China Fahui | Facem tot ce ne stă în putinţă pentru a susţine Falun Dafa

Am urcat repede treptele către grajd și apoi am alergat în viteză spre casa principală. M-am cățărat până la nivelul acoperișului, apoi am sărit jos pe un depozit abandonat din vecinătate... după care am sărit peste două case cu un singur etaj și două ziduri și am reușit să scap. La acea vreme, aveam peste 70 de ani. În timp ce mă cățăram pe case, urcam pe acoperișuri și săream peste coamele acoperișurilor, m-am simțit intărită de un val de energie. Știam că Maestrul mă proteja de pericol.

Ofițerii au sărit peste zid și au intrat în curte — se pare că presupuneau că mă ascundeam acolo. M-au căutat peste tot, dar nu m-au găsit. S-au uitat unii la alții și nu puteau înțelege ce se întâmplase. Unul dintre ei a spus: „Oare această bătrână putea să zboare sau a dispărut în pământ?”

Fragment din articol

* * * * * *

Rectificarea Fa se apropie de sfârșit, iar fiecare cultivator își îndeplinește jurămintele preistorice. Scriu acest articol pentru a prezenta Maestrului și colegilor practicanți progresele mele în cultivare.

1. Obținerea Fa și mărturisirea miracolelor

După ce am așteptat nenumărate vieți și m-am reîncarnat de nenumărate ori, am început în sfârșit să învăț Falun Dafa pe 13 martie 1996 — o zi plină de soare.

De la primii mei ani de muncă și până la pensionare am trăit „Marele Salt Înainte” din 1958 și dezastrele naturale din 1960. Aveam părinți în vârstă și copii mici de întreținut, iar adesea ne era foame. Ca să înrăutățească și mai mult lucrurile, la locul de muncă am fost repartizată la o linie de producție și trebuia să fabric produse cu utilaje vechi. Lucram 12 ore pe zi, în două schimburi. Dacă se strica o mașină, trebuia să aștept până era reparată, așa că uneori lucram 16 ore pe zi. Am dezvoltat hipertensiune arterială, boli de inimă, anxietate, sinuzită dureroasă, artrită și deplasare anormală a stomacului în jos. Am ajuns doar piele și oase și eram internată de mai multe ori pe an. Mă luptam să rămân în viață.

Într-o dimineață din martie 1996, soțul meu m-a rugat să merg cu el la o plimbare. M-am ținut de el și am mers încet până la o piață. Am auzit o muzică plăcută și urmând sunetul, am văzut practicanți care făceau exerciții într-o manieră ordonată, urmând instrucțiunile din muzică. Ne-am așezat în spatele lor și le-am imitat mișcările. Aproape instantaneu am simțit un curent cald trecând prin corpul meu și am simțit o alinare fără precedent, ca și cum ceva ce mă ținea în lanțuri și cătușe de zeci de ani mi-ar fi căzut de pe corp. După ce am terminat exercițiile, i-am spus soțului meu: „Acest exercițiu este uimitor! Hai să venim și mâine!”

A doua zi ne-am dus devreme în piață, iar un practicant ne-a învățat mișcările pas cu pas. După ce am învățat exercițiile, eram plină de bucurie, iar respectul meu pentru Maestrul Li Hongzhi era de nedescris. Am cumpărat două exemplare din „Zhuan Falun” și un portret al Maestrului Li. În fiecare zi, ori de câte ori aveam timp, studiam Fa și practicam exercițiile.

Într-o zi, în timp ce făceam al cincilea exercițiu, am simțit clar un nor alb plutind în corpul meu imediat ce am intrat într-o stare de liniște. Apoi, mi-am auzit inima bătând atât de repede, de parcă ar fi fost pe punctul de a-mi ieși din piept, dar nu simțeam nici durere, nici disconfort. Apoi am simțit norul alb plutind din nou afară. Soțul meu mi-a spus că trupul este ca un mic univers și că norul alb ar putea fi corpul de Lege al Maestrului, care îmi curăță corpul într-o altă dimensiune.

Altă dată, după ce am terminat primele patru exerciții și m-am întins pe pat, am simțit din nou un nor alb plutind în corpul meu. Nu mă puteam mișca; reușeam doar să-mi mișc picioarele dintr-o parte în alta și să-mi îndoi degetele. Tocmai când trăiam acest moment magic, norul alb a plutit mai departe. I-am spus soțului meu: „Maestrul mi-a curățat din nou corpul. De data aceasta mi-a curățat creierul. Acum pot merge cu ușurință — parcă cineva mă împinge din spate.” Soțul meu mi-a povestit apoi despre experiența sa miraculoasă: „Când citesc Zhuan Falun, văd niște omuleți deasupra fiecărui caracter. Unii sunt de un verde deschis, alții de un roșu deschis, alții de un albastru deschis, iar alții de un galben deschis.” El a exclamat: „Uimitor! Cu adevărat uimitor!” Eu și soțul meu eram copleșiți de emoție și bucurie. Îi eram incredibil de recunoscători Maestrului și nutream cel mai profund respect pentru Dafa.

