(Minghui.org) În timpul dinastiei Tang, Imperiul Tibetan (618-842 e.n) era un stat tânăr și puternic. Cu 1400 de ani în urmă, Songstän Gampo s-a căsătorit cu prințesa Wencheng, fiica influentului împărat Taizong din China. Ea studia budismul și a adus cu sine scrierile budiste și obiecte de cult din perioada dinastiei Tang.
Relațiile dintre China și Tibet erau din ce în ce mai tensionate. Dar imperiul nu s-a destrămat din cauza războaielor duse cu China. Cu 200 de ani mai târziu, împăratul din acea vreme a început să persecute budismul, şi au urmat o serie de calamități naturale. În cele din urmă imperiul s-a năruit, dar budismul rezistă încă şi în zilele noastre.
Apariția budismului și fortificarea imperiului Tibetan
Budismul a fost introdus în Tibet la scurt timp după ce împăratul Songstän Gampo a înființat imperiul. El a construit templul Jokhang și palatul Potala. Succesorii săi continuau să fortifice budismul, iar unii regi și prinți care au urmat, au renunțat la titlurile lor și au devenit călugări. Odată cu ascensiunea budismului, imperiul devenea treptat din ce în ce mai puternic (Conform cronicilor tibetane, împăratul Songstän Gampo a guvernat 69 de ani și a murit la vârsta de 82 de ani).
După moartea împăratului Taizong al dinastiei Tang, imperiul Tibetan a devenit atât de puternic încât China nu mai avea forță să țină piept expansiunii sale. Tibetul continua ofensiva militară împotriva provinciilor Qindhai, Sichuan și Gansu, după care a ocupat Chang'an, capitala dinastiei Tang. Împărații măreței dinastii Tang - Gaozong, Suzong și Xianzong - nu au fost capabili să cucerească Tibetul.
Regele Langdarma persecuta călugării
În "Noua istorie a dinastiei Tang" este scris că, după moartea regelui tibetan Ralpacan, regele Langdarma a urcat pe tron. Cronicile dinastiei Tang menționează că el era alcoolic și iubea vânătoarea. Langdarma era un conducător aspru și nu-și asculta sfătuitorii. Langdarma a început persecuția budismului, ceea ce a dus la un haos total în imperiu.
Regele Langdarma a impus călugărilor să vâneze și considera disponibilitatea de a ucide animale drept renunţare la budism. El îi omora pe cei care refuzau să se dezică de credința lor. Langdarma a închis toate mănăstirile și templele budiste. El a poruncit să transforme templul Jokhang în abator, iar mănăstirea Ramoche în rodeo.
Langdarma a ordonat ca frescele prețioase din temple, artefactele și relicvele să fie înlocuite cu picturi ilustrând călugări bețivi, pentru a păta reputația budismului. El a ordonat să se bată cuie în statuile de Buddha, să lege funii la gâtul lor și să le arunce în râuri.
În anul 839 e.n imperiul Tibetan a fost cuprins de calamități naturale: cutremure, alunecări de teren în zonele muntoase (în prezent provinciile Gansu și Sichuan), râul Tao curgea în sens invers, au izbucnit focare de ciumă, și oamenii se trezeau lângă rudele decedate. Oamenii auzeau noaptea zgomote misterioase ce semănau cu zgomotul făcut de tobele de luptă, pe actualul teritoriu al provinciei Qinghai.
Regele Langdarma a murit din cauze nenaturale cu trei ani mai târziu, în anul 842. Deoarece nu avea copii, concubina sa l-a desemnat pe un nepot să fie împărat, iar acesta de asemenea a fost omorât de un membru al cabinetului miniștrilor.
Astfel, cândva mărețul imperiu Tibetan de necucerit de către împărații dinastiei Tang (care au guvernat în perioada anilor 617-907 e.n), a fost ruinat de către un rege nesăbuit, iar budismul a fost recunoscut oficial în Tibet.
Surse: "Noua istorie a dinastiei Tang" - istoria oficială a Chinei din perioada dinastiei Tang. Cuprinde zece volume și 225 de capitole.
Sursa Minghui:
A Lesson in the Collapse of the Tibetan Empire
* * *
Puteţi tipări la imprimantă şi puteţi transmite toate articolele publicate pe Clearharmony, dar vă rugăm să menţionaţi sursa.
citiți în continuare ...