(Minghui.org) Dictatorii se tem cel mai mult de pierderea sprijinului forțelor armate, iar atunci când se întâmplă asta, este ca și cum o bestie feroce și-a pierdut dinții.
În timpul revoluției din România, cu toate că, inițial, armata a deschis focul la comanda dictatorului Nicolae Ceaușescu, ulterior a schimbat taberele și a sprijinit revolta populară, care a fost urmată de moartea lui Ceaușescu.
(DANIEL MIHAILESCU AFP Getty Images)
Sfârșitul Comunismului Românesc
Când fostul dictator comunist român Nicolae Ceaușescu era la putere, economia României a decăzut după o scurtă creștere. Asta a dus la raționalizări stricte ale mâncării, apei, uleiului, căldurii, electricității, medicamentelor și altor necesități zilnice.
Mai mult, după vizita din China și Coreea de Nord din 1971, Ceaușescu a emis Tezele din Iulie și a început o mini revoluție culturală similară cu cea a Chinei Comuniste. Controlul liberei exprimări era foarte strict, iar oamenii trebuiau să se înregistreze la autorități pentru a avea, acasă, o mașină de scris. Oamenii puteau recurge doar la glume politice ca mod de a ironiza conducerea.
Aceste crize au avut ca rezultat o opoziție serioasă a cetățenilor români, care a crescut până în 1989. În timp ce Ceaușescu continua să denunțe revoluțiile anticomuniste din noiembrie 1989, iar guvernul său a încercat să evacueze un pastor în luna următoare, studenții s-au alăturat spontan demonstrațiilor. Forțele militare și poliția au deschis focul pe 17 decembrie, iar victimele includeau bărbați, femei și copii.
În timp ce situația escalada, Ceaușescu a etichetat protestul ca „interferență a forțelor străine în afacerile interne ale României” și ca „agresiune externă la suveranitatea României”, într-un discurs televizat pe 20 decembrie. În următoarea zi el a numit o adunare mare din București ca fiind „o mișcare spontană de sprijin” pentru dictator, deși de fapt el a fost primit cu huiduieli și interpelări. Cu toate că soldații au eliberat strada în acea zi și au arestat sute de oameni, mai mulți oameni s-au alăturat demonstrațiilor din ziua următoare.
După moartea misterioasă a ministrului apărării României pe 22 decembrie, Ceaușescu a preluat comanda armatei. Crezând că ministrul apărării fusese omorât, aproape toți soldații au devenit loiali revoluției.
După fuga soților Ceaușescu, întâi cu elicopterul și apoi cu mașina, toate posturile de radio românești difuzau același mesaj: „Cetățeni, vă rugăm să fiți atenți că Ceaușescu și Elena, inamicii poporului, fug cu o dacie mov berlină furată. Vă rugăm să îi arestați”. Ceaușescu și soția sa au fost capturați și executați trei zile mai târziu.
Dictatori precum Ceaușescu sunt morți, dar țările pe care ei le-au condus sunt încă aici, oamenii sunt încă aici, armata este tot armată, iar poliția este tot poliție. Asta arată că armata și poliția nu sunt bunuri private ale dictatorilor, ci aparțin oamenilor. Dacă am scăpa de dictatori nu ar fi sfârșitul țării, iar oamenii ar trăi o viață mai bună.
Ceea ce s-a desfășurat în China în ultimele câteva decenii este de asemenea o poveste a soldaților și polițiștilor având creierele spălate să urmeze orbește Partidul Comunist Chinez (PCC), care acum încep să realizeze brutalitatea PCC.
În timpul războiului civil chinez, armata PCC a deschis focul asupra oamenilor ce fugeau de foamete
În China, PCC a spălat creierele soldaților cu doctrine de brutalitate, transformându-i în mașini de ucis cu puțin simț al conștiinței. Un exemplu a fost Asediul Changchun (capitala provinciei Jilin) în 1948, imediat după ce PCC a preluat puterea în China.
„ Ceea ce cărțile de istorie ale Chinei laudă ca fiind una dintre victoriile decisive ale războiului, se referă la trupele lui Mao care au înfometat formidabila garnizoană naționalistă care a ocupat Changchun fără să tragă nici un foc. Povestea oficială nu relevă faptul că aproape 160.000 de civili au murit în timpul asediului nord-estului orașului, care a durat din iunie până în octombrie 1948”, scrie un articol New York Times pe 1 octombrie 2009, intitulat „China este fără cuvinte în legătură cu traumele ascensiunii comuniștilor”.
Orașul Changchun nu a fost luat cu forța, armata PCC a restrâns căile de acces ale armatei Kuomintang (KMT) și ale cetățenilor în oraș până când au rămas fără mâncare și au murit de foame. Politica PCC de atunci a fost să „transforme Changchun într-un oraș mort”. Mai mult, PCC a ordonat armatei să deschidă focul și asupra civililor înfometați care încercau să fugă din oraș pentru supraviețuire.
