărate cu bani grei, însă, după afişarea unei legitimații de persoană oficială, agenţii l-au lăsat în pace. Văzând tablourile cu eliberarea practicanților care au gânduri drepte, bărbatul a spus că tot așa este descris și în Biblie că s-a întâmplat cu sfinții.

Doi polițiști au fost receptivi la prezentarea expoziției şi și-au exprimat uimirea când au aflat despre Falun, iar atunci când au primit explicațiile pentru tabloul cu justiția divină, cum binele se răsplătește cu bine și răul cu rău, şi cum Legea universului aplică la timpul potrivit retribuție torţionarilor pentru crimele săvârşite, unul dintre ei i-a spus celuilalt, mai mult sau mai puțin în glumă, să aibă grijă ce face, fiindcă iată ce se poate întâmpla dacă nu are grijă. Colegul său i-a răspuns, căzând pe gânduri, că așa chiar se pare că se întâmplă. Amândoi au cerut imediat pliante cu informațiile despre școală.

Un domn, ale cărui glume „prietenoase” au fost demontate într-un dialog destul de intens, a întins o capcană, în același ton glumeț, ca să vadă dacă trage cineva de el să practice. A fost puțin șocat când a primit recomandarea să nu îndrăznească să practice cu o asemenea mentalitate, cum era cea pe care o afișa de la intrarea în expoziție, fiind garantat că nu va obține nimic. A plecat și, după vreo oră, s-a întors să ia pliante cu școala pentru el și prietenul cu care venise. La întoarcere, călca în vârful picioarelor și vorbea respectuos, în șoaptă, astfel încât să nu deranjeze pe cineva. Conștiința sa, probabil, se trezise.

Un bărbat de vreo 40 de ani a părut de la bun început mai interesat de practică decât de artă sau de persecuție, și tot punea întrebări de detaliu. La final, și-a exprimat surprinderea pentru precauția cu care i s-a răspuns la întrebări, precizând că, de obicei, oamenii încearcă să te convingă cu orice preț că practica lor e cea mai grozavă și că nu mai văzuse anterior o astfel de atitudine prevenitoare. Luând un pliant cu școala, părea nerăbdător să obțină mai multe informații despre Falun Dafa din cărți.

Un alt bărbat de vreo 40 de ani, cu hainele murdare și care părea să aibă dificultăți de comunicare, a stat o oră întreagă pentru a citi explicațiile fiecărui tablou și a ascultat-o pe practicanta prezentatoare cu nesfârşită răbdare. Uneori, el exprima ceea ce înțelegea, sau ceea ce îi atingea inima, cu glas șoptit, parcă cerându-și scuze. Încă o dată s-a văzut că aparențele înșală și că, oricât de umilă ar fi o persoană, ea poate avea, de fapt, un suflet nobil și destul de înțelept ca să înțeleagă ce este Marea Cale și să se poziționeze bine.
La finalul expoziției au venit copii să ceară material pentru a putea face și ei flori de lotus, așa că s-a organizat un mic atelier de creație, copiii arătându-și unii altora cum se lucrează florile.

Mulți dintre vizitatorii expoziției și-au arătat recunoștința pentru felul în care a fost organizat evenimentul și pentru informația primită, ca și cum o povară le-ar fi fost luată de pe umeri, ca și cum o parte din ei a înțeles mai bine ca înainte faptul că cineva are grijă de ei. Au fost și câțiva care și-au exprimat tristețea văzând nelegiuirile comunismului.

Ultimele persoane care au părăsit sala expoziției, două tinere profesoare, aveau o strălucire a privirii plină de fericire. Una dintre ele fusese cu o zi mai înainte și apoi postase pe facebook tabloul cu comemorarea victimelor, „Lumânarea Lotus”, iar la comentariu pusese ultimul paragraf din „Povestea Lotusului”, al cărei mesaj i s-a părut cu totul remarcabil. Colega sa, la apariţia acelei informații, total diferită de cele postate anterior, a cerut lămuriri, astfel încât a putut, la rândul său, să viziteze expoziția. Celor două profesoare li s-a părut o idee excepțională să organizeze în școala lor un eveniment cu expunerea câtorva tablouri și cu prezentarea exercițiilor, a florii de lotus și a poveștii sale.