Domnul Li Hongzhi este fondatorul disciplinei spirituale Falun Gong. Practica îmbină meditația și exercițiile line de qigong cu o filozofie morală centrată pe principiile Adevăr, Compasiune și Toleranță.

După ce domnul Li Hongzhi a prezentat publicului pentru prima dată practica în China la începutul anilor 1990, aproximativ 100 de milioane de oameni au început să practice. De atunci, practica s-a răspândit în peste 100 de țări din întreaga lume.

Acest articol al fondatorului Falun Gong este al treilea pe care domnul Li Hongzhi îl adresează oamenilor din întreaga lume, fiind precedat de cele intitulate "Cum a apărut omenirea" (publicat pe 20.01.2023) și "De ce vrea Creatorul să salveze toate vieţile" (publicat pe 17.04.2023).

* * *

"De ce această lume este un tărâm al necunoașterii"

Universul măreț este atât de imens încât nici ființele divine, regii cerești sau domnii din ceruri nu știu ce se află dincolo. Iar numărul vieților este pur și simplu incalculabil. Toate ființele din universul măreț văd, într-un mod atotcuprinzător, lumea în care locuiesc din perspectiva planurilor pe care există material. Modul în care toate aceste ființe văd lumea nu este foarte diferit de modul în care o fac ființele divine, doar că le lipsesc înțelegerea, înțelepciunea și puterile pe care le au ființele divine. Acest lucru înseamnă că ființele din întregul univers măreț sunt diferite de ființele umane, care nu pot vedea lumea în care trăiesc așa cum este ea cu adevărat; nu pot vedea celelalte forme de viață care sunt prezente în mediile lor înconjurătoare și nu pot vedea lucrurile fizice din acest cadru așa cum sunt ele cu adevărat. Drept urmare, modul în care oamenii gândesc, precum și modul în care înțeleg lumea, sunt amândouă destul de particulare și limitate. Această lume este astfel un loc al "necunoașterii" (cu excepția cazurilor ființelor supranaturale care sunt originare din cele Trei Tărâmuri și a anumitor fenomene spirituale).

Așadar, care este explicația acestui lucru? Iată motivul. Universul măreț și mulțimile de sisteme din interiorul său au ajuns la ultima fază a ciclului cosmic de Formare, Stagnare, Degenerare și Distrugere. Iar pe măsură ce totul se îndrepta spre perspectiva înfricoșătoare a anihilării și distrugerii finale, Creatorul a decis să încerce să salveze toate viețile.

Motivul pentru care universul măreț și numeroasele universuri din interiorul său ajunseseră la stadiul de Distrugere este faptul că atât ele, cât și nenumăratele vieți din interiorul lor, incluzând mulți domni, regi și ființe divine din fiecare dintre universuri, au devenit, de-a lungul ciclului cosmic de Formare, Stagnare, Degenerare și Distrugere, inferioare în comparație cu modul în care erau în vremurile de început ale etapei de Formare. Sau, altfel spus, după toate acele epoci, nu mai îndeplineau standardele pentru planurile lor specifice. Aceasta era direcția inevitabilă a cursului existenței.

Și astfel, cu scopul de a salva viețile, Creatorul a creat o lume în afara universului măreț. Aceasta urma să fie folosită pentru a salva nenumăratele vieți ale universului măreț și a fost numită cele "Trei Tărâmuri". În cadrul celor Trei Tărâmuri există trei planuri de existență. Ființele din cel mai de jos dintre cele trei sunt neputincioase, lipsite de înțelegere sau înțelepciune superioară, existând într-un mediu care este cel mai greu și dificil de pătruns. Acesta este tărâmul uman. Oamenii și ființele din al doilea plan depășesc doar umanitatea în înțelegere și înțelepciune, astfel încât pot vedea doar cum sunt lucrurile în tărâmul uman și unde se află ei înșiși. Oamenii i-au numit pe aceștia "ființe cerești" sau "semizei". Ființele aflate cu un plan mai sus pot vedea cum sunt lucrurile pentru ființele din cele două tărâmuri inferioare, precum și unde se află ele însele, iar puterile lor de percepție și înțelepciune sunt cele mai mari din cele Trei Tărâmuri. Oamenii din această lume le-au numit în general "zeități" sau "ființe celeste". Totuși, niciuna dintre ființele din cele Trei Tărâmuri nu are puterea de a vedea universul așa cum este el cu adevărat și nici să vadă regatele și paradisurile în care locuiesc ființele divine mai sus.