Spicuim din „Selecție de Înregistrări Istorice ale Comandamentului Militar al Regiunii Shenyang”, faptul că PCC a ordonat soldaților să omoare oamenii flămânzi care ieșeau din oraș: „Nu lăsați oamenii înfometați să iasă din oraș. Cei care au ieșit deja trebuie opriți și aduși înapoi...” Oamenii îngenunchiau în grup în fața soldaților ce păzeau și îi implorau să îi lase să plece. Unii și-au abandonat bebelușii și copiii și au fugit; unii s-au spânzurat în fața gărzilor... Câțiva soldați au lăsat niște oameni să plece pe ascuns, dar au fost disciplinați rapid. La scurt timp situația s-a schimbat, iar soldații au început să bată, să înjure și să lege oamenii, chiar să deschidă focul asupra oricui încerca să scape din oraș. Un număr mare de civili au fost uciși în acest mod.
Un ofițer al armatei naționale a KMT și-a amintit: „În afara zidurilor orașului, corpurile civililor erau așezate de parcă desenau o linie între cele două armate opuse. Oamenii înfometați ieșeau din oraș, dar nu puteau trece prin blocada armatei PCC și nu se puteau întoarce în oraș. Unii au tot alergat înainte și înapoi până s-au prăbușit sau au fost omorâți. Îmi amintesc chiar și în vise bebeluși murind cu ochii ațintiți la mine.”
În cartea sa „Guan Shan Duo Lu”, scriitorul taiwanez Wang Dingjun a înregistrat povestea unui comandant de companie KMT care spunea că atunci când soldații PCC vedeau oamenii înfometați îngenunchind și implorându-i, și lor le curgeau lacrimile, dar cu toate astea au îndeplinit cu fermitate ordinele.
„Dacă oamenii înfometați nu îi ascultau, ei i-ar fi împușcat. El a văzut corpurile sângerând și a spus că era copleșit de faptul că PCC putea antrena soldați să se poarte în acest fel... soldații lor puteau merge împotriva principiilor și conștiinței în îndeplinirea ordinelor”, și-a amintit comandantul, „Soldații KMT nu ar putea face astfel de lucruri inumane. Noi nu am face niciodată astfel de fapte”.
Polițiștii PCC se trezesc
Sub conducerea tiranică a PCC, armata și poliția au devenit aparate ale statului pentru suprimarea oamenilor mai degrabă decât agenții care protejează oamenii. PCC alocă multe fonduri și bonusuri în fiecare an, ca stimulente pentru a suprima oamenii în numele „menținerii stabilității interne”.
Din iulie 1999 când Jiang Zemin a lansat persecuția împotriva Falun Gong, un număr mare de practicanți Falun Gong au fost arestați pe nedrept și supuși torturii brutale, în urma căreia mii și-au pierdut viețile.
Cu toate acestea, mulțumită eforturilor neîncetate de clarificare a adevărului ale practicanților Falun Gong de-a lungul anilor, unii polițiști și ofițeri de securitate internă au început să înțeleagă ilegalitatea și brutalitatea persecuției împotriva Falun Gong. Ei au fost impresionați de bunătatea și perseverența practicanților Falun Gong. Conștiința multor ofițeri polițiști s-a trezit, devenind clari la minte în noianul minciunilor colportate de PCC.
Un practicant Falun Gong a avut cândva aproape o mie de carcase de CD-uri depozitate în magazia sa. Ele urmau să fie folosite pentru a produce DVD-uri cu informații privind persecuția împotriva Falun Gong.
Într-o zi, doi polițiști de la secția locală de poliție au venit pentru a-i percheziționa magazinul și au găsit carcasele de CD goale. Când practicantul a încercat să îi convingă să nu le confiște, ei au susținut că doar urmau ordinele biroului de securitate internă.
Practicantul le-a spus: „Înainte ca Germania de est și de vest să fie unificate, un soldat din Berlinul de est a primit ordin să deschidă focul asupra oricui încerca să treacă peste zidul Berlinului. El a împușcat mortal un tânăr. După ce zidul a fost demolat, soldatul a fost acuzat și condamnat la închisoare. Superiorul lui i-a dat ordin să tragă, dar soldatul a ales să lovească ținta. Știu că șeful tău ți-a ordonat să vii aici și să percheziționezi locul, dar el nu ți-a cerut să iei aceste lucruri cu tine”.
Polițiștii au luat carcasele pentru CD în acea zi, dar la puțin timp le-au returnat în secret la un magazin pe care practicantul îl deținea, care era aproape de secția de poliție.
Cu altă ocazie, când un nou șef de poliție a fost numit la o secție locală, el a sunat un practicant spunându-i că ușa biroului său era stricată, și l-a întrebat dacă ar putea veni să o repare, dar când a ajuns, nu era nimeni în apropierea biroului șefului și ușa nu avea nici o problemă. De fapt, acolo era o pungă cu 20 de cărți Falun Gong lângă ușă.
Realizând că șeful poliției a intenționat ca el să ia cărțile confiscate, practicantul a recuperat cărțile și a fost foarte bucuros pentru alegerea pe care o făcuse șeful poliției.
CATEGORY: Perspective
RELATED ARTICLES
▪ Top U.S. Officials Condemn the CCP for Its Threat to the Free World (Cont.)
▪ Top U.S. Officials Condemn the CCP for Its Threat to the Free World
▪ My Gratitude to Master During the Mid-Autumn Festival
▪ Reflections as Moon Festival Draws Near
▪ We Shouldn’t Be Attached to the Upcoming U.S. Election or Other Current Events
▪ When Police Officers No Longer Work for Dictators
* * *
Puteţi tipări la imprimantă şi puteţi transmite toate articolele publicate pe Clearharmony, dar vă rugăm să menţionaţi sursa.
citiți în continuare ...