Raportul privind afirmaţiile de prelevare de organe de la practicanţii Falun Gong din China (partea 1)

Raportul original este publicat la adresa:
http://OrganHarvestInvestigation.net
http://investigation.go.saveinter.net

A. Introducere

Coaliţia pentru investigarea persecutării Falun Gong în China (CIPFG), un organism nonguvernamental înregistrat la Washington, D.C. şi având o sucursală la Ottawa în Canada, ne-a scris o scrisoare la 24 mai 2006, cu scopul de a ne solicita ajutorul pentru a ancheta instituţiile Statului şi funcţionarii guvernului Republicii Populare Chineze asupra cărora există suspiciunea că prelevează organe de la practicanţii Falun Gong aflaţi încă în viaţă, omorând astfel practicanţii pe parcursul acestui proces. Scrisoarea este ataşată în anexa acestui raport. Un mare număr de prieteni ai Chinei, dintre care facem şi noi parte, sunt îngrijoraţi în legătură cu aceste afirmaţii. Am acceptat cererea, dată fiind gravitatea acestui caz, şi propria noastră dedicare pentru respectarea demnităţii umane în întreaga lume.

David Matas, avocat internaţional pentru apărarea drepturilor omului, specializat în dreptul persoanelor refugiate şi imigrate, îşi are cabinetul particular la Winnipeg. El se implică activ în promovarea respectului faţă de drepturile omului, ca scriitor şi conferenţiar, şi face parte din numeroase organizaţii nonguvernamentale pentru apărarea drepturilor omului.

David Kilgour este un fost deputat şi secretar de Stat în guvernul canadian pentru probleme din regiunea Asia-Pacific. Înainte de a deveni parlamentar, el a fost procuror al Coroanei. Biografiile celor doi autori sunt anexate la acest raport.

B. Metode de lucru

Noi ne-am realizat ancheta independent de CIPFG, de Asociaţia Falun Dafa, respectiv, de orice altă organizaţie şi de orice guvern. Am încercat, fără succes, să mergem în China, dar suntem dispuşi să mergem acolo şi mai târziu pentru a începe a doua fază a anchetei, pentru a avea posibilitatea de a întâlni martori şi de a vizita instituţiile relevante. Am intervievat un anumit număr de oameni enumeraţi în anexa acestui raport, de asemenea am citit cu meticulozitate orice informaţie, în legătură cu raportul nostru, pe care am putut-o obţine. N-am fost plătiţi în niciun fel pentru acest raport, ci am făcut această muncă mai degrabă ca voluntari.

C. Afirmaţia

S-a afirmat că practicanţii Falun Gong de pe întreg teritorul Chinei sunt potenţiale victime ale prelevării de organe, cât timp sunt încă în viaţă. Se afirmă că aceste prelevări de organe sunt impuse unui număr mare de practicanţi Falun Gong, împotriva voinţei lor, în mai multe locuri diferite, conform unei politici sistematice.

Prelevarea de organe este o etapă în transplantul de organe. Scopul prelevării de organe este acela de a furniza organe pentru grefe. Nu e obligatoriu ca grefele să se facă în acelaşi loc cu prelevarea de organe. Cele două locuri sunt adesea diferite, organele prelevate într-un loc sunt transportate într-un alt loc pentru grefă. Cei care sunt responsabili cu transplantul de organe pot să nu cunoască sursa de unde provin organele.

Afirmaţia este că organele sunt prelevate în timp ce persoanele încă trăiesc. Practicanţii sunt omorâţi în cursul operaţiilor de grefe de organe sau imediat după. Aceste operaţii sunt o formă de crimă.

În sfârşit, ni s-a spus că practicanţii omorâţi în acest fel sunt apoi incineraţi. Nu mai există niciun cadavru de examinat pentru a putea fi identificat drept sursă a unei grefe de organe.

