(VIDEO) Miss World Canada Anastasia Lin la National Press Club

Anastasia Lin la National Press Club.

Fiindu-i refuzată o viză pentru a concura în finala Miss World în China în această sâmbătă, Miss Canada, a vorbit la National Press Club pe 18 decembrie 2015. Timp de o oră, Anastasia Lin a răspuns jurnaliştilor la întrebări, punând în discuţie perspectivele comunităţii internaţionale în lumina posibilelor alegeri pe care aceasta le poate face.

Vă prezentăm câteva fragmente din discurs:

O mulţime de jurnalişti mă întreabă: “De ce crezi că le e frică dacă ajungi în China? De ce le e frică de tine? “

Lor nu le e frică de mine. Le e frică de poporul chinez. Le e frică de ceea ce reprezint, ce ar putea inspira poporul chinez. Generaţia tatălui meu a văzut cum familiile şi prietenii lor au fost răpiţi şi persecutaţi în public, umiliţi pentru că au vrut să rămână fideli valorilor pe care le preţuiau. Şi atunci au învăţat să-şi plece capul. Este regretabil, dar adânc în inima lor, eu cred şi ştiu că ei tânjesc după libertate.

Şi atunci, dacă ei văd o persoană care reprezintă speranţă şi viitor şi libertate, chiar pe micul lor ecran la CCTV, la finala Miss World, asta i-ar putea încuraja să facă măcar un mic pas să fie ei înşişi, să vorbească deschis pentru drepturile lor, iar asta este exact ceea ce înspăimântă comunismul.

Speranţa este singurul lucru care poate cuceri frica.

Asta e ceea ce cred că s-a întâmplat.

Ei au inoculat frica într-un tată, făcându-l să îi fie frică să fie mândru de propria sa fiică. Generaţia tatălui meu a crescut în timpul revoluţiei culturale. Au văzut masacrul din Piaţa Tiananmen şi campaniile politice care i-au urmat. Au văzut cât de greu face guvernul să fie pentru oameni a-şi urma propria conştiinţă, a-şi păstra integritatea. Ei nu ezită să folosească cea mai preţioasă parte a naturii umane, anume bunătatea şi grija pentru familie, ca o armă împotriva noastră.

Chiar există acum o zicală în China: “A fi invitat la ceai“. Anume atunci când ofiţerii de securitate te invită să adresezi o ameninţare subtilă cuiva plecat în străinătate, pentru ca respectivul să păstreze tăcerea. Acela e momentul când îţi arată că ei sunt la butoane, şi că nu vor ezita să le folosească.

Este o experienţă comună pe care o au chinezii din întreaga lume. Şi aceasta este maniera vechii şcoli comuniste pe care ei încearcă să o ascundă faţă de vestici.

Trebuie să fiu onestă aici, şi să recunosc că imi este frică, şi sunt îngrijorată pentru existenţa tatălui meu. Iar mama mea... Şi ei îi este teamă.

Dar reflectând la ceea ce să fac, devine clar că nu pot să cedez în faţa fricii. Dacă îmi permit să fiu intimidată, sunt complice la continuele abuzuri de drepturile omului care se întâmplă în China.

Partidul Comunist va abuza în continuare de poporul chinez, fără consecinţe, şi fără a fi tras la răspundere. Aşa că în loc de a fi redusă la tăcere, am contactat media şi am scris despre experienţa mea la Washington Post, iar ulterior am depus mărturie în Congres cu privire la torturile şi masacrul la care sunt supuse minorităţile religioase, şi la intimidarea membrilor familiilor din străinătate, şi alte nedreptăţi.

Ce fel de precedent crează actuala situaţie de la concursul Miss World pentru viitoarele evenimente internaţionale care vor avea loc în China? Cum ar fi Jocurile olimpice din 2022. Înseamnă asta că tinerii atleţi din întreaga lume trebuie să se autocenzureze începând de azi până în 2022, pentru a putea intra în China să participe la Jocurile Olimpice? Ce se întâmplă cu atleţii uiguri sau tibetani? Înseamnă asta că atleţii care sunt creştini sau care practică Falun Gong trebuie să îşi abandoneze convingerile, doar ca să intre în China? Înseamnă asta că noi trebuie să schimbăm cine suntem, doar pentru a intra în China? Şi dacă asta se întâmplă, care va fi răspunsul întregii lumi?

