Un infractor devine un fiu respectos

(Minghui.org) Soțul meu are o familie mare în orașul unde trăim. Acum câteva zile, una dintre rudele lui a venit în oraș și s-a oprit să ne viziteze. Am rezervat o masă la un hotel de cinci stele și am invitat toate rudele din apropiere la reuniune.

Am stat la două mese mari. La cină, unul din verii soțului meu a început o discuție cu mine. Fusese închis mai mult de zece ani, dar recent fusese eliberat. El a strigat entuziasmat: “Falun Dafa este bună! Falun Dafa este bună!”. Toată lumea l-a auzit. Soțul meu, care stătea chiar lângă mine, a zâmbit și i-a spus: “Mai încet.” Vărul lui a zis: “Te rog să te muți. Vreau să vorbesc cu soția vărului meu.” Soțul meu l-a lăsat să stea lângă mine.

S-a așezat, păstrându-și entuziasmul: “Dacă toată lumea din China ar fi ca practicanții Falun Dafa, această societate și această țară ar fi foarte bune.” Cel mai mult admira la practicanții Falun Gong fermitatea în convingerile lor și bunătatea cu care îi tratau pe ceilalți.

Când a fost în închisoare a întâlnit un practicant Falun Dafa care avea o diplomă de masterat și care a lucrat la o firmă foarte bună, iar soția lui practica, de asemenea, Falun Gong. Erau amândoi închiși tocmai pentru că practicau Falun Gong. Gardienii au încercat să “transforme” practicantul și să îl forțeze să renunțe la credința lui, dar el a rămas neclintit.

Gardienii au fost foarte răi. Nu l-au bătut ei pe acel practicant, însă au ordonat prizonierilor să îl tortureze. Nu i-au permis să doarmă, l-au forțat să stea pe o bancă pentru perioade lungi de timp și l-au supravegheat zi și noapte. Dar practicantul a rămas întotdeauna ferm în credința lui în Falun Dafa.

Când familia lui venea în vizită și îi aducea bani, mâncare și haine, deseori le dădea celorlalți prizonieri care aveau mai multă nevoie de ele. Odată, familia lui i-a dat 1000 de yuani în mână. El i-a împărțit în câteva părți și i-a dat pe toți prizonierilor care aveau cea mai mare nevoie de ei. Nu a ținut niciun bănuț pentru el.

Practicantul deseori spunea prizonierilor despre persecuția asupra Falun Dafa. Vărul soțului meu era adânc mișcat de credința și bunătatea practicantului. Deseori spunea altor prizonieri: “Nu ar trebui să le faceți viața grea practicanților Falun Gong. Ei sunt diferiți de noi. Noi am comis crime, dar ei sunt inocenți și sunt oameni foarte buni.” Când vărul nostru a fost desemnat să îl supravegheze pe practicant, nu l-a forțat pe acesta să stea pe bancă. În schimb i-a permis practicantului să facă ce dorea.

Simțeam că vărul nostru păstrase în el acele cuvinte timp foarte îndelungat și avea într-un final șansa să le spună cuiva. Nu i-a păsat de ceilalți din apropiere și doar a continuat să vorbească cu mine.

Mi-a povestit despre un alt practicant din aceeași închisoare. Poliția l-a torturat cu brutalitate ca să îl “transforme”. L-au ținut cu picioarele în apă rece și au continuat să toarne apă extrem de rece pe el, ceea ce l-a făcut să aibă diaree. Practicantul nu a făcut niciun compromis; în schimb, în semn de protest, a intrat în greva foamei.

În câteva zile, practicantul a slăbit foarte tare. Gardienii l-au hrănit forțat. Practicantul nu a cooperat și de aceea a fost grav torturat. Fiindu-le frică că va muri, gardienii s-au oprit. Dar, după câteva luni, după ce s-a recuperat puţin, poliția a început să îl tortureze din nou și l-a torturat până când, într-un final, a murit.
Drept compensație pentru familia lui, închisoarea a alocat inițial 600.000 yuani. Când familia lui a venit, toți prizonierii din acel corp au fost transferați în altă parte, astfel încât familia lui nu a putut vorbi cu ei și nu a reușit să afle ce se întâmplase cu adevărat.

Gardienii le-au spus că practicantul s-a sinucis. S-au prefăcut că le arată zona. Nimeni din familie nu a întrebat nimic și nici nu a cerut nimic. În final, închisoarea le-a dat doar 150.000 de yuani. Prizonierii au găsit asta foarte nedrept.

I-am spus vărului: “Sunt bucuroasă că înțelegi adevărul. Ai demisionat vreodată din Partidul Comunist și din organizațiile lui?” A întrebat despre ce este vorba, iar eu l-am întrebat dacă s-a alăturat vreodată Tinerilor Pionieri sau Ligii Comuniste a Tineretului. A răspuns: “Asta a fost cu mult timp în urmă, nu m-am gândit la asta de ani buni.”

Am zis: “Da. Dar ai făcut totuși un jurământ. Ai jurat să îți dai viața PCC-ului! Începând cu 1949, partidul a omorât milioane de chinezi. A împușcat studenți în timpul masacrului din Tiananmen. Apoi a început să persecute Falun Gong în 1999 și a început să recolteze organe pe viu de la practicanții Falun Gong. Cerul îl va elimina. Tu nu ar trebui să fii tras în jos de el. Dacă te retragi din partid, jurământul tău va fi șters. Când cerul elimină partidul, tu nu vei fi afectat.”

A înțeles și a demisionat imediat.

Și-a amintit că în timpul interacțiunii cu practicanții Falun Gong, el a înțeles cum să fie o persoană bună. Mi-a spus că momentan stă acasă tot timpul ca să aibă grijă de mama sa, care are peste 80 de ani și are Alzheimer. Câteodată ea iese afară și se rătăceşte, iar deseori se enervează. Soției vărului îi este frică să fie în apropierea mamei lui. Așa că vărul nostru stă acasă ca să aibă grijă de mama sa. Câteodată mama sa îl zgârie pe brațe până când sângerează, dar el îndură.

I-am zis: “Tradiția chineză consideră pietatea filială o chestiune foarte serioasă. Cu mama ta nu e ușor. Când ai fost la închisoare, mama ta a avut grijă de copiii tăi. Acum este timpul să o răsplătești. Este un lucru bun.” A fost de acord.

Am fost martoră la transformarea unui tânăr cinic într-o persoană logică, respectoasă și rațională care a abandonat partidul malefic prin demisionare. Sunt cu adevărat fericită pentru el.

Acest articol se poate citi și în limba engleză:
http://en.minghui.org/html/articles/2014/12/17/147345.html