Gândul că o asemenea practică ar putea avea loc, în special dacă ea se desfăşoară sub patronajul unui guvern, la începutul secolului XXI, când valoarea individuală a vieţii umane şi-a câştigat în sfârşit respectul pe scară largă, este deosebit de alarmant. În consecinţă, noi am fost şocaţi atunci când unul dintre martori a fost filmat, o femeie care nu practică Falun Gong, întâlnită în cursul acestei anchete şi care a declarat că soţul său [chirurg] i-a spus că el personal a prelevat cornee de la aproximativ 2.000 de prizonieri Falun Gong anesteziaţi, din nord-estul Chinei, în decursul unei perioade de doi ani, înainte de luna octombrie 2003 (dată de la care el a refuzat să continue). Ceea ce am descoperit după aceea, foarte detaliat prezentat în acest raport, este aproape tot atât de tulburător.

D. Dificultăţi în obţinerea dovezilor

Aceste afirmaţii, tocmai din cauza naturii lor, sunt dificil de dovedit sau de respins. Cea mai sigură modalitate de a demonstra orice afirmaţie este dovada oferită de un martor ocular. Totuşi pentru această presupusă crimă este puţin probabil să se obţină o dovadă din partea unui martor ocular.

Oamenii implicaţi în prelevarea de organe de la practicanţii Falun Gong, dacă aceasta se face într-adevăr, sunt fie victimele, fie autorii acestor crime. Nu există nici un spectator. Deoarece victimele, conform afirmaţiei, sunt asasinate şi incinerate, nu există niciun corp de descoperit, nicio autopsie de făcut. Nu există nicio victimă care să fi supravieţuit, ca să poată să spună ce i s-a întâmplat.

Este puţin probabil ca răufăcătorii să recunoască existenţa a ceea ce ar reprezenta, dacă se întâmplă, nişte crime împotriva umanităţii. Cu toate acestea, deşi n-am obţinut mărturisiri complete, am primit un număr uimitor de mărturisiri prin intermediul apelurilor telefonice făcute de către anchetatori.

Scena crimei, dacă crima a avut loc, nu conţine nicio urmă. Odată ce prelevarea de organe a fost terminată, sala de operaţie în care a avut loc seamănă cu oricare altă sală de operaţie goală.

Interzicerea anchetelor asupra drepturilor umane în China face dificilă evaluarea acestei afirmaţii. Din nefericire, China reprimă jurnaliştii şi apărătorii drepturilor omului. Nu există nicio libertate de exprimare. Cei care raportează violări ale drepturilor omului în China sunt adesea arestaţi şi uneori acuzaţi că au dezvăluit secrete de Stat.

În acest context, tăcerea organizaţiilor nonguvernamentale ale drepturilor omului în legătură cu prelevarea de organe de la practicanţii Falun Gong fără consimţământul lor, nu ne ajută cu nimic.

Comitetul Internaţional al Crucii Roşii nu are permisiunea de a face vizite prizonierilor din China, şi niciun alt organism care se ocupă de drepturile omului în închisori. Asta elimină totodată această posibilă pistă de evidenţă.

China nu oferă niciun acces la informaţia despre legislaţie. Este imposibil de obţinut de la guvernul Chinei orice informaţie de bază despre grefele de organe, numărul de grefe, sursa organelor, preţul plătit pentru grefe, nici cum sunt cheltuiţi aceşti bani.

Pentru a face acest raport am încercat să ne ducem în China. Eforturile noastre au fost zadarnice. Am cerut, în scris, să întâlnim personalul de la Ambasadă, pentru a discuta condiţiile pentru intrarea în ţară. Scrisoarea noastră este adăugată în anexa acestui raport. Cererea noastră a fost acceptată. Dar persoana cu care s-a întâlnit David Kilgour era interesată doar să nege afirmaţiile şi nu să ne pregătească vizita.

