(Minghui.org) (Continuare a primei părți)
[Nota editorului: un profesionist de înaltă clasă din provincia Gansu, care vorbește patru limbi, a fost arestat în repetate rânduri pentru refuzul de a renunța la a mai practica Falun Gong, o disciplină spirituală care este persecutată din iulie 1999 de regimul comunist chinez. El a fost condamnat la 10 ani de închisoare după a treia arestare a sa, în mai 2002. Dl Han Xu, descrie tortura pe care a suferit-o, în această serie din două părți.]
Condamnat la 10 ani de
închisoare
La centrul de detenție, cineva care a fost în contact cu Biroul 610 mi-a spus cum cazurile practicanților, inclusiv al meu, au fost abordate individual ca unul din cele 10 „mari” din județul Hu. Verdictele noastre au fost finalizate în interior.
Ni s-a furnizat consultație legală gratuită înainte de proces. Când l-am întrebat pe avocat dacă să pledez nevinovat, a spus că i s-a spus să nu facă asta. În consecință, am decis să mă apăr singur.
În timpul audierilor, judecătorul a refuzat să mă lase să citesc declarația mea de apărare, dar am reușit să spun că am fost torturat în timpul interogării. Mi-au luat microfonul și m-au scos din sala de judecată. La sfârșit, toți 10 am fost condamnați. Am fost condamnat la 10 ani de închisoare.
În timp ce eram închis, am vorbit cu ceilalți deținuți despre principiile Adevăr-Compasiune-Toleranță și îmi împărțeam mâncarea cu ei. Iarna le împrumutam hainele mele. Căpetenia deținuților le-a spus acestora că ei ar trebui să învețe să urmeze Adevăr-Compasiune-Toleranță și să nu mai bată nou-veniții, din moment ce Falun Gong este atât de bun.
Condițiile erau chiar teribile în centrul de detenție. Ni se dădea un castron de legume gătite în apă care avea un strat de noroi la fund și un strat de viermi plutind deasupra. Stând așezați pe o podea de ciment iarna, tremuram de frig.
După ce am fost închiși opt luni în județul Hu, Biroul de Securitate Publică ne-a comutat de la detenție criminală la supraveghere rezidențială, astfel încât primele cinci luni ale detenției mele inițiale nu s-au numărat la termenul meu de detenție.
Am fost transferați la Azilul Muncitorilor Chang’an (cunoscut și ca Centrul pentru Spălarea Creierului Xi’an) după ce am făcut greva foamei.
Biroul de Securitate Publică al Județului Hu a confiscat bani de la practicanți cu scuza plății cheltuielilor de la centrul de dezintoxicare de droguri. Mi-au ordonat să scriu către Biroul de Securitate Publică din Lanzhou și să le spun să deducă 3000 de yuani din cei 10000 de yuani pe care îi confiscaseră pentru a plăti cheltuielile din acel centru. Am refuzat. Poliția a încercat și să îmi înghețe contul bancar de multe ori, pretinzând că sunt bani ilegali, dar banca a refuzat. Cei 10000 de yuani mi-au fost returnați mai târziu, după ce familia mea a depus o plângere împotriva procuraturii.
Închis în carceră
Am fost transferat la Închisoarea Weinan după ce am fost închis în Centrul de Detenție al Județului Hu timp de opt luni. Închisoarea, care e cunoscută și ca Închisoarea Nr. 2 din Provincia Shaanxi, ținea criminali care aveau condamnări la moarte amânate sau condamnări cu termen nelimitat. Este și locul unde „transformă” practicanți Falun Gong bărbați în provincia Shaanxi.
Deținuții din majoritatea sectoarelor închisorii sunt forțați să facă fierbătoare, în timp ce alții fac haine pentru copii, de exportat în America, și alte lucruri de exportat în Noua Zeelandă. Deținuții munceau peste 10 ore pe zi, iar cei care nu își făceau cota trebuiau să muncească peste program.
Am fost închis în carceră cu doi deținuți desemnați să mă țină sub observație în permanență, începând din 2003. Nu aveam voie să intru în contact cu nimeni, iar deținuții trebuiau să mă însoțească până și când mergeam la toaletă.
Când am intrat prima dată în închisoare, mi s-a spus să muncesc, dar am refuzat. Le-am spus gardienilor că nu am comis nicio crimă. Am refuzat și să numerotez.
Ca să lupt pentru dreptul meu de a face exercițiile, am făcut greva foamei de multe ori, cea mai lungă perioadă fiind de 25 de zile. Am fost dus la spitalul închisorii pentru a fi hrănit cu forța. Un medic care mă cunoștea mi-a spus șoptit să renunț la grevele foamei, deoarece hrănirea cu forța ar fi folosită pentru a mă tortura.
Așa că i-am spus șefului secției de educație și șefului secției de detenție că, dacă mi se întâmplă ceva în timp ce mă hrănesc cu forța, familia mea i-ar da în judecată. După aceea, șeful gardienilor m-a hrănit forțat, ca să se asigure că nu sunt maltratat.