Astfel, omenirea trăiește într-o stare de necunoaștere, având cea mai mică capacitate de înțelegere și înțelepciune și fiind incapabilă să vadă esența lucrurilor. Acest lucru a fost realizat de către Creator și a fost făcut pentru a permite salvarea ființelor în pragul distrugerii finale. Le oferă o șansă de a evita această soartă, dacă reușesc să păstreze bunătatea înnăscută din ele, chiar și în această lume iluzorie și plină de încercări. Este într-adevăr foarte greu. Singura modalitate de a reuși este ca viețile să îndure suferințe și să-și plătească karma într-un moment în care viețile sunt destinate eliminării, în acest punct final al ciclului Formare, Stagnare, Degenerare, Distrugere și să își păstreze bunătatea înnăscută. Numai atunci vor fi considerate "demne de viitor". Când faza cosmică finală a sosit, Creatorul și-a dat acordul ca mulțimea de ființe divine, regi, domni și ființele divine și iluminate chiar mai mărețe, care supravegheau fiecare dintre domeniile universului măreț, să coboare în lume și să se întrupeze în formă umană. Aici, însă, toată înțelepciunea lor superioară, puterile de înțelegere și abilitățile divine vor fi sigilate. Iar în acest loc atât de dificil, fără puterile sau înțelepciunea lor, complet închiși într-un corp uman, ar trebui să treacă prin adversități pentru a-și plăti karma, bazându-se pe gânduri pozitive și virtuoase și menținând vie bunătatea din sine. Numai atunci vor fi recunoscuți de mulțimea de ființe divine de sus, precum și de Creator, și vor câștiga un loc în viitor. Cei care au reușit să își plătească treptat karma de-a lungul numeroaselor lor reîncarnări în această lume și care au crescut în virtute și bunătate pe parcurs, vor fi în mod sigur aleși pentru salvare. Aceștia vor fi cu siguranță salvați de Creator și duși în noul univers când salvarea va avea loc, la sfârșitul timpurilor. Asta înseamnă că starea de ignoranță și neiluminare în care trăiește omenirea face parte dintr-o lume unică și un mod de existență creat de Creator în scopul salvării. De aceea, orice încercare a unui om de a cere unei alte ființe să spulbere această stare de necunoaștere ar fi inutilă. Nicio ființă din această lume sau dincolo de ea nu ar îndrăzni să submineze acest cadru creat pentru salvare.

Întotdeauna sunt persoane în această lume care consideră credințele spirituale ca fiind nefondate. Astfel, unii spun că ei cred doar în ceea ce pot vedea și nu cred altceva. Drept urmare, unii oameni fac rău fără să se preocupe de consecințe. Dacă o ființă divină, oricât de înaltă ar fi, se încarnează ca om - deoarece a avea un corp uman înseamnă că ești om - îşi va asuma starea umană de necunoaștere, împreună cu corpul său uman. Astfel, unii, fiind în această stare, creează karma aici. Motivul pentru care Creatorul a creat cele Trei Tărâmuri a fost pentru ca ființele să-și diminueze karma păcătoasă trecând prin adversități, cu scopul esențial de a se înălța din punct de vedere moral. Numai o ființă lipsită de păcat sau karma poate fi dusă acasă în Ceruri. Iar principiile universului măreț dictează că trebuie plătită karma. Ființele umane trăiesc într-o stare de necunoaștere și, astfel, sunt predispuse să creeze karma păcătoasă în acest tărâm uman. Și, în mod natural, aceasta trebuie plătită. Dacă nu este plătită într-o viață, trebuie să fie plătită în următoarea. De fapt, mulți oameni au o cantitate imensă de karma păcătoasă. De aceea, Creatorul a suportat o parte din suferința lor pentru ei, pentru ca ei să poată obține salvarea. Aceasta este cea mai mare formă de compasiune și cea mai mare formă de iubire pentru aceste vieți. De fapt, viața unei persoane va fi într-adevăr distrusă dacă karma sa se acumulează până la un anumit punct. Așadar, scopul real al venirii tale pe acest pământ a fost să îți plăteşti toată karma și, astfel, să te poți întoarce în Ceruri. Când fiecare persoană s-a întrupat în această lume, ea a făcut un jurământ față de Creator. Desigur, este greu să plătești pentru karma ta. Karma îi face pe oameni să se certe și să se lupte unii cu alții, și provoacă război, boală, osteneală, foame, sărăcie, și prin urmare durere și suferință. Unii au mai multă karma, alții mai puțină. Acesta este motivul pentru care există atât oameni bogați, cât și săraci în această lume. Dacă cineva poate rămâne bun și binevoitor chiar și în această stare de necunoaștere, va crea mai puțină karma! Și viața va fi mai ușoară!

Toate acestea înseamnă că starea de necunoaștere a oamenilor a fost creată astfel pentru salvarea lor și pentru a salva universul măreț și mulțimea de universuri. Dat fiind că există astfel de motive incredibil de importante în spatele acestei stări, vraja iluziei categoric nu poate fi ruptă pentru a se conforma dorințelor umane. Unii s-ar putea întreba de ce multele ființe supranaturale de pe acest pământ nu fac așa cum dorește omul și nu ridică vălul. De fapt, ele nu ar îndrăzni! Asta pentru că a fost făcut astfel de către Creator cu scopul de a salva universul măreț și mulțimea de ființe. Este pentru a permite răscumpărarea acestor vieți!

Învăţătorul Hongzhi Li

30 septembrie 2024

* * *

Sursa: Why This World Is a Realm of Unknowing

Versiunea originală în limba chineză