E. Metodele pentru obţinerea dovezilor

A trebuit ca noi să urmărim un anumit număr de factori pentru a stabili dacă, luate în ansamblul lor, ele prezentau o imagine care să facă afirmaţiile adevărate sau false. Niciunul din aceste elemente, luate separat, nu confirmă sau respinge afirmaţiile. Împreună ele alcătuiesc un tablou.

Multe din dovezile pe care le-am cercetat nu constituie în sine dovada absolută a afirmaţiei, dar absenţa acestor dovezi ar putea să constituie o respingere a acesteia. Combinaţia acestor factori, mai ales când există atât de mulţi, are efectul de a face afirmaţiile credibile, chiar dacă niciuna din aceste dovezi, luate separat, nu pot s-o facă. Acolo unde fiecare element pe care noi l-am putut identifica, care ar fi dat posibilitatea respingerii afirmaţiilor, nu o respingeau, face ca probabilitatea ca aceste afirmaţii să fie adevărate, să devină substanţială.

Dovezile pot să fie inductive şi deductive. Ancheta criminalistică funcţionează de obicei într-o manieră deductivă, legând la un loc, după o logică completă, diferite dovezi. Pentru ancheta noastră, limitările cu care am avut de-a face au reprezentat grave obstacole în această metodă deductivă. Unele elemente care ne-au permis să deducem ceea ce se petrecea, au fost totuşi disponibile, în special, apelurile telefonice.

Noi am folosit, de asemenea, raţionamentul inductiv, întorcându-ne asupra paşilor făcuţi deja şi mergând înainte cu munca noastră. Dacă afirmaţiile nu erau adevărate, cum putem noi să ştim că nu erau? Dacă afirmaţiile erau adevărate, ce fapte corespundeau acestor afirmaţii? Ce ar putea să confirme realitatea afirmaţiilor, dacă afirmaţiile erau reale? Răspunsurile la acest gen de întrebări ne-au ajutat să tragem nişte concluzii.

F. Dovezi credibile şi dovezi care pot fi respinse

Noi am luat în considerare toate elementele pro şi contra care erau disponibile şi care puteau fi disponibile. Unele indicii probatorii nu ne-au dus nicăieri, dar am încercat totuşi să le urmărim.

1. Percepută ca o ameninţare

Partidul comunist chinez (PCC) a perceput Falun Gong, spre sfârşitul anilor ’90, ca o ameninţare la adresa monopolului puterii sale ideologice asupra Chinei. Această ameninţare sesizată nu dovedeşte afirmaţiile. Totuşi, dacă Falun Gong n-ar fi fost percepută ca o ameninţare a puterii PCC, afirmaţiile ar fi fost subminate.

Falun Gong a fost fondat în nord-estul Chinei, în 1992 de către Domnul Li Hongzhi. În anii 1980, Domnul Li a început să practice qigong, un sistem de exerciţii de respiraţie, vechi de multe secole, cunoscut uneori sub numele de “yoga chinezească” şi care era predat pentru îmbunătăţirea sănătăţii şi a sensibilităţii spirituale. Qigong-ul, de toate tipurile, a fost suprimat în toată ţara în 1949, după ce PCC a preluat la Pekin puterea, dar mediul statului poliţienesc, în anii ’80 a devenit mai puţin apăsător pentru qigong-ul sub toate formele sale, inclusiv Falun Gong.

Falun Gong nu a fost decât recent dezvoltat de Domnul Li Hongzhi şi conţine elemente de Confucianism, Budism şi Taoism. În esenţă, Falun Gong predă metode de meditaţie prin intermediul exerciţiilor pentru îmbunătăţirea sănătăţii şi a formei fizice şi spirituale. Mişcarea nu este politică şi practicanţii caută să promoveze adevărul, toleranţa şi compasiunea, trecând dincolo de frontierele raselor, naţiunilor şi culturilor. Violenţa este de neconceput pentru aderenţii Falun Gong. Domnul Li şi-a înregistrat mişcarea pe lângă Asociaţia de cercetare a qigong-ului a guvernului, şi spre mijlocul anilor ’90, declara că avea 60 de milioane de practicanţi. Însuşi departamentul de sport al guvernului chinez a estimat că erau 70 de milioane de practicanţi în 1999.

