Maestrul nostru

(Minghui.org, 4 ianuarie 2025) Pe 3 ianuarie 2025, un reporter special al Minghui l-a intervievat pe domnul Li Hongzhi, fondatorul Falun Gong și directorul artistic al Shen Yun Performing Arts. Locul interviului a fost un birou profesoral de la Academia de Arte Fei Tian. Maestrul Li Hongzhi, în vârstă de 73 de ani, purta o ținută simplă și îngrijită; era vizibil mai slab decât în anii trecuți, părând să aibă doar 50 de ani sau chiar mai tânăr. Privirea lui era caldă, fermă și plină de pace.

Ceea ce a surprins reporterul a fost faptul că în camera spațioasă și ordonată nu se găsea un scaun de lucru al cărui înveliș să nu fie uzat. După interviu, reporterul a întrebat personalul de pe munte, iar răspunsul a fost: „Economisim cât putem; încă nu a venit momentul să schimbăm scaunele cu unele noi.” Dar asta este o altă poveste.

1. Voluntariatul

În ceea ce privește acuzațiile recente ale presei de stânga de peste ocean că domnul Li Hongzhi „a strâns o avere de 266 de milioane de dolari folosind loialitatea și munca ieftină a adepților săi”, Maestrul Li a răspuns: „Ce înseamnă această sumă?” „Dacă acei oameni răi nu ar fi spus nimic, nici măcar nu aș fi știut câți bani are Shen Yun. Îmi făceam griji dacă are suficiente fonduri pentru cheltuieli.” După ce a spus aceasta, Maestrul a zâmbit. „Nu avem niciun sprijin aici. Alții se bazează pe guvern, pe corporații. Corporațiile nu ne vor da (bani), toți au afaceri în China. Guvernul este, de asemenea, ambiguu față de noi. Nimeni nu are grijă de noi, trebuie să avem singuri grijă de noi.”

În calitate de director artistic al Shen Yun Performing Arts, Maestrul a spus: „Nu mă ocup de chestiuni administrative, iar ei nu îmi raportează. Chestiunile financiare sunt confidențiale; ei nu spun nimănui, iar eu nu îi întreb.” În acest sens, un contabil de la Shen Yun Performing Arts a confirmat: „Finanțele au reguli și procese clare. Totul este pe pilot automat.”

Continuând, Maestrul și-a amintit ceva și a râs: „La început, când Epoch Times și New Tang Dynasty TV au fost lansate, nu aveau bani și veneau la mine. După ce au avut ceva, nu m-au mai căutat, iar eu nu știu câți bani au.” „Nu am luat niciodată un ban de la vreun proiect. Nici măcar nu știu cum funcționează. Inclusiv Minghui.org, Epoch Times, New Tang Dynasty TV sau Gan Jing World – cum își desfășoară activitatea, personalul lor, finanțele – nu știu nimic și nu mă ocup de ele. Trebuie să îi las să găsească singuri drumul, aceasta este calea cultivării spirituale.” „Dacă aș tot interveni cu sugestii sau critici, ar însemna să le demolez punțile, să le demolez calea. De aceea, nu mă ocup de nimic din toate acestea; mă concentrez doar pe cultivare.”

„În ceea ce priveşte Shen Yun, în afară de a-i ghida în cultivarea spirituală, îi ajut voluntar la designul costumelor și la îmbunătățirea tehnică. Nimeni nu îmi plătește onorarii.” Maestrul a râs cu voioşie: „Nimeni nu îmi dă niciun ban, nici măcar nu se pune problema de remunerație.” Reporterul a intervievat și alte proiecte: directorul financiar al platformei video „Shen Yun Creations” și managerul general al „Shen Yun Costume Company (Shen Yun Dancer)”. Ambele au declarat că se ocupă singure de operare, afaceri și finanțe: „Maestrul nu verifică nimic, iar noi nu îi raportăm.” Directorul financiar al Epoch Times și președintele postului de radio Sound of Hope, intervievați, au oferit aceleași răspunsuri.