Eu și soțul meu mergeam în fiecare weekend în piață pentru a face exercițiile alături de sute de practicanți. Un difuzor din față îi anunța pe practicanți să se pregătească pentru exerciții. După ce m-am pregătit, am ridicat privirea și am văzut Corpul Legii al Maestrului, extrem de înalt, așezat cu picioarele încrucișate la zeci de metri deasupra solului. M-am uitat fix la Maestru, iar el mi-a zâmbit și mi-a făcut semn cu capul. Eram copleșită de bucurie; simțeam furnicături în nas, iar lacrimile de fericire îmi curgeau pe față. Ștergându-mi lacrimile, m-am uitat din nou în sus, iar Maestrul mi-a făcut din nou semn cu capul. Am strigat: „Maestre! Maestre!”, iar el mi-a făcut din nou semn cu capul.

În acel moment, difuzorul a început să redea muzica pentru exerciții, iar noi am început să facem exercițiile. Am închis ochii și am văzut Corpul Legii al Maestrului, așezat în aer, veghind asupra noastră. Mi-am amintit o frază spusă de Maestru: „Maestrul va avea cu siguranță Corpuri ale Legii (fashen) care îi vor proteja în tăcere.” („Căutarea stării de discipol cu Învățătorul”, Principii esențiale pentru o avansare ulterioară)

Simțind marea compasiune a Maestrului, lacrimile de emoție mi-au umplut ochii. În acea clipă, chiar și părul de pe corpul meu părea să crească, devenind mare și des, iar corpul meu a devenit incredibil de înalt. Această dimensiune a devenit prea mică pentru mine și a trebuit să-mi aplec capul în față. În timp ce făceam exercițiile, mâinile mele se mișcau automat, grație mecanismelor pe care Maestrul le-a plasat în mine. După exerciții, Corpul Legii al Maestrului a plecat în tăcere. Aceasta a fost experiența mea personală cu privire la minunea și puterea Falun Dafa.

2. Protestul pașnic din 25 aprilie și apelul de după 20 iulie

Pe 11 aprilie 1999, He Zuoxiu, secretarul Comisiei pentru Afaceri Politice și Juridice a PCC (Partidul Comunist Chinez), a publicat un articol care defăima Falun Gong (Falun Dafa) într-o revistă națională editată de Facultatea de Educație a Universității din Tianjin. Practicanții s-au dus să discute cu el despre această practică, iar peste 40 dintre ei au fost arestați. Celor rămași li s-a spus de către oficiali că problema putea fi rezolvată doar dacă se duceau la Beijing. Pe 25 aprilie, practicanții Falun Gong din toată țara s-au deplasat la Biroul Național de Recursuri din Beijing pentru a contesta arestările. Mulți petiționari au rămas în fața biroului. Au așteptat în liniște, iar poliția nu a fost nevoită să mențină ordinea. Premierul de atunci s-a întâlnit cu mai mulți practicanți și a ordonat Biroului de Securitate Publică din Tianjin să elibereze practicanții arestați. În acea seară, practicanții au plecat în liniște, fără să lase în urmă niciun fel de gunoi.

Apelul din 25 aprilie a fost salutat de comunitatea internațională ca fiind cel mai pașnic și rațional din istoria recentă a Chinei. Cu toate acestea, liderul chinez de atunci, Jiang Zemin, a calificat acest eveniment drept un „atac asupra Zhongnanhai (guvernul central)” și a lansat o persecuție în toată regula împotriva Falun Gong pe 20 iulie în acel an. De atunci, poliția și oficialii au monitorizat și interogat practicanții în locurile de practică din toată țara. Unii chiar i-au urmărit până acasă.

Înainte de 25 aprilie 1999, în orașul meu existau zeci de locuri de practică. Atât în oraș, cât și în afara lui, muzica pentru exerciții se auzea pretutindeni. Apoi a venit 20 iulie 1999. Mijloacele de informare în masă controlate de Partidul Comunist Chinez (PCC), inclusiv televiziunea, radioul și alte mijloace de informare, răspândeau zi și noapte minciuni despre Falun Gong pentru a înșela publicul. Persecuția era în plină desfășurare, până în punctul în care pasagerii erau supuși unor controale stricte în principalele noduri de transport și gări.

Pe 22 iulie 1999, împreună cu soțul meu ne-am dus în capitala provinciei pentru a depune o plângere. La jumătatea drumului autobuzul a fost oprit de poliție, care a ordonat tuturor să coboare pentru a fi interogați. I-am spus soțului meu: „Au intenții rele, nu coborî.” Deodată, am auzit o voce: „Voi doi, stați liniștiți și nu vă mișcați.”

Nimeni nu ne-a îndemnat să coborâm din autobuz. Mai târziu, mi-am dat seama că Maestrul a creat un scut protector în jurul nostru, ferindu-ne de privirile celor din jur. Am deschis fereastra și am văzut cum polițiștii au așezat portretul Maestrului pe pământ și le-au spus pasagerilor care doreau să urce în autobuz să calce pe portret și să-l blesteme înainte de a putea urca. Au fost vreo zece persoane care nu s-au urcat pentru că au refuzat să facă asta.

