Reducerea la tăcere a disidenţilor chinezi a condus la furtul secretelor Occidentului

O femeie ţine un portret al unui chinez torturat până la moarte pentru că practica Falun Gong în China, în timpul unui miting din Washington la 17 iulie 2014 (Edward Dai / Epoch Times)

Atacurile cibernetice ale statului chinez au fost descrise ca un război fără gloanţe, cu ajutorul cărora regimul chinez fură averea, inovaţia şi puterea militară a Statelor Unite. În timp ce guvernul şi industria americană se străduiesc să găsească mijloace de a răspunde tirului neîncetat de atacuri, modul în care au început aceste atacuri este puţin cunoscută.

"Această istorie nu va spăla realitatea, ci doar subliniază starea de spirit din care au rezultat acestea (atacurile cibernetice) şi care cred că este importantă", a notat Ethan Gutmann, autor al cărţii lansate recent "Carnagiul: Uciderea în masă, Recoltarea de organe şi Soluţia Secretă a Chinei la problema disidenţilor ei", într-un interviu telefonic.

Primele atacuri cibernetice cunoscute ale regimului chinez datează din 1999, când liderul de atunci al regimului chinez, Jiang Zemin, a ordonat eradicarea practicii spirituale Falun Gong. Jiang a susţinut că principiile Falun Gong - adevăr, compasiune şi toleranţă - erau antitetice cu guvernarea Partidului Comunist, iar el se afla în căutarea unei modalităţi de a ascunde lumii întregi acţiunile sale.

La momentul acela toate sistemele cibernetice (create cu ajutorul Occidentului) erau gata pentru a desfăşura campania. Mass-media era sub controlul Partidului, internetul era bine cenzurat. Istoria regimului chinez de conducere a campaniilor împotriva propriului popor şi utilizarea supravegherii, de altfel omniprezente, a lăsat în conştiinţa chinezilor o teroare ce a asigurat un anumit nivel de autocenzură în rândul maselor.

Cu toate acestea, o "breşă" rămăsese. Noile obiective ale Partidului vizau prietenii sau familiile care trăiau în străinătate, căci aceştia ar fi putut cauza probleme pentru o persecuţie bazată pe informarea greşită şi dezinformare, pentru controlarea reacţiei publicului.

În iulie 1999, când a început persecuţia împotriva Falun Gong, au început, de asemenea, primele atacuri cibernetice de stat ale regimului chinez - atacuri menite să reducă la tăcere practicanţii Falun Gong de peste hotare.

"Iniţial, acest lucru nu era despre atacarea Occidentului", crede Gutmann. "Acest lucru a început ca o încercare de a ajunge la Falun Gong".

Cum a început războiul cibernetic

Primele atacuri cibernetice chineze cunoscute împotriva reţelelor occidentului au vizat patru ţări - două atacuri în Statele Unite, două în Canada, unul în Marea Britanie şi unul în Australia. Toate obiectivele erau website-uri care explicau ceea ce este Falun Gong şi cum / de ce a început să fie persecutat în China.

Potrivit unui raport al RAND Corporation din ianuarie 2002 scris de James Mulvenon, vicepreşedinte al Grupului de Apărare al Diviziei de Contrainformaţii, atacurile au avut loc într-un interval de timp apropiat, care s-au aliniat cu persecuţia din China, mai multe dintre atacurile cibernetice putând fi urmărite până la reţelele din cadrul Ministerului Securităţii de Stat din China.

În timp ce regimul chinez a continuat folosirea atacurilor cibernetice pentru a încerca stoparea liberei circulaţii a informaţiei în străinătate, a început să înţeleagă că noul instrument ar putea avea şi alte utilizări. Analiştii din securitate au început să vadă că atacurile cibernetice provenite din China aveau utilizări multiple. Pe de o parte, au fost folosite pentru spionajul disidenţilor, iar pe de altă parte aceleaşi metode au fost folosite pentru a fura secrete de la companiile occidentale şi pentru a obţine informaţii de la guvernele străine.

Google a dezvăluit în ianuarie 2010 că regimul chinez şi-a direcţionat atacurile şi împotriva serverelor sale, dar, conform scurgerilor de informaţii ale Wikileaks de mai târziu, atacurile făceau parte dintr-o campanie mai mare, care avea loc din 2002. Regimul chinez a vizat, de asemenea, reţelele guvernamentale ale Statelor Unite şi aliaţilor săi, precum şi situri aparţinând lui Dalai Lama şi două conturi de e-mail ale artistului chinez Ai Weiwei.

Un atac din 2006-2007 a "spart" calculatoarele a doi membri ai Congresului american şi a furat documente despre disidenţi, critice la adresa regimului chinez.

Apoi au început în stil mare. Atacurile cibernetice ale regimului chinez din martie 2009, poreclite de cercetătorii de securitate GhostNet, au vizat reţelele ambasadelor, ministerelor de externe şi centrele din exil ale lui Dalai Lama.

Expansiunea

Gutmann aminteşte de declaraţiile unui fost agent al biroului Biroul 610 - un departament de tip Gestapo al regimului chinez, creat special pentru a persecuta Falun Gong. Acesta a descris modul în care regimul chinez şi-a extins domeniul de aplicare al atacurilor sale cibernetice.

Hao Fengjun a fugit din China şi s-a stabilit apoi în Australia. Pe când Hao încă deţinea postul în China, el i-a declarat lui Gutmann, că putea să citească e-mailurile trimise pe tot teritoriul Chinei, precum şi e-mailurile interceptate de la şi către China.

