Reprimarea sistematică a 100 de milioane de oameni

Cum au devenit practicanţii Falun Gong cel mai mare grup de prizonieri de conştiinţă din China, dacă nu chiar din lume
 

A început la miezul nopţii de 20 iulie 1999. În întreaga China, sub vălul întunericului, poliţia a arestat sute de oameni din casele lor. Mulţi au fost duşi în centre de detenţie şi închisori, alţii au fost bătuţi, iar unii au murit în urma torturilor la care au fost supuși.

Cu ce au greşit ei? Nu făceau decât să practice Falun Gong, o formă de exerciţii tradiţionale chinezeşti, care deveniseră extrem de populare.

Poliţia acţiona după directive venite de sus, de la şeful Partidului Comunist, Jiang Zemin, care a ordonat strivirea grupului. Se pare că Jiang era nemulţumit de popularitatea practicii – care avea 100 de milioane de practicanți – şi dorea să facă o demonstraţie de putere.

Două zile mai târziu, pe 22 iulie, Falun Gong a fost interzis în întreaga ţară, marcând astfel începutul în China a unei campanii violente care continuă şi astăzi şi care a etichetat milioane de cetăţeni apolitici drept inamici ai statului.

Jiang a declarat că „niciun mijloc nu este prea excesiv” în încercarea de „a eradica Falun Gong”. Până în prezent au fost documentate peste 3500 de decese, cele mai multe din cauza torturilor aplicate în custodia poliţiei. Sute de mii de practicanți zac în închisorile şi lagărele de muncă din China, fiind lipsiți de libertate în mod ilegal. Abuzurile fizice, violurile şi munca forţată sunt ceva comun. Persecuţia a afectat întreaga societate prin întinderea şi intensitatea sa.

Georges-Henri Beauthier, un avocat de drepturile omului care i-a acţionat în justiţie pe dictatorul chilian Augusto Pinochet şi pe cei implicați în genocidul din Rwanda, a numit campania drept „o formă oribilă de genocid”.

În continuare prezentăm câteva aspecte proeminente ale reprimării.

Propaganda şi campaniile de instigare la ură

Au fost cheltuite milioane de dolari pentru a satura ştirile tv, cât şi întreaga presă din China cu propaganda de defăimare a practicii. Propaganda avea două scopuri: de a distorsiona imaginea Falun Gong şi de a-l demoniza pentru a instiga publicul la ură față de Falun Gong; şi de a da o aparență legitimă abuzurilor săvârșite de Partidul Comunist asupra drepturilor omului, înfăţişând persecuţia drept ceva uman, benefic şi necesar pentru „ordinea socială”.

Regimul chinez „a încercat în mod sistematic să eradicheze practica şi pe cei ce o urmează... prin spălarea creierului, tortură şi crime”. -- Congresul Statelor Unite ale Americii

Intensitatea abuzurilor este greu de imaginat de către cei din Occident: elevii sunt forţaţi să studieze texte pline de ură la adresa practicii, inserate în manuale; examenele de intrare la facultate conţin întrebări care critică Falun Gong; locurile de muncă ţin “sesiuni de studiu” obligatorii unde se propagă ura împotriva Falun Gong. Şi chiar dacă media de stat nu mai emite la fel de intens ca acum un deceniu nesfârșitele reportaje de calomniere, efectele propagandei rămân încă întipărite în minţile chinezilor.

Controlul informaţiei

Regimul chinez nu s-a limitat doar la controlarea mediei pentru a ataca Falun Gong. Au fost interzise toate cărţile, casetele audio şi video, pliantele şi toate materialele care puneau Falun Gong într-o lumină pozitivă.

Website-urile care nu sunt de propaganda şi care menţionează Falun Gong, sunt interzise. Postările pe micro-blogurile din China sunt şterse în mod sistematic. Cei care practică Falun Gong au telefoanele şi emailurile urmărite.

Cei care îşi exprimă dezacordul faţă de campania anti-Falun Gong dusă de Partid au parte de un răspuns dur – unii au fost trimişi la închisoare pentru mai mult de 10 ani doar pentru că au intrat pe website-uri Falun Gong interzise şi au listat la imprimantă acele pagini.

Ocolind legea

Sistemul juridic nu oferă o protecţie prea mare. Au fost create legi ambigue pentru a putea pedepsi retroactiv practicanţii Falun Gong. Comitetele Partidului Comunist manipulează judecătorii pentru a trimite practicanţii la închisoare în urma unor procese înscenate.