Dacă e să luăm drept reper cazul meu, este un răspuns prin tăcere. Organizaţia Miss World spune că vrea să sprijine “frumuseţea cu scop“, dar când mi-a fost interzisă intrarea în China pentru că sprijin drepturile omului, nu a luat poziţie. Din păcate guvernul Canadei nu a vorbit despre asta, răspunsul oficial a fost pentru media: “Este prerogativa ţării să decidă cine poate intra în ţară“.

Dar de fapt nu asta e problema. Problema nu este dacă o regină a frumuseţii poate intra în China pentru o competiţie. Nu este vorba nici ca milioanele de imigranţi chinezi să se simtă în siguranţă şi liberi în ţările adoptive. De fapt este vorba dacă putem să exprimăm deschis convingerile noastre, fără a ne fi teamă că membrii familiilor noastre sunt ameninţaţi acasă, carierele noastre de actori, jurnalişti, concurenţi la concursuri de frumuseţe, atleţi sau chiar croitorese vor fi puse în pericol.

Este vorba dacă ţările din jurul lumii care au relaţii cu China au voinţa de a susţine fiecare din principiile care animează propriile lor societăţi, în faţa regimului care elimină acele valori şi luptă împotriva demnităţii umane, zi de zi.

Guvernul chinez continuă să facă acele lucruri pentru că în comunitatea internaţională i se permite să o facă. Partidul Comunist Chinez ştie că aceste tactici funcţionează, pentru că noi le-am acceptat de prea mult timp.

Este dificil de luat o poziţie principială, când ne confruntăm cu tentaţia şi intimidările.

Cunosc dificultăţile cu care se confruntă organizaţiile şi guvernele internaţionale, atunci când au relaţii cu China. Dar tăcerea nu este soluţia.

Spre exemplu, Hollywood...sper că studiourile mari de film nu vor trebui să se autocenzureze, pentru a fi în acord cu cenzorul chinez, doar pentru a intra pe piaţa chineză.

O universitate americană, ar rămâne credincioasă valorilor proprii de libertate academică, în loc de a stabili joint-ventures în China, cu comitetele Partidului Comunist Chinez.

Organizaţiile medicale internaţionale nu ar trebui să pretindă că nu văd dovezile zdrobitoare că zecilor de mii de prizonieri de conştiinţă li se recoltează forţat organele şi apoi sunt vândute pentru profit.

Ar trebui să încetăm cu toţii de a mai pretinde că vrem să ajutăm China să facă reforme.

Oamenii din China suferă. Şi îndură această suferinţă în izolare. Dar noi avem abilitatea de a le da o voce. Noi putem, şi ar trebui să o facem, să vorbim pentru cei care nu pot să îşi apere drepturile. Şi ar trebui să dovedim că este posibil să iei poziţie împotriva tiraniei.

Astăzi, împreună, sper că putem să începem ceva. Împreună putem dovedi Partidului Comunist Chinez că valorile cele mai preţioase ale lumii noastre libere nu sunt de vânzare, şi chiar mai important decât asta, sper că noi toţi putem dovedi poporului chinez că suntem de partea lui, nu de partea Partidului Comunist care îi înăbuşă libertatea.

Şi de asemenea aş avea ceva de spus dragilor membri ai presei. Mulţumesc foarte mult pentru atenţie şi pentru interesul acordat poveştii mele. Vocile voastre m-au susţinut de-a lungul călătoriei, de acum jumătate de an când tatăl meu a fost intimidat pentru prima dată. Mi-aţi arătat că oamenilor le pasă. Că vouă vă pasă.

Cunosc dificultăţile cu care se confruntă jurnaliştii atunci când încearcă să relateze cu onestitate şi critic despre abuzurile de drepturile omului în China. Dar în viitor, când guvernul chinez ameninţă că retrage vizele jurnaliştilor, dacă vreţi să rămâneţi fideli integrităţii jurnalistice, vă rog nu cedaţi, nu faceţi compromisuri în relatările voastre. Datoraţi aceasta nu numai înşivă, audienţei şi cititorilor voştri, ci şi milioanelor de chinezi ale căror poveşti aşteaptă să fie dezvăluite.

Mulţumesc foarte mult!


Sursa: National Press Club - VIDEO
Miss World Canada Anastasia Lin speaks at The National Press Club

Puteţi tipări la imprimantă şi puteţi transmite toate articolele publicate pe Clearharmony, dar vă rugăm să menţionaţi sursa.