Celulă de izolare
Închisoarea a început să lucreze la „transformarea” practicanților Falun Gong în 2006 după ce au învățat tehnici de „transformare” de la Lagărul de Muncă Forțată Masanjia.
Într-o zi, în timpul unei întâniri de „transformare” când practicanți care fuseseră forțați să scrie cele trei declarații vorbeau pe scenă, alt practicant și cu mine ne-am ridicat și am strigat „Falun Dafa este bună! Opuneți-vă persecuției!” Vocile noastre au putut fi auzite prin toată clădirea.
Când cei doi deținuți de lângă noi și-au revenit din izbucnirea noastră neașteptată, ne-au acoperit gurile imediat și ne-au împins către podea. Mi-am pierdut conștiința. Gardienii ne-au pus cătușe la mâini și ne-au ridicat de gulere. Am fost închiși și torturați într-o celulă de izolare, timp de trei luni.
Reconstituire de tortură: carceră
Există un coridor lung, în ceea ce se numește „divizia interzisă”, cu lumină slabă și o mică zonă unde prizonierii să poată face mișcare. Fiecare celulă de izolare are între șase și șapte metri pătrați, cu o cameră de supraveghere în circuit închis pusă pe tavan și un vas de toaletă turcească sub camera de supraveghere. Cei care sunt închiși în aceste celule sunt lăsați afară de două ori pe zi pentru a se spăla.
În timpul verii, celulele se transformă în adevărate saune. Deși există o fereastră mică la nivelul tavanului celulei, nu se poate vedea lumina soarelui.
Spălarea creierului cu
tortură
Am fost transferat la carceră după trei luni, și trei ucigași condamnați au fost desemnați să mă monitorizeze. Am văzut o dungă galbenă proaspăt vopsită în celulă, cu un semn atârnat de ușă care spunea că celor din afară le era interzis să treacă acea linie. Pereții celulei aveau peste tot slogane care defăimau Falun Gong, și singura fereastră mică a celulei era acoperită cu hârtie.
Știam că mă vor tortura.
Liderul deținuților m-a informat că nu puteam să ies pe ușă decât dacă eram „transformat” și nici nu puteam să vorbesc cu nimeni. Trebuia să stau pe un scaun mic de la 7:30 dimineața la 9:30 seara în fiecare zi și nu aveam acces la nimic în afară de materialele de „transformare”.
Am fost spălat pe creier în fiecare zi și forțat să vizionez VCD-uri cu o pauză de 10 minute la fiecare oră și jumătate. Însă, îmi era interzis să mă mișc. Când venea polițistul responsabil cu sesiunea de spălare pe creier, îl avertizam să nu mă tortureze, altfel vor trebui să accepte răspunderea dacă mi se întâmpla ceva.
Când stăteam pe scaunul mic zilnic, recitam Fa, ceea ce mi-a dat putere și a fost reconfortant. Când îmi scriam „experiența de învățare”, de fapt scriam cel puțin șapte-opt pagini despre Dafa și clarificam adevărul. Am scris cam 84 de asemenea articole în cele șapte luni când am fost în centrul de spălare a creierului.
Deținuții m-au amenințat și au refuzat să mă lase să mă mențin curat în august, cea mai caldă lună. Când am protestat contra abuzului și am cerut să văd gardienii, m-au pus să completez un formular, pe care l-au rupt după ce l-am completat. Mi-au spus că nu voi întâlni gardienii dacă nu eram „transformat”.
A trebuit să suport șapte luni din acea tortură. De fiecare dată când un dependent de droguri mă vedea, mă lua în derâdere pentru că am stat în celulă atât de mult timp. Ulterior am aflat că gardienii îl foloseau pentru a chinui practicanții Falun Gong și i-au redus sentința pentru că făcea asta.
Am fost ținut într-o celulă de izolare în zona interzisă încă două luni când am scris o scrisoare în iarna lui 2009 despre abuzurile ce aveau loc în închisoare.
Mi s-a spus să mă așez pe podeaua rece cu gresie în timpul zilei. Noaptea, frigul mă ținea treaz, deși purtam haine căptușite cu bumbac și eram acoperit de pături. Când mă trezeam, puteam numai să stau în capul oaselor cu păturile pe mine până dimineața. Când eram în celulă, mi se dădeau numai o chiflă și o gură de legume în fiecare zi.
Odată, gardienii au vrut să mă interogheze când era deosebit de frig. Am fost legat cu cătușe de un scaun de fier în camera de interogare pentru mai mult de trei ore, dar nimeni nu a venit. Scaunul era rece ca gheața și fereastra era deschisă, iar eu aproape am murit de frig.
Instrument de tortură: scaun de fier
Insulte la adresa demnității
umane
În afară de a mă tortura fizic, mi-au insultat și demnitatea încercând să mă facă să renunț la credința mea.
Când eram ținut în zona interzisă, nu puteam lua apă să mă spăl, așa că a trebuit să folosesc apă din toaletă.
Există un buton în spatele vasului de toaletă și curge apă atunci când este apăsat. Partea din față este pentru a defeca. Când am intrat prima dată în celulă, deținutul mi-a zis să găsesc o cârpă să curăț vasul de toaletă pentru a putea folosi apa din toaletă ca să mă spăl pe față.