Potrivit cărţii Profesorului Maria Hsia Chang, publicată la Universitatea Yale, în 2004:

“ Se spune că, majoritatea sunt oameni maturi şi din clasa mijlocie, deşi rândurile (Falun Gong) cuprind de asemenea studenţi şi persoane în vârstă, la fel ca şi ţărani. Ei provin din toate straturile societăţii: profesori, medici, soldaţi, cadre PCC, diplomaţi detaşaţi în ţări străine şi alţi funcţionari ai guvernului. Mai mult, s-a spus şi că printre discipolii Maestrului Li se aflau soţiile şi membri ai familiilor unor înalţi funcţionari chinezi, inclusiv ai şefului statului Jiang, ai primului ministru Zhu şi ai funcţionarilor din Consiliul de Stat, ramura executivă a guvernului.”

Falun Gong reprezintă una din formele exploziei de fervoare religioasă, care a avut loc în China în cursul anilor ’80. Acest fenomen se datorează, în parte, “vidului spiritual din China postmaoistă, şi unei reduceri a controlului ideologic pe care partidul îl exersa în societate…" Popularitatea specială a Falun Gong se baza în parte pe încercarea sa de a vrea să integreze ştiinţa modernă în tradiţiile chineze.

Înainte de interzicerea Falun Gong în iulie 1999, practicanţii săi se întâlneau regulat în nenumăratele oraşe ale Chinei pentru a-şi face exerciţiile. Aşa cum a subliniat Chang, doar în Pekin, existau mai mult de 2.000 de locuri de practică. Ea a adăugat că, printre alţii Zhu, primul ministru al Chinei, părea mulţumit de popularitatea crescândă a mişcării lui Li, din cauza consecinţelor sociale pozitive, inclusiv a reducerii cheltuielilor medicale pentru practicanţi, care erau adesea într-o stare bună de sănătate. Se spune că liderul Jiang în persoană se apucase de qigong în 1992, cerând unui membru al Zhong Gong, un grup care susţinea atunci că are 38 de milioane de membri, să-l trateze de artrită şi dureri cervicale (totuşi, la începutul anului 2000, guvernul lui Jiang a interzis Zhong Gong, numind-o “sectă perversă” şi expulzându-i conducătorul din China) .

Chang şi numeroşi alţi observatori concluzionează că o confruntare personală între Jiang şi Falun Gong a început să se dezvolte în 1996, atunci când cartea Domnului Li, A învârti roata Legii/ Rotating the Law Wheel , a fost vândută în toată China în aproape un milion de exemplare. Asta a dat alarma liderilor nervoşi ai Partidului, inclusiv lui Jiang, în legătură cu popularitatea crescândă a mişcării. Temându-se de posibilitatea unei revolte politice împotriva guvernului, ei au interzis vânzarea cărţii Falun Gong în China şi a altor publicaţii, şi i-a încurajat pe aderenţii nemulţumiţi să-l acuze pe Domnul Li că ar fi înşelat publicul. Chang scrie:

“Simţind că el şi Falun Gong căzuseră în dizgraţie - şi aparent la îndemnul autorităţilor – Domnul Li a emigrat, la începutul anului 1998, în Statele Unite, unde a obţinut rezidenţă permanentă.”