Eu și soțul meu am ajuns la clădirea guvernului provincial. Polițiști înarmați stăteau de pază de ambele părți ale intrării, împiedicându-ne să intrăm. Soțul meu le-a explicat polițiștilor ce este Falun Gong. Polițiștii au spus: „Plecați imediat. Dacă faceți un pas înaintea mea, veți fi arestați. Noi urmăm ordinele.” În punctul cel mai înalt al complexului administrației provinciale, trei difuzoare transmiteau în mod repetat anunțul Ministerului Afacerilor Civile privind interzicerea Falun Dafa. Numeroși polițiști înarmați au năvălit la fața locului cu scuturile în mână, alungând practicanții. Sirenele poliției urlau, creând o atmosferă înspăimântătoare. Eu și soțul meu ne-am întors acasă în acea zi.

După ce apelul nostru la reședința provincială a eșuat, poliția locală și autoritățile au început să ne supravegheze îndeaproape. I-am spus soțului meu: „Tu rămâi acasă, eu mă duc la Beijing — tu ai mai multă influență printre practicanți decât mine, iar poliția se va simți mai liniștită văzându-te acasă.” El a fost de acord.

Pe 17 octombrie 1999, împreună cu câțiva colegi practicanți, am luat trenul spre Beijing. Când am ajuns la Biroul Național de Apeluri din Beijing, personalul de serviciu fusese înlocuit de ofițeri de poliție. Ne-au întrebat din ce provincie venim și ne-au spus: „Urcați în mașină, vom merge într-un loc unde se poate rezolva această problemă.” Ne-a dus la biroul de legătură al provinciei noastre din Beijing, iar poliția locală ne-a dus înapoi acasă și ne-a închis într-un centru de detenție timp de două săptămâni.

La biroul de legătură, unul dintre angajați a spus: „De ce ați venit la Beijing, cheltuind atâția bani și timp doar ca să suferiți? Maestrul vostru a făcut bani vânzând cărți și a plecat în străinătate să se bucure de viață, lăsându-vă pe toți aici.” I-am răspuns: „Maestrul meu a plecat în străinătate la invitația altora pentru a răspândi practica și a ajuta mai mulți oameni să se cultive. Dacă ar fi vrut să se îmbogățească, nu ar fi avut nevoie să vândă cărți; ar fi trebuit doar să le ceară tuturor să-i dea câte un yuan, iar cu peste 100 de milioane de practicanți ar fi devenit instantaneu multimilionar. El nu a luat niciun ban de la mine; mă învață doar să-mi cultiv mintea și să devin o persoană mai bună.”

3. Validarea Fa

Salvarea celorlalți

Pe 1 octombrie 2000 m-am dus la Beijing pentru a face din nou apel. De data aceasta eram paisprezece persoane. Am rămas în perechi pentru a ne sprijini mai bine unii pe alții. Când am ajuns în colțul de sud-vest al Pieței Tiananmen, am văzut peste 100 de ofițeri apropiindu-se de piață dinspre colțul de sud-est, cu bastoane electrice în mâini.

Ne-am grăbit pasul și am alergat spre Piața Tiananmen, unde se adunaseră deja mii de practicanți din toată țara. Erau acolo și polițiști înarmați, în civil și polițiști obișnuiți. Piața se transformase într-un câmp de luptă între bine și rău. Ne-am alăturat practicanților și am strigat: „Falun Dafa este bună, Falun Dafa este dreaptă, restabiliți-ne mediul de cultivare, restabiliți reputația Maestrului Li Hongzhi!”

Polițiștii i-au lovit pe practicanți cu bastoane electrice. Fețele unor practicanți au devenit vinete și umflate, iar aceștia nu mai puteau vedea încotro se îndreptau, așa că nu au putut să scape. M-am strecurat prin mulțime pentru a ajunge la polițiști și am strigat la ei să oprească violența. Înainte să apuc să termin de vorbit, unul dintre ei m-a lovit cu pumnul în față și mi s-a întunecat vederea. Am simțit bastoanele electrice și pumnii lovindu-mă fără milă în cap și în spate.

Tocmai când simțeam că nu mai pot rezista, un tânăr practicant m-a apucat de braț și mi-a spus: „Rămâi în picioare, să nu cazi, altfel vei fi călcată în picioare până la moarte!” El a continuat să strige sloganurile. Polițiștii ne-au bătut și mai violent. Mi-am pierdut cunoștința pentru o vreme, spiritul mi-a părăsit corpul și a plutit în aer. M-am uitat în jos spre Piața Tiananmen și am văzut foarte mulți oameni. Practicanții înaintau ca valurile și nu încetau să strige sloganurile. Vocile lor erau asurzitoare și răsunau până la cer. Poliția a accelerat arestările. Practicanții se țineau unii de alții, împiedicând poliția să efectueze arestări. Lupta dintre bine și rău este cu adevărat spectaculoasă și de nedescris.