Gecile reversibile albastre și galbene cu inscripția „Falun Dafa” au fost create voluntar de Maestru. Au un design cu fermoar în sus și în jos, potrivit pentru meditație, material impermeabil, sunt călduroase și bine croite, foarte potrivite pentru activități de amploare. Jachetele de bumbac costă 120 de dolari, iar cele de puf 168 de dolari. Este imposibil să găsești produse similare de aceeași calitate la același preț pe piață. De ce acest preț? În această privință, directorul general al „Shen Yun Dancer” a explicat că aceste două geci scurte „se vând doar practicanților, iar Maestrul a sperat să menținem prețul cât mai scăzut posibil. ” În legătură cu asta, Maestrul a zâmbit: „Am spus asta. Dacă ar fi posibil, aș vrea să le ofer gratuit practicanților. ” „Gratuit pentru practicanți”, această frază sună foarte familiar. Maestrul a spus de multe ori același lucru cu privire la prețul și vânzarea cărților Dafa. Iar taxele de școlarizare, cazarea, masa, cărțile, hainele, cheltuielile de călătorie etc. ale studenților Fei Tian au fost într-adevăr întotdeauna gratuite, echivalentul unei burse de 50.000 de dolari pe an pentru fiecare student, iar părinții trebuie să plătească doar pentru lecțiile private pe care elevii le iau în afara școlii.

2. Viață simplă, voință de fier

Cum este Maestrul în ochii voştri?

Un discipol care îl urmează pe Maestru de 20 de ani, după câteva secunde de reflecție, a răspus calm: „Voință extraordinară, viață simplă, obiective clare.”

El a spus că, fie că se află la templu, fie în călătorii, Maestrul își spală singur hainele dimineața, nu ia micul dejun sau bea doar puțină apă și cafea; la prânz mănâncă simplu la cantina Templului Longquan, iar seara o supă cu găluște sau orez rece înmuiat în apă caldă cu murături.

Un alt discipol a povestit că, într-o dimineață, a fiert o grămadă de ouă și le-a dus Maestrului pentru a-și alege primul, sperând să ia cel mai mare și mai bun. Maestrul s-a uitat și l-a ales pe cel mai crăpat, spunând: „Acesta este de-ajuns pentru mine.”

Un discipol care a fost odată cu Maestrul la un bufet, a spus: „Într-adevăr, în ziua aceea, când era timpul să luăm masa, eram încântat să iau mâncarea cât mai repede și să mă așez la masă. Când m-am uitat după Maestru, l-am văzut stând liniștit la distanță, așteptând ca toată lumea să ia mâncare înainte de a se servi. Mi-a încremenit mâna, gândindu-mă că discipolii nu ar trebui să se servească înaintea Maestrului. Dar Maestrul a dat ușor din cap, făcându-mi semn să mă servesc primul.”

Vorbind despre „obiective clare și voință extraordinară”, discipolul care îl urmează pe Maestru de 20 de ani a spus: „Odată ce Maestrul își stabilește un obiectiv, continuă să îl realizeze indiferent de dificultăți. Nu se gândește la bani. Face pur și simplu ceea ce trebuie făcut. Privind zilnic cum lucrează, poate părea obișnuit, dar când te uiți înapoi, pare miraculos – orice dificultate ar apărea, lucrurile se realizează. Spre deosebire de noi, care abandonăm când întâmpinăm dificultăți.”

Există lucruri pe care credeați că nu le puteți realiza, dar pe care Maestrul le-a realizat? „Sunt multe lucruri pe care noi toți le consideram imposibil de realizat, dar Maestrul, fără să se oprească, a continuat în acea direcție, iar în final le-a realizat. Pentru mine, asta înseamnă voință și concentrare.”

„Din punctul meu de vedere, cuvântul ‘dificultate’ nu există pentru Maestru. Noi gândim că o sarcină este dificilă și vedem dificultățile ca pe ceva negativ. Maestrul nu este oprit de dificultăți. De exemplu, dacă are o dificultate fizică, cum ar fi o entorsă la gleznă, continuă să facă ceea ce trebuie să facă, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat.”