Perioada nonviolentă a campaniei a continuat până în mai 1998, când un reporter de televiziune guvernamental s-a referit la Falun Gong ca fiind o “superstiţie”. Potrivit anchetei lui Chang, asta a avut drept consecinţă faptul că în jur de o sută de membri ai Partidului Comunist Chinez, pensionari din guvern şi din armată, care erau aderenţi Falun Gong, au adresat o petiţie lui Jiang, fără succes, pentru a legaliza Falun Gong. [Falun Gong](p.7). Mai târziu, Partidul a publicat un articol într-o revistă (Ştiinţă şi tehnologie pentru tineret ), care desemna Falun Gong ca fiind o superstiţie şi un risc pentru sănătate, deoarece practicanţii ar fi putut să refuze tratamentele medicale obişnuite în bolile grave. Un mare număr de aderenţi Falun Gong au protestat paşnic împotriva conţinutului acestui articol în faţa biroului redactorului din Tianjin. Deoarece au urmat arestări şi bătăi ale poliţiei, a urmat o altă manifestaţie în capitala ţării.

La 25 aprilie 1999, între 10.000 şi 16.000 de cetăţeni chinezi obişnuiţi au stat încă din zori, până seara târziu, în faţa sediului PCC din Zhongnanhai, chiar lângă Oraşul interzis din Pekin. Printre participanţi se aflau intelectuali, funcţionari ai guvernului şi membri de Partid. Manifestaţia a fost tăcută. Nu exista niciun afiş, niciun singur slogan politic, nicio intenţie provocatoare n-a fost manifestată. Chang: « În ziua manifestaţiei, (Jiang) a cerut să fie condus cu limuzina sa, în jurul Zhongnanhai, şi a privit mulţimea prin ferestrele fumurii. În acea noapte, vizibil alarmat de manifestaţie, el a scris un mesaj către Biroul Politic al PCC pentru a–şi asigura colegii că el considera că “Marxismul poate să triumfe asupra Falun Gong”. O jumătate de secol de monopol al puterii în China era brusc în mare pericol, din punctului de vedere personal al şefului de stat de atunci.

David Ownby, directorul Centrului de Studii pentru estul Asiei, de la Universitatea din Montréal, şi specialist în istoria chineză modernă, a scris cu sinceritate à propos de ceea ce se petrecea pe la mijlocul anului 2001, şi mai ales într-un memoriu pregătit acum cinci ani pentru Institutul Canadian de afaceri internaţionale , domnul Ownby observa că:

“Natura vizibil benignă a Falun Gong în America de Nord şi caracterul său aparent ‘rău’ în China ar putea să-i facă pe canadienii preocupaţi de drepturile omului să privească cu mare atenţie cazul chinez împotriva Falun Gong”.

Deşi liderii chinezi se referă la Falun Gong ca la o “sectă”, Ownby subliniază că:

” În practica lor din Canada şi Statele Unite există prea puţine elemente care să susţină ideea că grupul este o ‘sectă’ în sensul general al cuvântului. Cazul guvernului chinez împotriva Falun Gong, considerat ca ’sectă’, nu este convingător, astfel că 10 guverne permit unui terţ să verifice afirmaţiile în legătură cu abuzurile împotriva Falun Gong în China. China a reacţionat în principal din frică în faţa capacităţii Falun Gong de a-şi mobiliza adepţii.”

2. O politică de persecuţie

Dacă prelevarea de organe de la Practicanţii Falun Gong s-a răspândit în întreaga Chină, ar fi de aşteptat să existe unele directive al politicii guvernamentale pe această temă. Totuşi, faptul că acestea sunt secrete în China, ne împiedică să stabilim dacă o asemenea politică există.

Totuşi, noi ştim că persecuţia împotriva Falun Gong există ca politică oficială. Există unele decrete politice foarte grave, ataşate în anexa acestui raport, prin care guvernul Chinei şi Partidul Comunist din China, cer persecutarea Falun Gong, inclusiv persecutarea fizică. Aceste decrete sunt conforme cu afirmaţiile prezentate.

