Infiltrarea presei internaționale de către Partidul Comunist Chinez

(Minghui.org) În ultimii ani, tot mai mulți oameni au dobândit o mai bună înțelegere a anvergurii internaționale a propagandei Partidului Comunist Chinez (PCC). De fapt, PCC a investit 45 de miliarde de yuani din 2009 pentru a extinde propaganda în afara Chinei pentru a controla discursul public și a-și extinde tactica de spălare a creierului la nivel global.

Tactici proactive și delicate

Pentru a influența în continuare lumea occidentală, PCC a implementat mai multe politici. Prima este creșterea investițiilor în canalele de știri PCC, precum CCTV și Xinhua News Agency. În iconicul Times Square din New York, un monitor gigant afișează conținut Xinhua, iar cutii de ziare ale China Daily au apărut în marile orașe din SUA. În plus, CCTV a lansat China Global Television Network (CGTN)(Rețeaua Globală de Televiziune a Chinei), care este disponibilă pe sistemele de TV prin cablu pe întregul teritoriu al SUA. Xinhua are acum aproximativ 6.000 de reporteri în afara Chinei, ceea ce depășește numărul celor de la agențiile de știri tradiționale, cum ar fi AP, AFP și Reuters .

null

Xinhua, agenţia oficială de ştiri din China, a înfiinţat un avizier electronic în Times Square din New York, în august 2011, pentru a influenţa opinia publică despre China (Stan Honda / AFP / Getty Images)

A doua abordare este de a influența sau controla mass-media chineze din străinătate. În 2001, Fundația Jamestown a publicat un reportaj intitulat „Modul în care guvernul Chinei încearcă să controleze media chineză în America”, în care sunt descrise patru metode: a) controlarea directă a ziarelor, televiziunii și radioului prin proprietatea deplină sau deținerea acțiunilor majoritare; b) influențarea presei independente prin interesele lor de afaceri; c) achiziționarea timpului de emisie sau pentru reclame; și d) aranjamente ca agenții PCC să lucreze la mass-media independente în scopul spionajului și sabotajului.

A treia abordare pe care PCC a folosit-o este proiectarea propriei voci prin intermediul mass-mediei principale. De-a lungul anilor, inserțiile plătite ale China Daily au apărut în New York Times, Washington Post și Wall Street Journal, atât în edițiile tipărite, cât și în cele electronice. Aceste tactici sunt suspecte și înșelătoare.

A patra abordare este coruperea presei de știri din străinătate conform intereselor PCC. Un studiu realizat de Reuters a constatat că Radio China International (CRI) al PCC a intervenit în cel puțin 33 de posturi de radio din 14 țări. Un exemplu este Phoenix Television, a doua rețea de televiziune chineză ca mărime din Statele Unite. Cu 10% din acțiuni deținute de CCTV, Phoenix Television vorbește acum ca presa PCC.

China cenzurează mass-media de știri din străinătate în mai multe moduri, inclusiv direct prin stimulente financiare sau presiuni, și indirect, prin reclame, atacuri online și atacuri personale. Pentru mass-media străine care operează în China, PCC amenință cu anularea vizelor pentru reporteri sau alți angajați. În afara Chinei, presează editorii seniori pentru a elimina articolele critice pentru PCC, amenințând că taie relațiile și tranzacțiile de afaceri.

Potrivit unui fost diplomat chinez, primele cinci grupuri suprimate de PCC în exteriorul Chinei sunt tibetanii, uigurii, practicanții Falun Gong, avocații democrației și susținătorii independenței Taiwanului. Presa creată de practicanții Falun Gong, în special, a atras atenția PCC.

Suprimarea opiniilor diferite

PCC cenzurează informațiile din două motive: unul este de a suprima rapoartele negative din China, iar altul este de a reduce la tăcere disidenții în timp ce își face auzită propria voce în afara Chinei. Ambele servesc la consolidarea puterii globale a PCC.

