Eliberată din centrul de spălare a creierului după ce am renunţat la ataşamentul meu de a merge acasă

În urmă cu patru ani aproape am murit torturată într-un centru de spălare a creierului pentru că am refuzat să dezvălui unde se află un alt practicant Falun Dafa. Cu gânduri drepte, am reușit să părăsesc centrul de spălare a creierului la zece zile după ce am fost arestată de agenții de la Biroul 610 local.

Era pentru prima dată când mă aflam într-un centru de spălare a creierului și nu știam ce să fac decât să-mi amintesc ce a spus Maestrul despre faptul că nu trebuie să cooperez cu răufăcătorii. Am intrat în greva foamei și am rămas tăcută, indiferent ce spuneau alții pentru a mă amenința sau a mă determina să renunț la credința mea. Un bărbat în vârstă care păzea ușa centrului cunoștea un membru al familiei mele care a fost încarcerat acolo pentru că a refuzat să renunțe la Falun Dafa. Mi-a povestit ce s-a întâmplat cu ei și a încercat să mă facă să vorbesc. De asemenea, mi-a strecurat un bol de supă și mi-a spus că nimeni nu va observa dacă voi lua o mică înghițitură.

Sinceră să fiu, am început să am îndoieli, pentru că era a treia zi de greva foamei. În timp ce încercam să mă conving că nimeni nu va afla dacă voi bea supa, mi-am dat seama brusc că ființe divine mă înconjurau și mă priveau. Am crezut că Maestrul mă va proteja și că foamea nu mă va răni, că nu am făcut nimic greșit și că ar trebui să resping răul. În următoarele câteva zile nu am mai simțit deloc foamea.

După ce am refuzat supa, am recitat învățăturile Legii și m-am uitat la fereastra cu gratii, imaginându-mi cum s-ar putea întâmpla miracole ca să pot pleca. Eram atât de nerăbdătoare să părăsesc acel loc, fără să știu că acest atașament era cel care mă ținea acolo.

Agenți de la Biroul provincial 610 și de la Securitatea Internă au venit să vorbească cu mine și mi-au promis că voi fi eliberată în curând și că ar trebui să mănânc ceva. Atașamentul meu puternic m-a orbit și i-am crezut. A doua zi după ce am mâncat, m-au interogat pe rând, fără intenția de a-mi da drumul. M-am simțit atât de rușinată că le-am crezut minciunile, încât aș fi vrut să mor. Am refuzat să le răspund la întrebări și nu am semnat niciun document.

Văzând că refuzam să cooperez, m-au amenințat că mă vor tortura și mă vor băga în închisoare. M-am speriat puțin, dar mi-am amintit că nu ar trebui să dau atenție la ceea ce spun ei și că ar trebui să urmez doar cuvintele Maestrului. Mi-am păstrat calmul. După ce au plecat, mai multe femei cu glas blând au venit să vorbească cu mine și au încercat să-mi ofere ajutor în centru. Indiferent de modul în care m-au tratat, nu am spus nimic. Nu puteam să le las să comită crima de a forța o persoană credincioasă să renunțe la credința sa.

“Dacă gândurile tale drepte sunt cu adevărat puternice, dacă ești capabil să lași la o parte gândul vieții și al morții și dacă ești solid și de neclintit ca diamantul, atunci acele ființe malefice nu vor îndrăzni să te atingă…” (Călătorind în America de Nord pentru a preda Legea).

După cinci zile de greva foamei s-a dovedit că aveam o problemă cardiacă și am înțepenit. Nu au vrut să fie trași la răspundere dacă aș fi murit în centru și au chemat o ambulanță. La spital, doctorul nu a putut găsi ce aveam și m-a trimis înapoi la centru a doua zi. De îndată ce m-am întors la centru, simptomele problemelor cardiace au reapărut. Nu simțeam nicio durere în acel moment, cu excepția faptului că nu mă puteam mișca și că arătam vânătă. Nu mi-a fost teamă, deoarece știam că Maestrul a creat această iluzie cu un motiv. Doctorul de la spital tot nu reușea să își dea seama ce era în neregulă cu mine și am fost transportată înainte și înapoi de câteva ori.