Practicanții de pe șantier știu cu toții că Maestrul lucrează încontinuu. Pe șantierul Templului Longquan, Maestrul este prezent în cele mai dificile locuri, în cele mai periculoase locuri. Când se cară lemne, Maestrul ia capătul cel mai greu. Maestrul curăță adesea gunoiul de pe șantier, nimeni nu este mai rapid decât Maestrul, dacă ești puțin mai lent, Maestrul a terminat deja de curățat. Nimeni nu vrea să curețe gropile cu apă murdară, Maestrul se apucă de treabă fără să spună un cuvânt. Dacă sunt pietricele pe drum, Maestrul le ridică și le aruncă pe marginea drumului, pentru a evita ca roțile mașinilor să le calce și să deterioreze drumul. Maestrul adună mereu cuiele de pe șantier și de pe drum, le sortează și le predă la depozit. Ghidează creațiile artistice ale trupei artistice, proiectează costume și recuzită, predă canto, produce spectacole, controlează calitatea... În pauzele dintre activitățile aglomerate, pe drum, Maestrul profită de timp, scoate un dosar de hârtie obișnuit și scrie versuri, compune muzică.

Maestrul Li Hongzhi a spus: „Eu îi conduc pe toți pe calea cultivării spirituale, așa că, desigur, trebuie să fiu un exemplu. În istorie, lecțiile despre implicarea în chestiuni financiare au fost prea multe, de aceea nu iau niciun ban.”

„Nu iau niciun ban (salariu) din niciun proiect. Pentru că vreau să fiu un exemplu pentru toată lumea, ca să înțeleagă importanța economisirii. Banii chiar sunt strânși cu mare grijă.” „Pentru echipamentele de spectacol și sistemele de iluminat, le spun întotdeauna să caute reduceri.” „Deoarece sunt multe lucruri de făcut, locuiesc adesea în dormitorul de la Templul Longquan. Vreau să le ofer copiilor (artiștii tineri de la Shen Yun și studenții de la Fei Tian) cea mai bună școală și cel mai bun mediu din lume. Le-am spus părinților lor: ‘Vreau să vă înapoiez cel mai bun copil.’ Aceasta este ceea ce mă preocupă cel mai mult.”

3. Grija pentru toată lumea

În anul 2000, când Templul Longquan a fost înființat, nu erau bani, doar un peisaj natural de munte, un lac care la acea vreme nu era nici frumos, nici limpede, și o casă de lemn veche, marcată de trecerea timpului. Casa era o construcție modestă, cu trei camere și un living, aceasta fiind tot ce deținea Templul Longquan la început. Nu doar că nu exista o parcare, dar și cărările din pădure deveneau noroioase și pline de gropi de fiecare dată când ploua sau ningea. La vremea respectivă, discipolii care mergeau să facă muncă voluntară erau dispuși să contribuie atât cu forță de muncă, cât și cu bani, pentru că toți înțelegeau valoarea principiilor „Adevăr, Compasiune, Toleranță” și doreau să lupte alături de Maestrul care preda Falun Dafa pentru a aduce beneficii umanității, dar care era persecutat de partidul comunist chinez.

PCC a răspândit zvonuri conform cărora Maestrul Li Hongzhi deținea mai multe proprietăți, vile luxoase, mașini de lux și iahturi. În final, regimul a descoperit singur că Maestrul nu avea bani, case sau mașini și că nu primea salariu din niciun proiect. Banii pe care discipolii îi aduceau erau oferiți în întregime Templului Longquan. Maestrul a spus: „Nu vreau bani. La ce mi-ar folosi banii? M-am gândit deja – oriunde aș merge în această viață, cineva îmi va oferi o masă. La ce mi-ar folosi banii? Oricum, nu voi rămâne flămând.”

În timpul interviului, Maestrul a zâmbit tot timpul, emanând pace și serenitate, amintindu-le reporterilor de învățătura sa către discipoli: „Fără resentimente, fără ură, găsind bucurie în greutăți.”

Au trecut 19 ani, iar Fei Tian și Shen Yun au acum săli de curs pentru disciplinele culturale, săli de dans, restaurante, teatre, birouri, biblioteci, săli de concerte și diverse spații de recreere. Toate acestea au fost construite de practicanți, sub îndrumarea Maestrului, cărămidă cu cărămidă. Pentru mulți discipoli Dafa, promisiunea făcută cu viața lor înainte de a veni pe lume este acum onorată.