Tânărul practicant s-a ținut de brațul meu tot timpul, în timp ce polițiștii îl băteau fără milă cu bastoanele. Văzând cât de mult suferea, spiritul meu s-a întors în corpul meu fizic și am început să strig din nou sloganurile.

Polițiștii ne-au dus într-o curte din apropiere, care era deja plină de petiționari, toți stând în picioare și strigând sloganuri cu voce tare. În timp ce un ofițer mă trăgea afară din mașină, l-am auzit pe un alt ofițer șoptindu-i: „Cineva face poze în curte.” Acesta a fugit imediat afară. L-am avertizat repede pe practicantul de lângă mine: „Poliția se îndreaptă spre persoana care face poze.” Practicantul a strigat către persoana care făcea poze: „Poliția vine spre tine, fugi!” Persoana care făcea poze a dispărut înainte ca poliția să ajungă la ea.

De ce le este frică polițiștilor să fie fotografiați? Pentru că nu vor ca faptele lor întunecate să fie scoase la lumină. Le era teamă că oamenii vor afla adevărul.

Un autobuz mare a sosit în curte și s-a umplut repede cu practicanți. Ne-a dus la centrele de detenție și închisorile din apropiere. De fiecare dată când ajungea într-un loc, era un semn pe care scria „plin”. De la ora 11:00 dimineața până la ora 18:00, am fost duși în mai multe locuri, dar toate erau pline, așa că autobuzul s-a întors la Beijing. Eu și practicantul am fost închiși în Centrul de Detenție din Districtul Xicheng.

Fericiți să-i ajutăm pe ceilalți

În centrul de detenție, practicantul Zhang, care locuia în Beijing, mi-a povestit câteva întâmplări. În Beijing trăia un cuplu de vârstnici împreună cu fiul, nora și nepotul lor – o familie de cinci persoane – toți practicau Falun Gong. Într-o seară, cuplul de vârstnici a ieșit să explice adevărul și a văzut practicanți din afara orașului, veniți la Beijing pentru a face apel, care dormeau pe trotuare sau în canale de scurgere. Îndurerați de ceea ce au văzut, a doua zi i-au sunat pe fiul și nora lor pentru a discuta despre vânzarea unuia dintre apartamentele lor, cu scopul de a-i ajuta pe practicanții din alte provincii. Nora s-a oferit voluntară să vândă apartamentul lor nou, spunând că acesta avea cea mai mare valoare. Cuplul de vârstnici a luat apoi o parte din banii obținuți din vânzare și a mers din loc în loc pentru a-i găsi pe acești practicanți și a-i ajuta cu mâncare și cazare.

O altă poveste o are în centrul atenției pe o practicantă dintr-o altă provincie, al cărei soț lucra la Beijing. Când a venit să-l viziteze, a văzut că practicanții veniți din afara orașului mâncau pâine veche și beau apă de la robinet pe durata șederii lor la Beijing. S-a întors acasă, și-a dat demisia și a deschis un restaurant la Beijing. În timpul zilei, le oferea practicanților supă caldă și pâine, în mod gratuit. Seara, dădea la o parte mesele și băncile pentru a face loc practicanților să se odihnească. Când a aflat că dormitorul ei era lângă sala de conferințe unde poliția reținea peste 200 de practicanți, le-a adus imediat apă îmbuteliată și mâncare.

Zhang mi-a mai spus că fusese deja reținut de șapte ori. Urma să fie eliberat în 15 zile, iar un alt practicant urma să vină să-i ia locul, astfel încât practicanții din afara orașului să nu fie internați acolo. Funcționarii din centrul de detenție distribuiau scripturi false și puneau oameni să se dea drept practicanți pentru a submina Fa. Practicanții din Beijing nu doreau ca practicanții din alte locuri să fie înșelați, așa că veneau pe rând să fie internați.

Am fost foarte mișcată după ce am ascultat aceste povești. În acea noapte, am avut un vis în care Maestrul a coborât din cer și a stat în fața mea. Maestrul m-a întrebat: „Ce este un Buddha?” „Un păzitor al universului”, am răspuns. Maestrul a dat din cap și mi-a înmânat o foaie de examen împăturită. Am luat-o, dar nu am apucat să mă uit la ea înainte să mă trezesc.

Câteva zile mai târziu, poliția ne-a transferat pe mine și pe celălalt practicant înapoi la centrul de detenție local. Am fost condamnată la un an de muncă forțată, dar lagărul de muncă forțată a refuzat să mă accepte deoarece nu am trecut examenul medical. În loc să mă lase să mă întorc acasă, poliția m-a ținut în centrul de detenție pentru că am refuzat să renunț la credința mea.

Credință neclintită în Falun Dafa

În centrul de detenție le-am povestit practicanților locali întâmplările pe care le-am auzit când eram reținută la Beijing. Unul dintre practicanți a izbucnit în lacrimi și a spus: „Practicanții din Beijing s-au descurcat atât de bine. Trebuie să-i ajungem din urmă după ce vom fi eliberați.”