Conform lui Li Baigen, directorul adjunct de atunci al Biroului municipal de planificare din Pekin, care a asistat la reuniune în 1999, cei trei oameni care conduc biroul 610 au chemat mai mult de 3.000 de funcţionari la Marea Sală populară din capitală pentru a discuta despre campania împotriva Falun Gong, care în acel moment nu mergea bine. Manifestaţiile continuau să se producă în jurul capitalei. Li Lanqing, şeful Biroului 610, a anunţat verbal noua politică a guvernului în legătură cu mişcarea: “ Denigrarea reputaţiei, ruinarea financiară şi distrugerea fizică”. Se pare că doar după această reuniune, decesele aderenţilor în mâinile poliţiei au început să fie înregistrate ca sinucideri.

Practicanţii Falun Gong din Canada ne-au spus că responsabilii cu aplicarea legii în diferite regiuni din China le-au spus multora din membrii [Falun Gong] din China că “moartea membrilor Falun Gong este considerată sinucidere, şi că apoi vor fi incineraţi imediat”.

3. Incitare la ură

[Membrii ] Falun Gong în China sunt dezumanizaţi prin cuvânt şi faptă. O anexă furnizează exemple ale propagandei anti-Falun Gong. Directivele politice fac pereche cu incitarea întregii populaţii împotriva lor, pentru a justifica politica de persecuţie, ca şi pentru a recruta participanţi şi pentru a preveni opoziţia. Acest gen de discurs îndreptat împotriva unui anumit grup a devenit premergător, ca un fel de semn distinctiv al violărilor umane flagrante împotriva grupului.

Potrivit Amnesty International, guvernul chinez a adoptat trei strategii pentru a distruge Falun Gong: violenţa împotriva practicanţilor care refuză să renunţe la convingerile lor; îndoctrinarea pentru a-i forţa pe toţi cei care se ştie că sunt practicanţi să abandoneze Falun Gong şi să renunţe la el, şi o campanie mediatică mai eficientă pentru a întoarce opinia publică împotriva Falun Gong.

Campania mass media cuprindea un incident survenit la 23 ianuarie 2001, atunci când cinci persoane declarate de guvern ca fiind practicanţi Falun Gong, inclusiv o fetiţă de 12 ani şi mama sa, şi-ar fi dat foc în Piaţa Tian’anmen. Mass-media de Stat a difuzat în lanţ imaginile şocante ale corpului fetiţei în flăcări şi documente vizând criticarea grupului după acest incident, ceea ce a avut ca rezultat schimbarea opiniei publice în legătură cu Falun Gong. Există îndoieli considerabile asupra acestui incident şi se pare că, în realitate, ar fi vorba de o întâmplare înscenată în întregime de guvern.

Incitarea la ură nu e destul de specifică pentru a indica forma pe care o adopta persecuţia, dar aceasta favorizează cele mai îngrozitoare violări. Este dificil de imaginat că afirmaţiile pe care le-am auzit sunt adevărate, în absenţa acestui tip de propagandă a urii. Odată ce incitarea există, faptul că oameni se angajează într-un asemenea comportament împotriva Falun Gong – prelevarea organelor şi uciderea în timpul acestui process – încetează să mai fie de necrezut.

4. Arestări masive

În ciuda campaniei mass media, sute de mii de bărbaţi şi femei s-au dus la Pekin aproape zilnic pentru a protesta şi pentru a desfăşura afişele ce cereau legalizarea grupului.

Scriitoarea din Pekin, Jennifer Zeng, care trăieşte în prezent în Australia, confirmă că ea a reuşit să obţină informaţii secrete din mai multe surse, care arată că spre sfârşitul lunii aprilie 2001, au avut loc în jur de aproximativ 83.000 de arestări ale aderenţilor Falun Gong.