De cele mai multe ori, autorităţile nici nu încearcă să dea o aparență de legalitate acțiunilor lor. Poliţia răpeşte practicanţii din casele lor – 8000 au fost reţinuţi numai în ajunul Jocurilor Olimpice din Beijing. Mulţi dintre aceştia au fost trimişi în lagăre de muncă forțată în baza unui ordin administrativ, fără a trece prin nicio formalitate judiciară.

Lagărele de „reeducare” prin muncă

Aceste lagăre „de reeducare” – copii chineze ale gulagurilor sovietice – sunt principalele centre de detenţie pentru practicanţii Falun Gong. În unele cazuri, un singur lagăr poate deține sute de practicanţi.

Trăind în condiţii inumane, victimele sunt forţate să muncească din greu până la 18 ore pe zi. Cei care leşină, sau nu îşi îndeplinesc cota, sau nu se supun, sunt de regulă bătuţi, torturaţi sau înfometaţi. Sute de oameni au murit în aceste lagăre.

Constrângere şi spălare a creierului

Partea de „reeducare” a acestei experienţe tragice se referă la efortul de a forţa „renunţarea” la Falun Gong. Dar victimele acestei așa-zise reeducări, nu doar cei care ajung în lagărele de muncă forțată. Toţi practicanţii au parte de spălarea creierului pentru a le distruge însăşi identitatea personală şi a le reprograma minţile. Cei care refuză să renunţe la credința lor sunt ameninţaţi cu pierderea serviciului, a pensiei, a locuinţei şi a libertăţii.

În 2010, Partidul a revigorat aceste eforturi, lansând o campanie de trei ani în care mii de oameni din întreaga ţară au fost duşi în centre speciale de spălare a creierului, amenajate deseori în hoteluri, centre de îngrijire a bătrânilor, sau chiar în temple budiste. Odată luaţi în custodie, ei sunt torturaţi şi privaţi de somn pentru a le zdruncina credința.

Violenţa faţă de femei

Unul din aspectele oribile ale campaniei este modul în care femeile practicante sunt abuzate sexual – incluzând electrocutări ale sânilor sau violuri săvârșite de gardieni. Unele femei au fost foţate să avorteze în mod violent de către autorităţile care doreau să le ţină mai mult în închisoare.

Trăind la limită

Există mult mai multe lucruri pe care nu le ştim. Au apărut dovezi credibile despre recoltarea forţată de organe de la practicanţi Falun Gong (a se vedea „Recoltarea de organe” de la pag. 9), însă întreaga imagine a acestui fenomen este necunoscută încă.

Între timp, zeci de milioane de vieţi suferă daune care nu pot fi reparate prea curând. Mulţi trăiesc într-un echilibru fragil, doar o bătaie la uşă putând însemna încarcerare ilegală; sau poate că mâine vor fi interogaţi în mod violent; sau poate vor fi loviţi sau electrocutaţi până vor muri. Cu toate că dinamica politică din China este haotică şi schimbătoare, campania dusă împotriva Falun Gong continuă şi în ziua de astăzi.

Totuşi în mijlocul acestui întuneric dens, rămâne speranţa. Este cuibărită în inimile unor oameni determinaţi. Întăriţi de credinţa lor, ei continuă să îndure, să reziste şi să ne ceară ajutorul.

Haideți să le răspundem.

Persecuţia în cifre

100 de milioane de oameni practicau Falun Gong înainte de începerea persecuţiei în 1999
Milioane de chinezi au fost răpiţi, închişi, torturaţi, concediaţi de la servici, exmatriculaţi din şcoală sau forţaţi să trăiască pe străzi din cauză că practică Falun Gong
Între 450.000 – 1.000.000 de practicanţi Falun Gong sunt deţinuţi ilegal în lagăre de muncă forțată, închisori şi centre de detenţie în fiecare moment – ei reprezintă cel mai mare grup de prizonieri de conştiinţă din China, dacă nu din lume
Peste 80.000 de cazuri de tortură au fost documentate
Mii de oameni au fost uciși




Reduşi la tăcere: Arestările ilegale, cenzura şi violenţa împotriva femeilor sunt doar câteva dintre multele tactici ale autorităţilor chineze

Puteţi tipări la imprimantă şi puteţi transmite toate articolele publicate pe Clearharmony, dar vă rugăm să menţionaţi sursa.