Într-o zi, vreo doisprezece dintre noi făceam exercițiile, iar un gardian ne-a raportat directorului, care s-a înfuriat. În cele mai reci zile de iarnă, când apa îngheța instantaneu afară, directorul ne-a ordonat să ne scoatem hainele groase și pantofii, lăsându-ne desculți, în lenjerie intimă, să stăm în curte. Am stat trei ore, și niciunul dintre noi nu a simțit frigul – gardienii erau uimiți. Ne-am dat seama cu toții că Maestrul plin de compasiune era cel care ne-a purtat durerea și ne-a protejat.

Gardienii au încercat totul pentru a mă forța să renunț la Falun Gong. Într-o zi, directorul mi-a spus: „Superiorul fiului tău investighează dacă mai practici Falun Gong; dacă da, fiul tău nu va primi promovarea.”

L-am ignorat și i-am spus că practicarea Falun Gong mă menține sănătoasă și că nu m-am îmbolnăvit niciodată, nici nu am mers la spital, ca să nu le creez probleme colegilor și familiei. El a insistat și mi-a spus că ar trebui să-mi fac griji pentru cariera fiului meu. M-am gândit: „Șefii și secretarii PCC sunt implicați în afacerile corupte ale partidului. E mai bine ca fiul meu să nu fie promovat în astfel de funcții.” Inima mea era plină de Falun Dafa, iar toate trucurile lor au eșuat.

Facând tot ce pot pentru a ajuta practicanții

Poveștile altruiste pe care le-am auzit în centrul de detenție din Beijing m-au mișcat profund și m-au inspirat. Mi-am spus în sinea mea că într-o zi voi face un pas înainte pentru a-i ajuta pe ceilalți în mod altruist, fără ezitare.

În ianuarie 2003, am fost eliberată din centrul local de detenție. În martie, am auzit că poliția distrusese mai multe locații mari de producție a materialelor informative. Practicanții nu mai puteau citi „Minghui Weekly”.

Văzând că practicanții erau îngrijorați, am decis să înființez o locație de producție a materialelor. Cunoșteam o tânără practicantă care se cultiva bine și a cărei casă era situată într-un loc convenabil. Am discutat ideea cu ea. Mi-a spus că nu avea bani deoarece compania la care lucra intrase în faliment. I-am spus că ea putea pune la dispoziție locul, iar eu urma să asigur fondurile necesare. Am cumpărat un copiator și alte consumabile necesare. De asemenea, am găsit niște materiale, am început să le copiem și le-am distribuit practicanților locali. Ulterior, am cumpărat un al doilea copiator. Din motive de siguranță, am plecat cu mașina în afara orașului pentru a cumpăra materiale. Împreună cu un alt practicant am strâns 70.000 de yuani pentru a cumpăra o mașină și am găsit un practicant care deținea permis de conducere pentru a livra materialele.

În 2004, am proiectat și construit un atelier de producție a materialelor într-o cameră retrasă din casa mea. Un practicant m-a învățat să folosesc calculatorul, ceea ce m-a scutit de a mai ieși din casă pentru a împrumuta materiale. Micul atelier a ajuns treptat să fie complet echipat cu tot ce era necesar, iar eu am învățat diverse tehnici de producție. Acum pot produce cărți Dafa, Minghui Weekly, broșuri, amulete, cărți poștale, CD-uri și amulete sculptate din jad. Calitatea materialelor este excepțională, comparabilă cu standardele profesionale. Indiferent de ce aveau nevoie practicanții pentru a salva oameni, indiferent unde se aflau aceștia, am depășit dificultățile și am finalizat lucrări de calitate la timp. Uneori lucram toată noaptea, dar a doua zi eram încă plină de energie.

În timpul procesului de realizare a materialelor au avut loc minuni. Maestrul mi-a dat înțelepciune și mi-a permis mie, o femeie în vârstă de peste 70 de ani, cu doar studii primare, să învăț și să stăpânesc rapid abilitățile legate de calculator. În zilele toride de vară, lucrând într-o cameră sufocantă, slab ventilată și fără echipament de răcire, nu simțeam deloc că e sufocant; o adiere ușoară îmi mângâia adesea fața. Într-o zi, mi-am propus să tipăresc 100 de pagini de materiale, am luat la întâmplare un teanc de hârtie și l-am pus în copiator. După ce le-am tipărit, le-am numărat și erau exact 100 de pagini. Astfel de minuni se întâmplau destul de des. Maestrul a observat că eram copleșită și m-a ajutat să-mi îmbunătățesc eficiența muncii. I-am ajutat pe practicanții care locuiau departe să înființeze unități de producție de materiale și le-am oferit sprijin financiar.

Soțul unei practicante a fost arestat pentru că nu a renunțat la credința sa. Ea și cei doi copii ai ei se temeau să rămână în casa lor și au venit la mine să ceară ajutor. Știam că trebuie să îi ajut. Mi-am amintit de o practicantă care avea doi acri de teren agricol pe care se aflau mai multe case și am aranjat ca practicanta și cei doi copii ai ei să stea temporar într-una dintre casele de la fermă. Pentru a nu fi nevoiți să iasă afară, le-am pregătit tot ce aveau nevoie.