Existenţa unui mare număr de aderenţi Falun Gong aflaţi în detenţie secretă, arbitrar nelimitată, nu dovedeşte afirmaţiile, dar opusul, absenţa unui asemenea grup de deţinuţi ar submina afirmaţiile. Un grup extrem de important de persoane supuse capriciilor şi puterii de Stat, fără acces la nicio protecţie a drepturilor lor, furnizează o sursă potenţială pentru prelevarea de organe, împotriva voinţei lor.

5. Represiunea

Represiunea împotriva Falun Gong include crearea de către preşedintele Jiang a unei forţe speciale, Biroul 610 , pentru a lansa atacul în fiecare provincie, oraş, regiune, universitate, serviciu guvernamental şi în întreg comerţul proprietate de Stat. Mandatul lui Jiang pentru acest birou era de a “suprima“ Falun Gong . Asta includea trimiterea a mii şi mii de practicanţi în închisori şi în lagăre de muncă forţată, încă de la începutul verii anului 1999. Raportul din 2005 al Departamentului de Stat al Statelor Unite asupra Chinei arată, de exemplu, că forţa sa poliţienească conduce sute de centre de detenţie cuprinzând 340 de centre de reeducare prin muncă, care doar ele au o capacitate de detenţie de 300.000 de persoane. Raportul indică de asemenea că numărul estimat de practicanţi Falun Gong morţi în detenţie era de la câteva sute la câteva mii.

Raportul recent asupra torturii al Raportorului special al ONU notează că: « Din anul 2000, Raportorul special şi predecesorii săi au raportat guvernului Chinei 314 cazuri de prezumtive torturi. Aceste cazuri reprezintă mai mult de 1.160 indivizi. Şi “mai mult decât această cifră, trebuie notat că un caz trimis în 2003 (E/CN.4/2003/68/Add.1 para. 301) detalia relele tratamente şi tortura presupusă a miilor de practicanţi Falun Gong. »

În plus, raportul stipulează că 66% din victimele torturii şi a tratamentelor rele erau practicanţi Falun Gong, restul victimelor, cuprinzând uiguri(11%), prostituate(8%), tibetani(6%), apărători ai drepturilor omului(5%), dizidenţi politici(2%) şi alţii (persoane infectate cu VIH/SIDA şi membri ai grupurilor religioase 2%).

Guvernele locale de pretutindeni au avut dreptul nelimitat de a aplica ordinele Pekinului din 1999. Asta a inclus numeroase înscenări pentru a demonstra populaţiei din China că practicanţii se sinucideau dându-şi foc, îşi omorau şi îşi mutilau membrii familiei şi refuzau tratamentele medicale. Cu timpul această campanie a avut efectul dorit, şi mare parte, dacă nu chiar cea mai mare parte a chinezilor din ţară au sfârşit clar prin a accepta punctul de vedere al PCC în legătură cu Falun Gong. Mai târziu, în 1999 Congresul Naţional al Poporului a decretat noi legi privind Falun Gong, retroactive, pentru a legaliza o lungă listă de acte ilegale comise contra practicanţilor Falun Gong.

O parte dintr-o transmisiune a biroului Washington Post din Pekin, două veri mai târziu (5 august 2001) ilustrează severitatea metodelor folosite de biroul 610 şi de alţi agenţi ai regimului împotriva practicanţilor Falun Gong:

“ La un post de poliţie din vestul Pekinului, Ouyang a fost dezbrăcat de hainele sale şi interogat timp de cinci ore. El a spus: ‘Dacă răspundeam greşit, adică dacă nu spuneam ‘da’, mă loveau cu un baston electric’. Apoi, el a fost dus într-un lagăr de muncă forţată din periferiile vestice ale Pekinului. Acolo, paznicii i-au ordonat să stea în picioare în faţa unui zid. Dacă se mişca îl electrocutau…” Dacă cădea de oboseală, îl electrocutau…”

“(Mai târziu) el a fost adus în faţa unui grup de deţinuţi Falun Gong şi s-a dezis de grup încă o dată, în timp ce camerele filmau. Ouyang a părăsit închisoarea şi a fost trimis la şedinţe de îndoctrinare. După 20 de zile de discuţii despre Falun Gong, timp de 16 ore pe zi, el a fost “admis”. “ Presiunea exercitată asupra mea era şi este incredibilă”, a declarat el. “În timpul acestor ultimi doi ani, am văzut cele mai rele lucruri pe care le poate face omul. Noi suntem într-adevăr cele mai rele animale de pe pământ.”

