Ce se află în spatele cuvintelor “plângere” şi “acuzaţie”

(Clearwisdom.net) Cuvintele “plângere” şi “acuzaţie” par să fie reci şi aspre. Ele sunt neplăcute, fără respect şi pot uşor să rănească o altă persoană. Când cineva vorbeşte pe un ton plângăcios sau acuzator vor apărea conflicte chiar şi atunci când nu există vreun conflict şi vor fi create lipsuri acolo unde nu au existat înainte lipsuri. Conflictele dintre practicanţi şi lipsa cooperării dintre noi sunt rezultatele plângerilor şi acuzaţiilor practicanţilor făcute unii faţă de ceilalţi. Acest lucru creează o lipsă invizibilă care separă practicanţii şi scoate la iveală elemente negative şi obstacole pentru cultivarea noastră, precum şi pentru validarea Legii. Maestrul ne-a spus:

“Îmbunătăţirea pentru un cultivator cu siguranţă nu rezultă din arătatul cu degetul, şi nici nu rezultă din faptul că eu, ca Maestrul al vostru, vă critic sau din faptul că voi arătaţi cu degetul unii către ceilalţi sau vă criticaţi unii pe ceilalţi. Ea vine din cultivarea voastră.” (“Predarea Legii în Los Angeles”)

De fapt, practicanţii care se află în această stare mentală sunt de asemenea frustraţi. Ei ştiu că este un ataşament şi încearcă din greu să îl elimine. Deoarece nu este uşor să dezrădăcinezi întreg ataşamentul dintr-o dată, când aceşti practicanţi sunt implicaţi într-un conflict, cuvintele de plângere şi acuzare ar putea reieşi la suprafaţă fără să îşi dea seama. De fapt, există o substanţă în spatele acestor cuvinte şi aceasta alimentează în continuu energia. Aceasta substanţă este o noţiune deformată adânc înrădăcinată sau un mod încăpăţânat de gândire, şi anume, “a te bucura să te uiţi la lipsurile altora.”

Un practicant care întotdeauna se concentrează asupra altora cu un ochi critic şi caută lipsurile altora, şi nu se uită în interior pentru a-şi găsi propriile lipsuri, cu siguranţă va fi limitat. Dacă tot ceea ce vede el sunt lipsurile altor oameni atunci inima să va fi plină de plângeri şi acuzaţii. Prin urmare, de îndată ce aceasta persoană este implicată într-un conflict ea va fi incapabilă să tolereze sau să îi înţeleagă pe alţii. Pe de altă parte, dacă aceasta persoană poate vedea calităţile altor oameni şi îşi caută propriile imperfecţiuni atunci va avea o inimă mare şi se află într-o stare de pace.

Există o practicantă în zona noastră care, în cultivarea sa, “se uită mai mult la forţa altora şi se concentrează mai puţin pe lipsurile lor”. Când ea se întâlneşte cu un practicant prima dată se uită la calităţile bune ale acestuia şi le foloseşte pentru a-şi măsura propriile lipsuri. În timpul conferinţelor de împărtăşire a experienţelor, deseori ea ne-a povestit despre acest lucru, “Când lucrez sau colaborez cu alţi practicanţi mă uit la ei cu încuviinţare şi mă gândesc ‘Aceasta practicantă a cultivat bine. Ea a făcut mai bine în aceasta privinţă decât am făcut-o eu. Ar trebui să îmi depăşesc rapid lipsurile şi sa mă corectez conform Legii.’” Recunoaşterea bunelor calităţilor ale altor practicanţi a devenit o sursă de motivare pentru ea pentru a deveni mai sârguincioasă. Deseori ea spune, “Când mă uit la calităţile pozitive ale colegilor practicanţi inima mea este plină de mulţumire şi devin liniştită. Întregul meu corp se simte confortabil, înţelepciunea mea creşte şi am mai mult loc în inima mea. Chiar dacă o practicantă are o mulţime de lipsuri sunt mult mai capabilă să o tolerez şi să o înţeleg.” Aceasta practicantă nu numai că a fost strictă cu ea însăşi în aceasta privinţă, dar de asemenea i-a încurajat pe alţii sa facă mai bine. Prin urmare, multe conflicte dintre practicanţi au fost eliminate.

Pentru ca un practicant sa elimine complet cuvintele “plângere” şi “acuzaţie” el sau ea trebuie să îşi schimbe obiceiul de a gândi cu noţiuni deformate, şi anume, de a se concentra de obicei pe lipsurile altora. O persoană ar trebui să se uite la alţi practicanţi cu încuviinţare, laudă şi admiraţie. Obiceiul de a te plânge şi acuză nu va mai avea apoi nici o rădăcină şi aceste substanţe rele vor fi ineficienţe şi treptat eliminate. Pe de altă parte, când obiceiul de “a te uita la calităţile bune ale altora” devine un mecanism, persoana va descoperi că cuvintele “plângere” şi “acuzaţie” se vor diminua şi vor fi înlocuite de toleranţă şi înţelegere. Toleranţa şi înţelegerea sunt stări mentale potrivite pentru un cultivator. Şi atunci când scoatem în evidenţă lipsurile şi deficienţele altor oameni cu pace şi calm aceştia vor accepta bucuroşi ceea ce li se spune.

Articolul se poate citi în limba chineză la adresa:
http://www.minghui.org/mh/articles/2010/9/8/229322.html

Articolul se poate citi în limba engleză la adresa:
http://www.clearwisdom.net/html/articles/2010/9/11/119942.html