O practicantă și-a rupt piciorul în timp ce ea și soțul ei fugeau de poliție. Cuplul a venit în orașul nostru, iar un practicant local s-a ocupat de cazarea lor și de necesitățile lor zilnice. Am ajutat la plasarea mai multor practicante tinere și de vârstă mijlocie venite din afara orașului, într-o fabrică de prelucrare a alimentelor deținută de un practicant. Tinerii practicanți au fost plasați într-o fabrică de prelucrare a făinii, condusă tot de un practicant. De asemenea, am ajutat mai multe practicante să-și găsească cazare și locuri de muncă.

4. Cultivare solidă în mijlocul persecuției

Salvarea oamenilor în condiții de sărăcie

Într-o zi din octombrie 2013, o practicantă mi-a adus o imprimantă acasă, a spus câteva cuvinte și a plecat. Trei minute mai târziu, în timp ce puneam imprimanta la loc, mai mulți agenți în civil au dat buzna în casa mea. Unul dintre ei s-a apropiat de mine și mi-a spus cu un aer de satisfacție: „Ce ai de spus acum?”, dând de înțeles că m-au prins în flagrant.

Am zâmbit, am ridicat imprimanta la piept și am spus: „Pentru un viitor mai bun pentru toată lumea, aceasta este misiunea mea.” Un grup de oameni de la Comisia pentru Afaceri Politice și Juridice, Biroul 610, Brigada de Securitate Națională și secția locală de poliție au intrat în curte, cu intenția de a mă aresta. I-am condus pe toți în afara curții, m-am oprit la poartă, cu un picior înăuntru și celălalt afară, ținându-mă de ușă și spunând cu voce tare lor, vecinilor și trecătorilor adevărul despre persecuția împotriva Falun Gong.

În timp ce vorbeam, am trântit ușa și am zăvorât-o, încuiându-i pe ofițeri afară, și i-am spus soțului meu, care tremura: „Trebuie să plec de aici.”

Am urcat repede treptele care duceau la grajd, apoi am alergat în viteză spre casa principală. M-am cățărat până la coama acoperișului, apoi am sărit pe un depozit abandonat din vecinătate; m-am urcat pe acoperișul acestuia, am mers de-a lungul coamei și am coborât până la streșini; apoi am sărit peste două case cu un singur etaj și două ziduri și am reușit să scap. La acea vreme, aveam peste șaptezeci de ani. În timp ce mă cățăram pe case, urcam pe acoperișuri și săream peste coamele acoperișurilor, m-am simțit susținută de un val de energie. Știam că Maestrul mă proteja de pericol.

Ofițerii din afara curții au sărit peste zid și au intrat în curte, presupunând că mă ascundeam undeva. M-au căutat peste tot, dar nu m-au găsit. S-au uitat unii la alții, nu-și dădeau seama ce se întâmplase, iar unul dintre ei a spus: „Bătrâna asta a zburat sau a dispărut în pământ?”

După ce am plecat de acasă, am stat două zile la un practicant. Deoarece poliția mă căuta și emisese un mandat de arestare pe diverse site-uri web, a trebuit să părăsesc casa practicantului și să plec din oraș.

Un practicant mi-a găsit de lucru la un loc de producție de materiale securizate, situat sub pământ. Acolo se aflau șapte imprimante color asamblate din piese funcționale recuperate de la aparate defecte și trei laptopuri vechi. Acest practicant era foarte priceput. Era luna octombrie și venise momentul să realizăm calendarele Minghui pentru anul următor. În fiecare zi studiam Fa, făceam exercițiile, realizam calendarele, tipăream materiale informative și schimbam idei cu practicantul.

Imprimantele color funcționau încet, dar tipăriturile erau clare și pline de viață. În fiecare zi porneam prima imprimantă și o puneam în funcțiune, apoi treceam la următoarea și făceam același lucru. Până când configuram imprimarea pentru a șaptea imprimantă, prima imprimantă terminase deja de tipărit. Apoi o luam de la capăt cu prima imprimantă. Când toate tipăriturile erau gata, practicantul îi chema pe ceilalți practicanți să le asambleze în calendare și să le distribuie.

Până în decembrie am încetat să mai producem calendare. Știind că îmi era dor de casă, practicanții mi-au găsit o casă cu două etaje, construită de un practicant. După ce m-am mutat înapoi, am constatat că casa era suficient de mare pentru a confecționa bannere. Existau opt șabloane de bannere; cele mai lungi aveau aproximativ 1,6 metri lungime și 30 de centimetri lățime; cele mai scurte aveau aproximativ 1,2 metri lungime. Un practicant a cumpărat materialul și a tipărit bannerele. Bannerele finite au fost agățate de copaci și de stâlpi de electricitate. De asemenea, am adăugat alte imprimante, calculatoare și mașini de gravat amulete de jad pentru a produce și a furniza practicanților locali alte tipuri de articole de clarificare a adevărului.