Autoritățile de la centru mi-au cumpărat un generator de oxigen, dar nu voiau să mă elibereze. Atunci mi-am dat seama că vechile forțe exploatau atașamentul meu de a merge acasă și l-au folosit pentru a mă ține acolo.

"Dacă nu-mi pasă dacă voi muri sau nu, de ce mi-e teamă să rămân aici? Ce mai contează unde mă aflu?" În momentul în care a apărut acest gând, am simțit că am intrat într-un tărâm frumos în care nu trebuia să-mi fac griji pentru mine. Mi s-a ridicat o greutate de pe umeri și m-am simțit relaxată.

Totodată, mi-a părut rău pentru acei oameni care mă persecutau. Deși păreau să le fie milă de mine, deoarece mă înconjurau cu un aer îngrijorat crezând că sunt în pragul morții, ei trebuiau să continue să mă persecute pentru că erau plătiți să facă acest lucru. Dorind să le arăt bunătatea unui practicant Falun Dafa, le-am spus: "Situația mea v-a pus într-o dilemă. Nu vă învinovățesc pentru ceea ce mi-ați făcut pentru că știu că aveți motivele voastre și familii de hrănit. Știți cu toții că mă aflu aici pe nedrept, dar superiorii voștri nu mă vor elibera și vă vor considera responsabili dacă mor. Acestea fiind spuse, eu tot nu voi coopera și îmi cer scuze pentru asta."

Eram un muribund care încerca să-și consoleze călăul. După ce am spus ceea ce am spus, am simțit cum camera s-a umplut de o puternică energie de compasiune. Una dintre spectatoare avea lacrimi în ochi și a fugit afară. Am auzit mai târziu că s-a dus la superiorul ei și l-a rugat să mă elibereze din cauza stării mele precare de sănătate. Sunt cu adevărat fericită știind că viața ei a fost salvată.

Pentru că medicii de la spital nu au putut afla ce era în neregulă cu mine, oamenii de la biroul 610 au crezut că mă prefac. Au pus un alt medic să vină la centrul de spălare a creierului pentru a mă examina și au amenințat că îmi vor face rău dacă medicul va descoperi că doar mă prefăceam că sunt bolnavă. Nu m-au speriat. După ce m-a examinat, acel medic a spus că eram în stare critică, deoarece aproape că nu aveam puls sau bătăi ale inimii.

Gardienii s-au panicat și au sunat la Biroul 610. Șeful Biroului 610 a venit și m-a întrebat dacă vreau să merg acasă. Știam ce șmecherie încerca să facă. Îmi pusese aceeași întrebare de mai multe ori înainte și de fiecare dată când i-am spus că vreau, cererea mea a fost respinsă. De data aceasta am renunțat la atașament și i-am răspuns: "Nu, m-am gândit bine și vreau să rămân aici. Oricum sunt pe moarte și prefer să rămân aici până mor".

"Pleacă imediat acasă", le-a spus gardienilor. "Chemați-i pe oficialii locali să vină să o ia. Pleacă astăzi". Cu hotărârea mea de nezdruncinat, am fost eliberată la zece zile după ce am fost arestată.

Înainte de a pleca, persoana care m-a torturat cel mai rău mi-a șoptit: "Te respectăm cu adevărat pentru că nu ai dezvăluit nimic despre alți practicanți, chiar cu riscul vieții tale." Privindu-le fețele, mi-am dat seama că răufăcătorii urmăresc fiecare mișcare a practicanților noștri și că comportamentul nostru altruist le poate mișca inimile și le poate stârni respectul față de noi.

Experiența mea în centrul de spălare a creierului mi-a dat o mai bună înțelegere a ceea ce a spus Maestrul:

“Vă spun că atunci când sunteți capabili cu adevărat să renunțați la gândul vieții și al morții, puteți face orice!” (Predând și explicând Legea la Conferința Legii de la Metropolitan New York – Predând Fa la Conferința III)

Practicanții Falun Dafa ar trebui să pășească pe calea lor de cultivare cu demnitate și să aibă încredere în Maestru și în Fa. Ar trebui nu numai să ne îmbunătățim pe noi înșine, ci și să salvăm ființele simțitoare și să le arătăm splendoarea și minunăția Falun Dafa.

Chinese version available