În timp ce persecuţia din China a continuat, practicanţii Falun Gong din alte ţări "continuau să aducă în atenţia sistemului juridic internaţional faptele persecuţiei, detaliind în mod explicit procedeele de tortură", a scris Gutmann într-un raport din 2010 pentru publicaţia World Affairs Journal. Văzând că informaţiile privind persecuţia au reuşit să iasă din China, regimul chinez a hotărât că avea nevoie să-şi extindă operaţiunile sale pe plan internaţional.

Abordarea a luat mai multe forme, potrivit lui Gutmann. Operaţiunile au inclus atât atacurile cibernetice cât şi extinderea programelor de utilizare a spionilor şi răspândirea influenţei regimului chinez în comunităţile chineze din străinătate. În timp ce agenţiile de informaţii americane erau axate pe terorism, agenţii chinezi cu hackerii din spatele lor şi-au desfăşurat activitatea în mare măsură nestingheriţi.

"Fără să mai aibă pe cineva care să le blocheze calea", a scris Gutmann, hackerii chinezi au lansat atacuri de succes în Taiwan, iar în 2005 au fost capabili să conducă atacurile cibernetice Titan Rain care au vizat totul, de la contractori militari, la Pentagon şi NASA.

În 2007, hackerii regimului chinez au reuşit să efectueze atacurile cibernetice Byzantine Hades, care au avut parte doar de o palidă condamnare din partea oficialilor americani. Atacurile, care au fost urmărite până la armata chineză, se bucură abia acum de atenţia mass-mediei largi, deoarece o parte a furtului a implicat design-ul avionului de vânătoare F-35.

Casey Fleming, şeful companiei BlackOps Partners Corporation a declarat despre costul atacului cibernetic că este de aproximativ 500 miliarde USD anual.

Costul estimat al războiului cibernetic condus de regimul chinez variază în Statele Unite. Bazat pe cazurile raportate, FBI-ul estimează costul la 13 miliarde USD pe an. Biroul de Contrainformaţii Naţional a declarat, referindu-se la cost, că acesta s-ar putea situa oriunde de la 2 miliarde USD la 400 miliarde USD.

Casey Fleming, şeful companiei BlackOps Partners Corporation, care are ca domeniu de activitate contrainformaţiile, protecţia secretelor comerciale, situează costul la aproape 500 miliarde USD pe an.

Urme acoperite

Cele două instituţii principale din spatele atacurilor cibernetice sunt Ministerul Securităţii de Stat şi Departamentul de Stat Major al armatei chineze.

În luna mai 2014, FBI-ul a pus sub acuzare cinci ofiţeri militari ai regimului chinez, care ar fi fost implicaţi în atacurile cibernetice împotriva companiilor americane. Ei făceau parte din cea de-a treia unitate a Departamentului de Stat Major, care desfăşoară operaţiunile atacurilor pentru spionaj. Multe dintre atacurile cibernetice recente ale regimului chinez sunt lansate de această unitate.

Cele două instituţii au legături strânse. Potrivit unui raport din globalsecurity.org, atunci când vine vorba de operaţiunile interne, Ministerul Securităţii de Stat "este responsabil pentru supravegherea şi recrutarea oamenilor de afaceri, cercetătorilor şi oficialilor care sosesc din străinătate".

Raportul notează că în timp ce Ministerul Securităţii de Stat "a supus numai dizidenţii vizibili şi jurnalişti străini măsurilor de supraveghere (...) o reţea complexă destinată supravegherii clandestine este condusă de ministere, instituţii academice şi complexul militar-industrial".

Ambele instituţii joacă, de asemenea, roluri directe în persecuţia împotriva Falun Gong în interiorul Chinei.
Epoch Times a relatat anterior că Departamentul de Stat Major are sarcina ca informaţiile cu privire la persecuţia regimului chinez să nu se scurgă din China - îndeosebi programele regimului chinez de folosire a practicanţilor Falun Gong ce sunt ţinuţi prizonieri în închisori, lagăre de muncă şi spitale psihiatrice, ca surse în viaţă pentru transplanturi de organe - în care armata chineză este implicată direct.

Un fost agent al Ministerului Securităţii de Stat care a fugit din China i-a declarat lui Bill Gertz de la Washington Times în 2009 "că serviciul de spionaj civil din ţara sa îşi petrece majoritatea timpului încercând să fure secretele de peste hotare, dar, de asemenea, lucrează pentru a susţine conducerea Partidului Comunist din Beijing prin reprimarea disidenţei religioase şi politice pe plan intern".

Potrivit lui Gutmann, pentru a înţelege natura atacurilor cibernetice ale regimului comunist, este esenţial să înţelegem rădăcina lor comună. "Potrivit prietenului meu din Biroul 610 din Australia era vorba în totalitate despre Falun Gong", a declarat Gutmann, "pentru că ei erau piatra din pantoful lor".

Astfel, atacurile cibernetice, de la bun început până în prezent, nu au fost niciodată doar despre furt şi extinderea puterii militare a Chinei.

În spatele lor se află liderii chinezi cărora le este frică de propriul popor, de libera circulaţie a informaţiilor prin ştirile din întreaga lume şi în social media şi care se tem de ceea ce s-ar putea întâmpla atunci când încălcările drepturilor omului pe care le comit vor deveni cunoscute în lume.

Sursa: Epoch Times România