Procesul împotriva lui Jiang Zemin

În 2015, practicanții au început să intenteze procese împotriva fostului lider al PCC, Jiang Zemin, pentru abuz de putere și declanșarea persecuției împotriva Falun Gong în China. Jiang a dat ordin să se elimine Falun Gong în trei luni, declarând: „Defăimați-le reputația, distrugeți-i financiar și eliminați-i fizic.” Regulile nescrise privind tratamentul practicanților închiși erau următoarele: „Decesele vor fi considerate sinucideri, iar cadavrele vor fi incinerate fără a se efectua vreo anchetă.”

Mulți practicanți au murit, au fost răniți sau au rămas cu dizabilități; au fost închiși și trimiși în lagăre de muncă; au fost arestați și reținuți pentru perioade îndelungate. Un număr și mai mare au fost forțați să-și părăsească locuințele și și-au pierdut locurile de muncă; familiile lor au fost destrămate. Ce este și mai grav este faptul că unui număr necunoscut de practicanți li s-au prelevat organele în scopul transplantului, iar aceștia au murit în urma acestei proceduri.

Deoarece la momentul respectiv eram fără resurse și căutată de autorități, am rugat un alt practicant să-mi trimită scrisorile de plângere. Toate cele șase plângeri ale mele nu au ajuns la Curtea Populară Supremă și la Parchetul Popular Suprem – unele s-au pierdut la poștă, altele s-au pierdut la aeroport. După ce mi-am făcut o introspecție și am studiat Fa, mi-am dat seama că trebuia să-mi îndeplinesc singură responsabilitatea; nu era cultivarea mea dacă îi puneam pe alții să lucreze în locul meu. Am tipărit o altă copie și am dus-o personal la cel mai apropiat oficiu poștal. Câteva ore mai târziu, am verificat pe computer și am văzut că ajunsese la un centru local de distribuție. Câteva ore mai târziu, am verificat din nou și ajunsese la o altă locație. A ajuns la Beijing la ora 16:00 a doua zi. În jurul orei 17:00, un poștaș pe nume Li a livrat-o la Parchetul Popular Suprem. M-am simțit ușurată.

Mulți practicanți nu au reușit nici ei să-și trimită scrisorile de plângere, după mai multe încercări. Am aflat ulterior că puteam să le trimitem scrisoarea prin e-mail, în loc să o livrăm personal. Împreună cu un alt practicant, am cerut sfatul unui practicant tânăr cu privire la modul de procedare. Apoi i-am ajutat pe practicanții din jurul nostru să-și scrie și să-și redacteze scrisorile și le-am trimis prin e-mail. Această metodă este mult mai sigură decât mersul la oficiile poștale. În cele din urmă, toți practicanții locali i-au dat în judecată pe Jiang și pe autoritățile care au efectuat raiduri arbitrare și i-au reținut pe cei care își depuseseră numele reale, adresele de domiciliu și numerele de telefon la Parchetul Popular Suprem și la Curtea Populară Supremă.

De asemenea, am trimis o scrisoare de reclamație către Comisia Centrală pentru Inspecție Disciplinară. Conținutul acesteia este următorul:

„Am început să practic Falun Gong pentru a mă vindeca de o boală și într-adevăr, mi-am recăpătat sănătatea. Mă străduiesc să fiu o persoană bună, urmând principiile Adevărului, Compasiunii și Toleranței; îi pun pe ceilalți pe primul loc și reflectez asupra propriilor mele acțiuni atunci când apar conflicte. Drept urmare, economisesc cheltuielile medicale, am o familie fericită și mă înțeleg bine cu vecinii mei. Din păcate, Jiang Zemin este hotărât să elimine o practică atât de minunată.

După ce a început persecuția împotriva Falun Gong, mi-am păstrat credința, neintimidată de violență, și am denunțat persecuția în fața cunoștințelor mele. Am sperat că acestea vor putea face diferența între bine și rău și îi vor trata cu bunătate pe practicanții Falun Gong, astfel încât să fie binecuvântați și să aibă un viitor luminos. Toate cuvintele și acțiunile mele se încadrează în prevederile articolelor 35 și 36 din Constituție, care garantează libertatea de exprimare, de publicare și de credință. Acestea nu încalcă nicio lege și sunt bine intenționate.

Din cauza faptului că Jiang a declanșat persecuția, la vârsta mea înaintată sunt lipsită de mijloace de trai și am suferit dureri de nedescris. Soțul meu în vârstă de 80 de ani a asistat în repetate rânduri la scene îngrozitoare și a trăit în frică ani de zile. A devenit treptat dement și și-a pierdut controlul asupra funcțiilor intestinale, ceea ce mă îngrijorează profund.

Solicit Comisiei Centrale pentru Inspecție Disciplinară să acorde atenție cazului meu și în conformitate cu Constituția, să anuleze condamnarea nedreaptă și mandatul de arestare emis împotriva mea, permițându-mi să mă întorc acasă pentru a mă reuni cu familia mea și pentru a avea grijă de soțul meu. Solicit Comisiei să remedieze această practică, să restabilească nevinovăția Falun Dafa și a Maestrului Li Hongzhi, să restabilească libertatea de credință și să-l aducă pe Jiang Zemin în fața justiției.”

