(Minghui.org) În copilărie, adeseori îi auzeam pe bătrâni spunând, că ar trebui întotdeauna să păstrăm bunele maniere indiferent dacă stăm în picioare, stăm așezați, dacă mâncăm, etc. La acea vreme, nu înțelegeam prea bine ce însemna asta și gândeam că se referea la faptul că trebuie să arătăm bine în fața celorlalți.
După ce am crescut, uneori după ce mă întorceam de la serviciu, mă trânteam pe un fotoliu din sufragerie; la acea vreme aș fi ieșit în papuci, doar din comoditate. Când ieșeam pe stradă, vedeam adeseori oameni plimbându-se în pijamale și bărbați purtând părul lung în stiluri ciudate; anumiți oameni aveau găuri făcute în mod intenționat în pantaloni, în timp ce alții purtau haine, încălțăminte, pălării, genți ... cu imagini de schelete sau diavoli cu aspect feroce.
“Bărbații ar trebui să fie respectuoși, iar femeile să arate bine”
În cartea “Shangshu·Hongfan” se spune că există cinci lucruri care sunt de cea mare importanță. Primul este „aspectul”, asta însemnând că bărbații ar trebui să fie respectuoși, iar femeile ar trebui să arate frumos; unii oameni se bucură de obicei de un statut social ridicat, în timp ce alții se împacă cu unul scăzut; bătrânii și tinerii ar trebui să respecte codul de conduită așteptat de la respectiva grupă de vârstă din care fac parte, și să fie întotdeauna politicoși cu ceilalți.
În termeni de îmbrăcăminte, împărații din vremurile antice purtau robe brodate cu modele de dragon și de munte, robele ducilor statelor vasale aveau tipare de foc; hainele înalților oficiali ai instanțelor purtau imagini de securi, în timp ce înțelepții purtau robe cu tiparul caracterului “ji” (己, însemnând “sine”). Cu cât etica unuia era mai înaltă, cu atât se purta mai adecvat.
You Zi, unul dintre discipolii lui Confucius cu realizări, spunea „... Când manifestarea ta de respect este ghidată de bunăcuviinţă, vei fi departe de rușine și dizgrație.”
Înfățișarea și îmbrăcămintea necorespunzătoare sunt considerate, în general, norme morale exprimate de oameni care și-au pierdut rigoarea din inimă, ceea ce le-ar putea aduce prejudicii.
În China antică, oamenii acordau o mare importanță bunelor maniere în fiecare aspect al vieții lor zilnice, incluzând modul în care se îmbrăcau. Atunci când apărea un fenomen absurd, precum bărbați care purtau haine de femei, femei în haine de bărbați, sau persoane care purtau îmbrăcăminte necorespunzătoare, accesorii și machiaje care nu se potriveau cu statutul lor, toate acestea erau privite ca fiind „straiele demonilor”.
Se spune în Han Shu (Cartea lui Han): "Atunci când obiceiurile sociale devin haotice și neglijente, degenerate și ușor de schimbat, vor apărea haine ciudate și, ca urmare, va apărea demonul straielor."
Îmbrăcămintea absurdă poartă semne rele
Conform înregistrărilor din Zuoshi Zhuan, în anul 660 d.H., Ducele Xian din statul Jin l-a trimis pe prințul moștenitor Shensheng să conducă o expediție pe timp de iarnă, și l-a lăsat să poarte haine colorate în două culori diferite, decorate cu petlițe (accesoriu militar) aurii.
Înaltul oficial al curții, Hu Tu, a oftat și a spus: „Momentul expediției prințului moștenitor, hainele și accesoriile sale sunt o indicație clară a rezultatului expediției. Ducele îl îndepărtează pe prinț - dacă ar fi avut încredere în prinț, i-ar fi cerut să poarte o uniformă oficială într-o culoare adecvată și un pandantiv de jad de loialitate și i-ar fi ordonat să pornească la drum la începutul anului. Cu toate acestea, ducele l-a înstrăinat pe prinț oferindu-i haine și accesorii necorespunzătoare, iar expediția pe timp de iarnă nu înseamnă succes. Întunericul înfiorător domină vremea rece, iar petlițele de aur care decorează ținuta sa indică un rămas bun descurajat. Culorile necorespunzătoare ale hainelor sale exprimă sentimente reci. Prințul moștenitor și-a pierdut sprijinul".
Un general pe nume Liang a spus de asemenea: „Comandantul armatei primește întotdeauna ordine în fața Templului Imperial Ancestral, acceptă carne de sacrificiu la altar și poartă uniforma adecvată. Prințului moștenitor nu i s-a dat îmbrăcămintea adecvată, ci ceva în culori ciudate. Implicația din spatele ordinelor [expediției] este evidentă."
Oficialul curții Han Yi a comentat: „Îmbrăcămintea în culori ciudate indică anormalitate; petlițele de aur implică o plecare fără de întoarcere. Este evident că ducele intenționează să-i facă rău prințului moștenitor."
Într-adevăr, după patru ani, fiind ținta calomniilor, prințul moștenitor Shensheng s-a sinucis.