Cum a fost fondat primul ansamblu Shen Yun? „La început, am strâns un grup de discipoli și am adus niște copii. Înălțimea lor era variată și, când venea vorba de dans, nu știau nimic. Treptat, pas cu pas, lucrurile au început să se dezvolte. Dar atunci nu aveam nici măcar un ban. Tot ce era necesar pentru funcționare era plătit din buzunarul participanților. Toți profesorii își cumpărau singuri ce le lipsea. Inclusiv eu, tot ce aveam nevoie, am plătit din banii mei.” „Toată lumea a contribuit în mod voluntar.” „Abia după ce au început spectacolele, au apărut primele venituri. Așa, puțin câte puțin, am ajuns până aici.”

Reporterul își aminteşte că, la început, exista o singură sală de dans, iar Maestrul îi învăța personal pe copii să facă sărituri acrobatice. Discipolii mai vechi de pe munte își amintesc cum, atunci când copiii au dansat pentru prima dată dansul tradițional manciurian, nefiind obișnuiți cu pantofii cu platformă specifici, Maestrul le-a pus personal pantofii și i-a aranjat pentru fiecare în parte.

Privind cadourile făcute manual de copii și oferite cu drag Maestrului, ne gândim la cei care, după ce au plecat, au colaborat cu PCC pentru a calomnia Falun Gong și Shen Yun. Maestrul a spus: „Acei copii nu au venit la Shen Yun din proprie voință; au fost forțați de părinții lor să vină. Astfel de copii nu se descurcă aici.” În schimb, „copiii care spun singuri ‘Vreau să cultiv’ sau ‘Vreau să îl ajut pe Maestru să apere Legea’ se comportă foarte bine.”

De-a lungul anilor, elevii de la școala Fei Tian au primit grija necontenită a Maestrului, îngrijire pe care nici măcar propria fiică nu a primit-o. Maestrul a spus, zâmbind: „Pe atunci, fiindcă acești copii erau mici, mi-au fost încredințați, iar eu trebuia să îi tratez ca și cum aș fi fost părintele lor.”

De mai bine de zece ani, Maestrul încearcă zilnic să aibă grijă de fiecare discipol de pe munte și se străduiește să pregătească în fiecare seară pachete cu gustări pentru copii, pe care le distribuie personal pe drumul acestora spre dormitoare. Maestrul știe că acești copii depun mult efort la antrenamente, sunt în creștere și le este foame seara.

Discipolii de pe munte spun că, dacă ar povesti despre Maestru, ar fi multe de spus în fiecare zi, iar fiecare persoană are propria poveste, astfel încât nu ar putea fi cuprinse toate.

Maestrul Li Hongzhi nu doar că se preocupă de copiii din școală, ci și de cei care au absolvit. „Dacă nu pui deoparte ceva (fonduri), ce vei face în viitor? Atât de mulți copii absolvă (de la școala de artă) – dacă mai apare o pandemie, ce vei face atunci?”

O familie cu trei membri are treburile casnice și cheltuielile sale. O comunitate cu o mie de oameni are cheltuieli pe măsură. Domnul Li Hongzhi a spus: „De fapt, cheltuielile de pe munte sunt foarte mari: lunar avem costuri cu benzina, motorina (pentru încălzire), electricitatea pentru aer condiționat și hrana pentru atât de mulți oameni. Toți studenții de aici beneficiază de gratuitate la școlarizare, masă și cazare, iar școala le oferă și un ajutor financiar. Toate acestea reprezintă o povară uriașă.” „În plus, nu putem să îi formăm și să nu îi păstrăm aici după ce devin profesioniști. Așadar, după ce absolvă și se căsătoresc, trebuie să le creștem salariile pentru a le permite să rămână. Toate acestea necesită bani.”

4. Răspândirea Legii

Cum a fost răspândită Falun Dafa în societate?