Comisia Centrală pentru Inspecție Disciplinară a trimis scrisoarea mea comisiei locale de district. Un comisar le-a spus celor doi copii ai mei că dacă nu mă vor aduce acasă, își vor pierde locurile de muncă.

Din atașament față de familie, m-am întors acasă de dragul copiilor mei. Autoritățile m-au închis în închisoarea din Xinxiang. Am refuzat să ascult discursurile lor de spălare a creierului, iar ei au început să mă insulte și să mă defăimeze. Mi-au refuzat de trei ori vizitele familiei.

5. Apărarea Dafa

Nu sunt o persoană obișnuită

Când a început persecuția în iulie 1999, peste 100 de milioane de practicanți erau în stare de neîncredere. Am făcut apel la capitala provinciei și la Beijing, animată de o puternică determinare de a lupta. Șaisprezece ani mai târziu, în 2015, am intentat un proces împotriva lui Jiang, întrebându-l de ce a dat ordine atât de crude pentru a-i elimina pe practicanți și a-i falimenta. Am nutrit un puternic sentiment de ură.

În cei 26 de ani de eforturi depuse pentru a pune capăt persecuției, îndeplinind cu succes cele trei lucruri, am înțeles că ceea ce mă ține pe drumul cel bun este credința fermă, Fa, gândurile drepte, precum și rațiunea și înțelepciunea din Fa. Ar trebui să-mi elimin concepțiile umane, astfel încât sinele meu cultivat să poată elimina prin gânduri drepte forțele vechi, ființele malefice și aspectele și factorii corupți din univers.

Să formăm un singur corp pentru a elimina răul

Această mare bătălie dintre bine și rău a ajuns într-o etapă finală, iar răul îl vizează acum pe Maestru în Statele Unite. Cu toate acestea, nu mai suntem cei care eram acum 26 de ani, la începutul persecuției; nu mai nutrim ură în inimile noastre și nu mai vrem să luptăm precum comuniștii în timpul revoluției. În schimb, păstrăm compasiunea și gândurile drepte și ne amintim că suntem cultivatori Dafa.

Amintindu-ne de începutul persecuției, pe 20 iulie, practicanții din afara Chinei au purtat discuții cu politicieni și lideri străini și au protestat pașnic în fața ambasadelor Chinei. Spiritul lor neclintit de-a lungul anilor, indiferent de vreme, dedicarea lor pentru apărarea Dafa și eforturile lor de a atenua presiunea persecuției asupra practicanților din China sunt cu adevărat remarcabile.

În această luptă dintre bine și rău din afara Chinei, practicanții din China au o responsabilitate și mai mare de a transmite gânduri drepte cu toată puterea noastră deoarece rădăcina acestei persecuții se află la Beijing. Răul canalizează în mod constant energie întunecată de la Beijing către Statele Unite. Prin urmare, nu este suficient să ne depășim pur și simplu atașamentele umane și să ne comportăm bine; de asemenea, trebuie să formăm un singur corp împreună cu ceilalți practicanți.

La grupul nostru de studiu al Fa participă între trei și cinci practicanți. Înainte de a studia Fa, trimitem mai întâi gânduri drepte. Trimitem gânduri drepte de patru ori pe zi, concentrându-ne asupra proceselor intentate în străinătate. Alocăm o oră suplimentară în fiecare zi doar pentru a trimite gânduri drepte. Eliminarea răului înseamnă salvarea oamenilor. Atacurile răuvoitoare ale agenților PCC împotriva Dafa se manifestă ca o luptă acerbă între dreptate și rău în alte dimensiuni.

După ce am citit articolul Maestrului „Încercările cu care se confruntă disciplina noastră spirituală”, m-am întrebat de ce Maestrul, care este atotputernic, trebuie să facă față unei presiuni atât de imense. Maestrul suferă pentru noi și pentru toate ființele simțitoare din univers. Harul pe care Maestrul ni l-a dăruit este nemărginit. Maestrul ne-a învățat Dafa și ne permite să ne purificăm și să ne elevăm prin asimilarea la Fa. Cum putem să-l răsplătim pe Maestru?

Trebuie să renunțăm complet la atașamentele umane, să eliminăm toate noțiunile umane și să renunțăm la atașamentul față de confort, astfel încât să putem dedica mai mult timp și energie pentru a câștiga bătăliile din cadrul rectificării Fa și pentru a valida Fa. Ne vom dovedi a fi particule ale Fa și vom deveni gardienii elementelor pozitive din univers.

Timpul rămas este limitat, dar vom continua să îndeplinim bine cele trei lucruri. Vom profita de timp pentru a clarifica adevărul familiilor noastre, colegilor, prietenilor și trecătorilor. Vom studia Fa cu sârguință și vom parcurge calea pe care Maestrul a aranjat-o pentru noi, iar apoi ne vom întoarce acasă împreună cu El.

(Contribuții selectate la cea de-a 22-a Conferință Fa din China)

Original Chinese article