O practicantă îşi aminteşte torturile cu medicamente şi alte traume în închisoarea de femei din provincia Shandong

Practicanta Falun Gong, doamna Meng Lijun a fost eliberată din închisoarea de femei din provincia Shandon pe 11 iulie 2013, după ce a fost ținută acolo timp de 9 ani. Gardienii nu încetau să îi pună diverse întrebări înainte de a fi eliberată, cum ar fi „De ce ești închisă? Ce ai mâncat la micul dejun?“ Doamna Meng a spus „Nu știu nimic.“ Ea într-adevăr nu își putea aminti nimic în acel moment. Unul dintre gardieni a zâmbit și a spus „Asta e grozav“.

Doamna Meng Lijun este din satul Xifanliu, districtul Guanzhuang, orașul Zhangqiu, provincia Shandong. Ea a fost arestată pe 27 deptembrie 2005 pentru credința ei în Falun Gong și a fost condamnată la 10 ani de închisoare de către autoritățile Curții districtului Tianqiao, din orașul Jinan, la sfârșitul lui decembrie, în același an.

Pe timpul detenţiei de 9 ani, doamna Meng a fost torturată brutal cu administrare forțată de medicamente, împreuna cu alte torturi. Ea își pierduse o mare parte din memorie înainte de a fi eliberată. Emoțiile ei urcau și coborau și era instabilă mental. După eliberare, doamna Meng a trebuit să se bazeze pe ajutorul familiei pentru necesitățile de zi cu zi. Cam la două luni după eliberare, doamna Meng a început să își recapete puțin memoria. Treptat ea şi-a amintit câteva incidente răscolitoare, despre cum o torturau gardienii în închisoare. Familia era oripilată de ceea ce le spunea. Au întrebat-o cum a reușit să își amintească. Ea a răspuns : „Au încercat să îmi ia viața, cum aș putea să uit!“

Ceea ce urmează sunt relatările personale ale doamnei Meng, despre mârşăviile pe care a trebuit să le suporte.

„Dispozitive electronice instalate în uter“

Mi s-a făcut o examinare ginecologică în închisoare. Eram întinsă pe un pat. Când doctorii din închisoare mi-au inserat ceva în uter, am auzit imediat un „whoosh“, și sângele a țâșnit într-o găleată de dedesubt. Mi-am pierdut cunoștința instantaneu.

Nu îmi amintesc câte zile au trecut după asta. Într-o zi, când am folosit toaleta, am auzit un zgomot ca un clinchet, ca și cum ceva ar fi căzut în toaletă. Mă temeam că va bloca toaleta așa că m-am chinuit să-l scot cu mare dificultate. Când l-am atins, mâna mea a primit imediat un șoc dureros. Eram înfiorată. M-am uitat atentă la el. Era încărcat electric și avea un panou plat care părea să elibereze medicamente. M-am simțit confuză tot acel timp, și acum știu că era din cauza drogurilor. Totuși, din cauza stării mele mentale confuze, nu puteam să-mi dau seama de ce.

I-am spus unui gardian despre asta: „Dispozitivul pe care mi l-ați pus în corp a căzut.“ Imediat au încercat să îmi pună altul în loc. M-am opus în mod disperat deoarece nu mai vroiam să mai trec prin acea durere din nou. Am reușit s-o evit.

„Colege de cameră criminale au încercat să mă sufoce“

Dormeam într-o noapte, când câteva colege criminale s-au sculat deodată și mi-au acoperit nasul și gura strâns. Nu puteam să respir și mă luptam disperat. A fost în van. Am renunțat în cele din urmă și am încetat să mă mai zbat. Văzându-mă că nu mă mai mișc, mi-au verificat respirația sub nas și mi-au luat pulsul. Erau sigure că am murit. Una dintre ele a spus „E moartă, scoate-o afară.“ M-au scos afară și m-au lăsat în hol. Imediat ce ele au plecat m-am sculat în picioare și am țipat „Crimă, crimă !“

Gardienii au venit în grabă. Ei le-au spus colegelor de cameră într-un mod relaxat: „E ok, e ok. Mergeți înapoi la somn.“ Gardienii m-au chemat la ei în cameră și eu am descris ce s-a întâmplat.

Gardienii nu au făcut nimic în această privință. Acum mă gândesc că ar putut fi chiar acei gardieni care au ordonat acelor colege de cameră să mă sufoce. Dacă ar fi reușit, poate că ar fi fost recompensate cu reducerea termenelor.

Colegele de cameră continuau să îmi creeze probleme după asta. Erau direcționate de gardieni să facă așa. Au spus că așternuturile mele erau murdare și miroseau urât așa că le-au aruncat. A trebuit să dorm pe patul gol. După ceva timp am primit ceva așternuturi ponosite. M-au întrebat:“Ai fost educată să fii doctor. Nu ești dezgustată de aceste așternuturi murdare?“ Ei nu credeau că am să le folosesc. Le-am spus că nu eram dezgustată. Atunci mi s-a permis să am așternuturile înapoi.

„Mi-au pus medicamente dăunatoare în mâncare“

Era iadul pe pământ pentru practicanții de la închisoarea de femei din provincia Shandong. Gardienii au folosit o varietate de metode în fiecare zi ca să ne tortureze. Nu stiu ce fel de medicamente mi-au fost amestecate în mâncare, dar de multe ori după ce mâncam, mă simțeam de parcă călcam pe aer și mintea mea era confuză și fără simțul orientării.

Odată am mers la toaletă cu mintea confuză. M-am chinuit grozav să urc o treaptă până la toaletă. Un gardian și-a întins mâna pretinzând că mă ajută. După ce mi-am folosit toată forţa să ajung la mâna lui, el și-a retras deodată mâna. Am căzut puternic și ceafa a lovit podeaua. Apoi câțiva oameni m-au strivit la pământ. Apoi mi-am pierdut cunoștința.

Când m-am trezit, tot coprul meu avea spasme și eram bătută violent. Am văzut că îmi era injectat un lichid medicamentos în corp. Am înțeles deodată ce se întâmplă. Am scos acul imediat. Partea dreaptă a capului îmi era greoaie și dureroasă după asta, iar ochiul drept și mâna dreaptă mă dureau adesea.

Ȋn plus, am fost electrocutată cu bastoane electrice, ținută în izolare, legată de banca tigrului, și supusă la alte torturi. O singură zi se simțea ca un an.

Acest articol se poate citi și în limba engleză:
>http://www.clearharmony.net/articles/a111224-Practitioner-Recalls-Drug-Torture-and-Other-Traumas-in-Shandong-Province-Women-s-Prison.html