Un studiu realizat în 2005 de John Palfrey, profesor de drept la Harvard, a dezvăluit că aproximativ 48% din informațiile legate de „incidentul din 4 iunie” (referitor la masacrul din Piața Tiananmen din 1989) au fost blocate în China. De asemenea, 90% din informațiile referitoare la cele “Nouă comentarii despre Partidul Comunist” și majoritatea informațiilor pozitive despre Falun Gong sunt blocate. În schimb, doar 10% din site-urile de pornografie sunt blocate. Aceste numere evidențiază scopul cenzurii.

Katrina Lantos Swett și Mary Ann Glendon, fosta președintă și vicepreședinta Comisiei SUA pentru Libertatea Religioasă Internațională (USCIRF) a scris în 2013: „Eforturile de la Beijing împotriva Falun Gong, care decurg din temerile asupra creșterii sale substanțiale ca grup independent-moral care înflorește în afara ideologiei și controlului comunist, au fost terifiante.”

Ea a adăugat: „ Materialele și site-urile Falun Gong sunt cele mai blocate din China.”

Doamna Huang Qian, 49 de ani, este o fostă angajată a Centrului de Carte Guangzhou. La începutul anului 2015, ea a publicat cinci postări lungi intitulate „Memorii ale Gulagului”, pe Weibo, un site de microblogging chinezesc. Deoarece aceste postări expuneau persecutarea Falun Gong în China, doamna Huang a fost condamnată la cinci ani de închisoare. După ce a fost transferată în divizia 4 a închisorii pentru femei din Guangzhou în iunie 2017, familia ei a vizitat-o și a găsit-o slăbită și subnutrită. „Veniți vă rog să mă salvați”, și-a implorat familia. "Acest loc aproape că m-a scos din minți."

Din cauza credinței sale în Falun Gong, doamna Huang a fost concediată de angajatorul ei, deținută într-un lagăr de muncă timp de trei ani și închisă timp de patru ani. PCC lucrează din greu pentru a bloca răspândirea acestor informații.

Colaborarea cu mass-media occidentală

De la introducerea sa în public în 1992, Falun Gong a fost cunoscut pentru eficienţa sa în îmbunătățirea sănătăţii fizice și pentru valorile sale morale. Pentru a iniția și a susține reprimarea acestui grup non-politic, fostul lider al PCC, Jiang Zemin, a apelat puternic la brutalitate și propagandă defăimătoare, iar mass-media a jucat un rol critic pentru a induce în eroare publicul.

Prevăzând că o asemenea suprimare la scară largă ar alimenta critici în comunitatea internațională, Jiang a invitat mass-media occidentală să participe la persecuție de la început. Dacă ar fi fost cu succes, aceasta ar fi contribuit la justificarea reprimării și la reducerea presiunii în societatea internațională. Un exemplu a fost în octombrie 1999, când Jiang a fost intervievat de ziarul francez Le Figaro și a profitat de ocazie pentru a defăima Falun Gong ca fiind un „cult”.

La o conferință națională din 1999 privind publicitatea externă, Jiang a pus accent pe propaganda externă și a solicitat o campanie publicitară puternică în societatea internațională, care să corespundă „prestigiului” și „reputației” Chinei. Li Changchun, membru al Comitetului Permanent al Biroului Politic, a urmat această direcție și a instituit un sistem coordonat în 25 de departamente din cadrul Comitetului Central al PCC. Guo Jingzhe, un director al Radio China International, a explicat interpretarea cuvintelor lui Jiang: „Ar trebui să fim proactivi și să preluăm conducerea ... propaganda de peste mări este ca o luptă. Trebuie să ținem un scut într-o mână pentru a ne apăra de dușmani, în timp ce ținem o suliță în cealaltă mână pentru a-i ataca pe ceilalți."