Văzând toaleta pătată cu galben, mi s-a întors stomacul pe dos.
Dar pentru a supraviețui, am curățat toaleta. Când îmi era foarte sete înaintea meselor, apăsam butonul și luam o mână de apă ca să beau cu ochii închiși. Simțeam cum stomacul îmi protestează, în special când îmi aminteam că fusesem un angajat cheie unde muncisem și vorbeam fluent patru limbi, capabil să negociez cu clienți din străinătate.
Asta era o insultă la demnitatea mea. M-am gândit că, dacă aș fi avut vreodată șansa, ar trebui să le spun colegilor de clasă, profesorilor, prietenilor străini și clienților prin ce am trecut, în secolul 21.
În cei 10 ani în care am fost închis, am fost capabil să suport având Maestrul și Dafa în inimă. Am fost eliberat, în sfârșit, pe 22 decembrie 2012.
Arestat din nou și spălat pe
creier
Am fost arestat din nou în august 2017 de ofițerii de la Poliția din Gongxingdun pentru că spuneam oamenilor despre Falun Gong. Nu mi-au arătat documentele lor de identitate și nu mi-au spus cum îi cheamă sau unde lucrează. Mi-au răvășit casa fără mandat de percheziție și vecinii mei au fost reținuți și li s-au răvășit casele atunci când nu au putut găsi dovezi la mine în casă. Laptopul și imprimanta mea au fost confiscate mai târziu.
I-am spus ofițerului Su Jun că e ilegal să-mi percheziționeze casa fără mandat, la care mi-a răspuns că șeful lor era mandatul de percheziție.
Am refuzat să cooperez când am fost dus la Poliția din Wuyuanlu pentru a fi interogat. Până la urmă, Su mi-a tipărit afirmațiile cu o imprimantă și mi-a spus să semnez.
L-am întrebat de ce nu a scris numele lui și locul de muncă pe hârtie înainte să-mi spună să semnez. I-am mai spus să scrie că percheziționarea casei mele fără mandat era ilegală și că Administrația Generală a Presei și Publicării înlăturase interdicția asupra cărților Falun Gong, ceea ce însemna că materialele Falun Gong pe care le aveam nu erau ilegale.
I-a spus că nu semnez când a zis că nu poate să raporteze nimic din ce am spus în document. A spus că era în regulă dacă nu semnez. Însă, doi ofițeri de poliție au venit, mi-au luat amprenta și o mostră de sânge și m-au legat cu cătușe de scaunul de fier toată noaptea. A doua zi de dimineață, Su a venit și a anunțat că voi fi pus în detenţie penală 15 zile și amendat cu 2000 de yuani.
În detenție, am spus tuturor despre Falun Dafa și am convins o duzină de oameni să părăsească Partidul Comunist Chinez (PCC) și organizațiile sale de tineret.
Un ofițer de poliție a vrut să dezbată cu mine despre Dafa. Când am terminat de explicat practica, a spus „Nu pot să câștig cu tine”.
După toate acestea, când cineva mă vedea, striga de fiecare dată „Falun Dafa este bună!”
În a 14-a zi, poliției îi era teamă că familia mea va veni să mă caute, așa că m-au transferat la Centrul de Spălare a Creierului Gongjiawan. Pentru a mă opune, am intrat în greva foamei. În acea perioadă, sora mea mai în vârstă și cumnatul meu încercau să afle unde sunt.
Poliția mi-a sunat familia ca să le spună să vină să mă ia acasă. Deși am ajuns acasă, încă sunt monitorizat.
În timpul acelor aproape 11 ani, am fost concediat de la locul meu de muncă și soția mea a divorțat, neputând să suporte presiunea enormă.
Sora mea, care are peste 60 de ani, și cumnatul meu și-au folosit aproape toate economiile pentru a mă vizita în centrul de detenție și în închisoare. Tatăl meu de aproape 90 de ani nu avea decât un câine cu handicap drept companie, așa că aștepta cu nerăbdare să mă vadă, singurul său fiu.
Și sunt doar unul dintre miile și miile de practicanți Falun Gong care sunt încă persecutați pentru refuzul de a renunța la credința lor.
Related reports:
Calling for the Rescue of Falun Dafa Practitioner Mr. Han Xu in Lanzhou City
CATEGORY: Imprisonment & Forced Labor
RELATED ARTICLES
- ▪ Female Practitioners Tortured at Longquan Women's Prison
- ▪ International Businessman Recounts 10 Years of Torture in Prison (Part 2)
- ▪ At Least 14 Female Falun Gong Practitioners Currently Detained in Changchun City No. 4 Detention Center
- ▪ International Businessman Recounts 10 Years of Torture in Prison (Part 1)
- ▪ Gansu Women's Prison Authorities Abuse and Humiliate Falun Gong Practitioners
- ▪ Arrested Prior to 2008 Beijing Olympics, Liaoning Woman Detained and Tortured 10 Years for Her Belief
* * *
Puteţi tipări la imprimantă şi puteţi transmite toate articolele publicate pe Clearharmony, dar vă rugăm să menţionaţi sursa.
citiți în continuare ...