Ownby a notat că organizaţiile de drepturile omului “au condamnat în unanimitate campania brutală a Chinei împotriva Falun Gong, şi multe guverne din lume, inclusiv cel al Canadei, şi-au exprimat îngrijorarea în legătură cu acest subiect. “ El a citat raportul Amnesty International din anul 2000, care a notat că 77 de practicanţi Falun Gong “au murit de la începerea represiunii în iulie 1999, sub paza poliţiei sau puţin după eliberarea lor, în împrejurări suspecte. ”

Notă:

1. Cartea Profesorului Maria Hsia Chang, Falun Gong, publicată de Universitatea Yale, 2004

2. Falun Gong and Canada’s China policy”. David Ownby, vol. 56, International Journal, Canadian Institute of International Affairs, Spring 2001

3. Cartea profesorului Maria Hsia Chang, Falun Gong, publicată de Universitatea Yale, 2004
4. Cartea profesorului Maria Hsia Chang, Falun Gong, publicată de Universitatea Yale, 2004
5. Idem
6. Idem

7. Falun Gong and Canada’s China policy”. David Ownby, vol. 56, International Journal, Canadian Institute of International Affairs, Spring 2001

8. http://web.amnesty.org/library/Index/engASA170282001

9. “Failure admitted in crackdown”, South China Morning Post, April 22, 2000 By Willy Wo-Lap Lam

10. Anexa 6, (7 iunie, 1999) « Discursul tovarăşului Jiang Zemin de la reuniunea Biroului politic al PCC, privind accelerarea, tratarea şi reglementarea problemei FALUN GONG [Appendix 6, (June 7, 1999) “Comrade Jiang Zemin’s speech at the meeting of the Political Bureau of CCCCP regarding speeding up the dealing with and settling the problem of ‘FALUN GONG]

11. H. CON. RES. 188, CONCURRENT RESOLUTION, U.S
http://thomas.loc.gov/cgi-bin/query/z?c107:hc188:

12. U. .S. Department of State 2005 Country Reports on Human Rights Practices – China, March 8, 2006.
http://www.state.gov/g/drl/rls/hrrpt/2005/61605.htm

13. Comisia drepturilor omului:raportul Raportorului Special asupra torturii şi a altor tratamente crude, inhumane, degradante sau care pedepsesc, Manfred Nowak , despre misiunea sa în China, din 20 noiembrie până în 2 decembrie 2005 (E/CN.4/2006/6/Add.6), la 10 martie 2006 [U.N. Commission on Human Rights: Report of the Special Rapporteur on torture and other cruel, inhuman or degrading
treatment or punishment, Manfred Nowak, on his Mission to China from November 20 to December 2, 2005 (E/CN.4/2006/6/Add.6), March 10, 2006.]
http://www.ohchr.org/english/bodies/chr/docs/62chr/ecn4-2006-6-Add6.doc

14. Washington Post Foreign Service, “Torture Is Breaking Falun Gong: China Systematically Eradicating Group,” John Pomfret and Philip P. Pan, August 5, 2001.
http://www.washingtonpost.com/ac2/wp-dyn?pagename=article&node=&contentId=A33055-2001Aug4

15. Falun Gong and Canada’s China policy”. David Ownby, vol. 56, International Journal, Canadian Institute of International Affairs, Spring 2001

(Va continua)

Raportul original, complet, este publicat la adresa:
http://OrganHarvestInvestigation.net
http://investigation.go.saveinter.net