Maestrul a povestit: „La început, în Changchun, oamenii vorbeau despre qigong, iar eu ascultam și le spuneam câteva lucruri. După ce le spuneam câteva cuvinte, rămâneau uimiți: ‘Ah! Dar dumneavoastră sunteţi... Puteți să ne explicaţi asta, puteți să ne explicaţi cealaltă?’ Totul era foarte natural, eu știam și le explicam. Și atunci au zis: ‘Ah! Puteți să organizaţi un curs?’ ”

„Acei oameni erau veterani în practicile de qigong. Imediat au spus: ‘Vă aranjăm noi sala! Vă aranjăm asta, cealaltă.’ Totul era deja organizat. ‘Profesore Li, trebuie să veniţi să ne predaţi cursuri.’ Unii dintre acești pasionați de qigong erau extrem de entuziasmați, insistând să le predau. Așa că, la liceul numărul cinci din Changchun, le-am ținut un curs.”

„Bine, să predăm un curs, dar aduseseră și niște bolnavi, (pentru că) nu așa sunt toate prezentările de qigong? Uau, la început toți erau bolnavi acolo. Ce să fac? Cum să predau cursul? Erau oameni care gemeau de durere, ba chiar unii veniseră cu perfuzii. M-am dus la ei și i-am ajutat pe rând. În câteva secunde, toți s-au ridicat. După ce s-au ridicat, m-am uitat la ei, era o sală cu bănci pe trepte, și le-am spus: ‘Ascultați-mă, mergeți!’ Toți au început să meargă – erau oameni care înainte nici măcar nu se puteau ridica, unii erau paralizați pe jumătate. Apoi le-am spus: ‘Fugiți!’ Și toți, bum-bum-bum, au început să fugă. Am spus: ‘Gata, să începem cursul.’ Și astfel, și-au dat seama: ‘Nici măcar maeștrii de qigong nu sunt atât de puternici!’ După aceea, am început să predau cursul. La final, mi-au pus câteva întrebări și le-am răspuns. De atunci, totul a început și nu s-a mai oprit.”

„Le-am spus: ‘Am predat, acum practicați.’ Și așa, un grup de oameni a început să practice Falun Gong. Astfel, am devenit un ‘profesor de qigong’, un ‘maestru’. Mulți dintre voi probabil cunosc deja restul poveștii. Pe site-ul Minghui sunt multe articole cu amintiri, grupate în coloanele ‘Amintiri despre binecuvântările Maestrului’. Cei interesați pot citi articolele vechi.”

Între 1992 și sfârșitul anului 1993, când se țineau cursuri în persoană în China continentală, fiecare curs dura în medie nouă zile și costa 25 de yuani, bani folosiți pentru ca grupul să călătorească cu trenul, să mănânce și să tipărească materiale. Pentru a economisi bani, Maestrul călătorea cu trenul la clasa a doua, foarte rar la vagon de dormit, dar în mod ciudat, chiar dacă trenul era plin, de fiecare dată când Maestrul cumpăra un bilet la clasa a doua, locurile de lângă el rămâneau libere, astfel încât Maestrul se putea întinde să se odihnească. Mâncarea era constituită din tăiței instant, iar ocazional, pentru îmbunătățirea dietei mergeau la tarabe stradale și mâncau un castron de supă cu tăiței. Cazarea era în cele mai ieftine pensiuni simple. Grupul său transporta materiale și pachete de tăiței instant în sacoşe de rafie. În doi ani, au organizat 54 de sesiuni de curs, iar personalul ajunsese să nu mai suporte tăițeii instant. Totuși, toți discipolii care au participat la cursuri au fost copleșiți de recunoștință față de Maestrul Li Hongzhi.