Dezastru provenit din „încruntare” și din „aspectul denaturat”
În timpul guvernării Împăratului Huan din dinastia Han (anii 146 d.H. - 168 d.H.), în capitala Luoyang au existat câteva trenduri absurde ale modei – femeile își creionau sprâncenele într-un stil încruntat; fața lor era pudrată pentru a arăta „pete de lacrimă” (machiaj plâns); părul pieptănat într-un coc căzut (legat lejer, cu o șuviță de păr care iese din coc și care atârnă pe o parte); își legănau șoldurile în timp ce mergeau de parcă picioarele nu ar fi avut vreo legătură cu acestea; cu zâmbetele lor lipsite de bucurie, păreau a avea dureri de dinți. Întreaga înfățișare emana un aer de ademenire sexuală.
Astfel de tendințe perverse în capitală au început cu Sun Shou, soția lui Liang Ji, Marele Mareșal, o rudă puternică, coruptă și violentă. În scurt timp, tendințele au devenit mode și s-au răspândit pretutindeni în Câmpia Centrală.
Liang Shang, tatăl lui Liang Ji a fost avansat la gradul de Mare Mareșal în anul 135, fiind socrul împăratului Shun. După moartea lui Liang Shang, Liang Ji și-a succedat tatăl și a fost avansat la gradul de Mare Mareșal în anul 141. În următorii 18 ani, el a fost cel mai puternic și nemilos oficial dominator din Curtea Han, până în anul 159, când împreună cu soția sa s-au sinucis. Clanurile lor au fost măcelărite după ce a eșuat tentativa lor de asasinat asupra Doamnei Xuan, mama unui consort imperial contemporan al împăratului Huan.
Istoricul Ma Duanlin (1254 – 1324) din dinastia Yuan a menționat în Wenxian Tongkao (Investigații comprehensive bazate pe surse literare și documentare), că spre sfârșitul dinastiei Tang, femeile din capitală adoptaseră stilul numit “Pao Jia Bun” (coc aruncat), cu părul de la tâmple îmbrățișând liber buclele ridicate lejer din ce în ce mai sus și legate deasupra capului într-un coc, adesea fixat cu ace de păr glazurate.
Dar, deoarece numele stilului de păr și pronunția „glazurat” în chineză împărtășesc o pronunție similară unei expresii care înseamnă „purtat dintr-un loc în altul și îndurând dificultăți”, care ar putea sugera instabilitatea monarhului sau a societății, astfel de stiluri de pieptănare și ace de păr glazurate au fost ulterior privite ca fiind demonice.
Demisia Împăratului Gengshi
Către sfârșitul dinastiei Han de Vest, societatea se afla în haos. Împăratul Gengshi, restaurat în anul 23 d.H. (după căderea dinastiei Xin înființată de Wang Mang), oficial al dinastiei Han și rudă consoartă, a transformat Luoyang în capitală.
Oficialii locali și nobilii s-au aliniat cu toții pentru a-i ura bun venit. Dar ei au remarcat ceva bizar – generalii săi purtau eșarfe precum acelea ale oamenilor obișnuiți și îmbrăcăminte feminină cu mâneci scurte, cu broderii.
Scena a provocat diverse reacții în mulțime: unii șopteau între ei; alții își strângeau buzele pentru a-și suprima râsul; alții s-au îndepărtat speriați. Unii bătrâni din curtea imperială au oftat: o astfel de îmbrăcăminte demonică este un semn de rău augur, iar dezastrul va cădea în curând asupra împăratului Gengshi!
Ceea ce au spus ei, din nefericire s-a împlinit. După numai doi ani, împăratului Gengshi a fost ucis de rebelii Chimei.
Restaurarea cu succes a dinastiei Han de către împăratul Guangwu de Han
Când împăratul Guangwu (care a guvernat între 25 d.H. - 57 d.H.) și-a condus oficialii în Luoyang, fiecare purta uniforma tradițională adecvată, atunci când au intrat în oraș. Prestigioasa scenă a atins și a inspirat inimile multor oameni.
Împăratul Guangwu a pus capăt în scurt timp situației haotice din dinastia târzie Han de Vest și a înființat dinastia Han de Est, care a dăinuit timp de două secole, având realizări extraordinare.
Din timpuri antice, Divinitatea a reglementat comportamentele umane cu moralitate și justiție, astfel încât oamenii să se poată bucura de binecuvântări și să evite dezastre, respectând Divinitatea și acordând atenție virtuții.
Aspectul și manierele sunt o manifestare a respectului unei persoane față de Cer și Pământ, față de strămoși, față de monarh, precum și față de profesorii persoanei. Cu astfel de merite, persoana ar putea, de asemenea, să-și controleze dorințele, să se abțină de la indulgența demonică și să mențină moralitatea și virtutea în comportamentul său.
Istoria a oferit umanității lecții și avertismente prețioase, care nu ar trebui uitate niciodată.
CATEGORY: Traditional Culture
RELATED ARTICLES
* * *
Puteţi tipări la imprimantă şi puteţi transmite toate articolele publicate pe Clearharmony, dar vă rugăm să menţionaţi sursa.
citiți în continuare ...