În cadrul acestei politici, propaganda de ură a fost exportată în alte țări. Pe 26 mai 2000, CCTV Focus a inclus un program de 18 minute care calomniază Falun Gong. După aprobarea programului, șeful Oficiului Central 610 a ordonat CCTV să difuzeze videoclipurile sale către ambasadele și consulatele din străinătate, precum și să le traducă în engleză pentru difuzarea în afara Chinei. Presa chineză din diferite țări a urmat, de asemenea, acțiunea de defăimare a Falun Gong.

Rezistența în societatea occidentală

O astfel de propagandă din partea PCC întâmpină uneori rezistență. După ce Talentvision, un post de televiziune canadian în limba chineză a difuzat programul de știri al CCTV cu privire la „cazul de ucidere din Fu Yi-bin” la 16 decembrie 2001, asociind în mod fals crima cu Falun Gong, Consiliul canadian pentru standarde de radiodifuziune (CBSC) a decis la 16 august 2002 că Talentvision a încălcat patru articole din Codul de etică și violență al Asociației canadiene de radiodifuziune, precum și Codul deontologic al Asociației directorilor de știri Radio TV din Canada.

„Panelul a constatat că referirile la Falun Gong din raportul de știri constituiau, pe de o parte, comentarii nedrepte și că, pe de altă parte, repetarea videoclipurilor violente era excesivă.” (Decizia CBSC 01 / 02-0416 +). Talentvision a fost obligată să transmită decizia de două ori în termen de șapte zile.

Participanții la conferințele de publicitate externă din China includ nu numai ofițeri din diferite organe de stat și diverse provincii, dar și oficiali din ambasadele și consulatele chineze. Acești oficiali adesea preiau conducerea în eforturile de propagandă externă.

Voice of America a raportat la 13 martie 2001 că Wang Yunxiang, consulul general chinez din San Francisco, a scris ziarului chinez World Journal, cerându-i să înceteze să mai facă reclame legate de Falun Gong. Gu Xixian, directorul general adjunct al ziarului din San Francisco, a respins cererea Consulului General și a spus: „El [Wang] poate avea punctul său de vedere, iar practicanții Falun Gong pot avea și ei punctele lor de vedere.”

Wu Ronghua, consulul general chinez din Melbourne, Australia, i-a invitat pe oficialii presei locale chineze la consulat, cerându-le să nu publice articole legate de Falun Gong. El a spus că orice astfel de articol ar trebui să fie înaintat consulatului chinez pentru aprobare prealabilă. Drept urmare, nicio mass-media nu a publicat articole despre Falun Gong, care menționau presiunea și îngrijorarea față de represaliile consulatului chinez.

Eforturile PCC pentru a consolida Soft Power - puterea persuasiunii

Chang Chin-hua, de la Universitatea Națională din Taiwan, a avertizat despre extinderea „puterii soft” a PCC în comunitatea internațională, care încearcă să influențeze alte națiuni prin metode culturale. Un exemplu este popularitatea culturii de film și televiziune din Coreea de Sud. Pe de altă parte, hard power - puterea coercitivă - se bazează pe stimulente și amenințări economice. Prin suprimarea și evitarea opiniilor negative, o astfel de țară ar putea să-și promoveze propriile interese și să-și impună propriile opinii.

Hard power a Chinei vine din avantajele sale economice și comerciale. Prin influențe directe și indirecte, poate constrânge anumite ținte să se cenzureze pentru a controla opinia publică. Aceasta contravine libertăţii de exprimare şi amenință sistemele democratice și securitatea națională ale țărilor occidentale. Cu alte cuvinte, este o strategie de război asimetric purtat de PCC.

În ciuda eforturilor continue ale PCC de a se infiltra în alte țări, unele țări din Occident au început să reziste. Vorbind despre politica administrației Trump cu privire la China, la Institutul Hudson în 4 octombrie 2018, vicepreședintele american, Mike Pence, a vorbit despre puterea militară a PCC, furtul secretelor comerciale, spionaj și încălcarea drepturilor omului. Această atitudine sugerează că eforturile PCC de a influența mass-media în afara Chinei ar fi monitorizate și ar putea fi reduse.

Chinese version available

CATEGORY: Perspective