Cum să publici o carte fără bani? Un discipol din Beijing, care făcuse bani din afaceri, i-a împrumutat câteva mii de yuani Maestrului. După ce librăria a început să distribuie cartea „China Falun Gong”, discipolul s-a temut că Maestrul nu îi va returna banii, așa că Maestrul a cerut ca banii obținuți din vânzarea cărții să fie folosiți imediat pentru a acoperi datoria. După multe dificultăți, a fost publicată cartea „Zhuan Falun”. Un discipol care organiza cursurile alături de Maestru era funcționar și om de afaceri. Văzând că Maestrul nu avea bani, îi acoperea frecvent cheltuielile de călătorie. Acest discipol i-a spus Maestrului: „Maestre, uitaţi-vă la dumneavoastră. Uitaţi cum maeștrii de qigong câștigă zeci de mii sau sute de mii de yuani, iar dumneavoastră nici măcar bani pentru cazare nu aveţi.” Pe atunci, câteva mii de yuani reprezentau o sumă considerabilă în China. „În acei ani, datorită acelui discipol, am reușit să mergem mai departe.” Reflectând la acele vremuri, Maestrul a râs cu poftă.

Pe măsură ce influența Falun Gong creștea în China, unii oameni au început să comploteze împotriva Maestrului. Totuși, după investigații secrete, au descoperit că Li Hongzhi nu avea bani și nu accepta avansuri de la femei. Cum să-l incrimineze? Influența era deja semnificativă, iar fără un pretext, nu puteau începe să-l persecute. Maestrul își amintește: „(În 1996), nu știu cine a ordonat, dar o directoare din Ministerul Comerțului m-a invitat la o cină. La acea vreme, cina însemna să tratez pe cineva, așa că am mers.” După ce a ajuns acolo, această oficială i-a spus direct: „Domnule Li, influența dumneavoastră în China este prea mare; trebuie să plecați din China.” Am ascultat și am răspuns: „Bine, voi pleca în străinătate.” Jiang era furios, pentru că ambele părți ale străzii Chang’an erau pline de oameni care practicau Falun Gong.

În China, orice credință religioasă este tratată la fel: dacă nu înființezi o filială de partid și nu recunoști că „interesele partidului sunt mai presus de orice,” Partidul Comunist Chinez te va supraveghea cu atenție, căutând oportunități să te persecute, chiar să te înlăture. Chiar dacă Falun Gong, prin principiile „Adevăr, Compasiune, Toleranță,” a restaurat sănătatea și moralitatea a milioane de chinezi, economisind guvernului sume enorme în cheltuieli medicale, în ochii Partidului Comunist, Falun Gong tot nu avea loc în China.

La scurt timp, în 1997, Maestrul a obținut o viză de imigrare „pentru persoane cu abilităţi extraordinare” și s-a mutat în SUA. În 1998, când s-a mutat în SUA cu familia sa, nu aveau bani sau un loc unde să stea. Inițial au plănuit să meargă în San Francisco, California, dar discipolii care îi ajutau au spus că nu au găsit unde să-i cazeze. Așa că au acceptat invitația de a merge în Atlanta, unde au locuit într-un apartament mic închiriat de un alt discipol Falun Gong. Condițiile erau insuportabile, așa că s-au mutat în New York. Pe atunci, New York era într-o stare degradată, plin de graffiti, zgomot de motociclete și împușcături – un peisaj apocaliptic. În cele din urmă, Maestrul a locuit într-un studio (bucătărie, living și dormitor într-un singur spațiu) închiriat de un discipol în Upper Manhattan. Clădirea respectivă a fost ulterior subiectul unei propagande false a Partidului Comunist, care susținea că întreaga clădire îi aparține lui Li Hongzhi.

Astăzi, toată lumea știe că Falun Dafa este complet diferită de celelalte practici de qigong. Nu este pentru vindecare, nu este pentru a face bani și nu este o practică ipocrită, „călugăr ziua, om obișnuit noaptea”, ci este o cultivare autentică a Legii Buddha, care îi învață pe oameni Adevăr, Compasiune și Toleranță, ajutându-i să revină la adevărata lor natură. De peste un sfert de secol, Falun Gong a fost persecutată, dar principiile Adevăr, Compasiune și Toleranță continuă să rămână neclintite, luminând inimile practicanților și întărindu-le gândurile drepte. Tăria practicanților Falun Gong provine din credința fermă în Adevăr, Compasiune și Toleranță, din fundamentele solide ale practicii și din exemplul viu al Maestrului Li Hongzhi.

Original Chinese article