Povestiri din China antică: A iubi copiii şi a-i educa încă din cea mai fragedă tinereţe

"Regulile familiale a lui Yan" spun că împăraţii şi înţelepţii din timpurile străvechi aveau grijă ca tinerii lor copii să înveţe pietatea, amabilitatea, bunele maniere şi tradiţionalele învăţături drepte. Oamenii obişnuiţi nu puteau fi ca şi cei din familia imperială, dar când copiii lor erau puştani, destul de mari pentru a cunoaşte bucuria şi mânia, ei începeau să-i educe. Când le spuneau copiilor să facă sau să nu facă vreun lucru, aceştia le urmau sfaturile. După câţiva ani, părinţii nu mai trebuiau să recurgă la pedepse. Părinţii erau demni şi iubitori. Copiii aveau pietate filială din cauza respectului şi a fricii.

Dar mulţi părinţi din lumea acesta ştiu doar cum să-şi iubească copiii, nu şi cum să-i educe. Comportamentul copiilor este lăsat la voia lor. Atunci când copiii comit lucruri rele, părinţii ar trebui să-i avertizeze şi să-i dojenească. În loc de asta, ei îi laudă şi le zâmbesc frumos. Când aceşti copii cresc, ei cred că aşa trebuie să fie lucrurile. Comportamentul lor arogant este deja fixat. Acum, dacă părinţii ar vrea să-i mai educe, nu le mai pot insufla respectul filial, chiar dacă recurg la pedepse corporale. Furia copiilor va creşte treptat până când vor ajunge să-şi urască părinţii. Aceşti copii vor deveni adulţi imorali.

Confucius spunea întotdeauna: “Obiceiurile dobândite în copilărie sunt ca şi instinctele. Obiceiurile vor deveni însuşi natura persoanei respective.” El spunea acelaşi adevăr. Aşa cum spune şi proverbul, “educaţia unui copil ar trebui să înceapă devreme în copilărie”. E foarte important.

Shi Que în sfătuia întotdeauna pe regele Zhuang din ţara Wei: “Am auzit că dacă un tată îşi iubeşte cu adevărat copiii, el ar trebui să-I educe arătându-le cel mai bun mod de a deveni o persoană bună şi n-ar trebui să-i lase s-o ia pe o cale greşită.” Un comportament permisiv, în căutarea distracţiilor, destrăbălat şi îngăduitor îi va face, s-o ia pe calea cea rea. Dacă tinerii au aceste patru feluri de obiceiuri, este deoarece părinţii i-au răsfăţat excesiv.

Încă din timpurile străvechi, mulţi taţi au ştiut cum să fie afectuoşi cu copiii lor, dar nu au ştiut cum să-i educe. Atunci când aceşti copii cresc, ei îi rănesc pe ceilalţi şi se distrug pe ei înşişi. Există multe exemple de felul acesta. Dacă părinţii îşi iubesc copiii, ar trebui să-i educe şi să-i ajute să se maturizeze. Dacă îşi iubesc copiii, dar îi lasă să o ia pe calea greşită, se mai poate numi asta iubire?

Părinţii care îşi răsfaţă copiii spun întotdeauna: “Copii sunt prea mici. Încă nu înţeleg. Să aşteptăm să mai crească pentru a-i educa. “ E ca şi cum a-i planta sămânţa unor ierburi rele. Dacă aşteptăm ca sămânţa să răsară şi să devină un prun folositor, asta va cere mult mai multe eforturi. E la fel ca şi cum ai deschide cuşca unei păsări, dându-i drumul, iar apoi ai încerca s-o prinzi din nou. Sau să-i dai frâu liber unui cal şi apoi, a încerca să-l prinzi din nou. De ce să nu ţii bine de la început pasărea şi calul?


(Regulile Familiale de Sima Guang)


Puteţi tipări la imprimantă şi puteţi transmite toate articolele publicate pe Clearharmony, dar vă rugăm să menţionaţi sursa.