Un om nobil are aceleaşi caracteristici ca ale jadului

Chinezii şi lumea occidentală au o viziune diferită despre jad. În mineralogia şi pietrologia occidentală, pietrele şi mineralele sunt studiate pe baza fizicii şi chimiei. Oamenii de ştiinţă fac cercetări asupra compoziţiei lor şi despre cum s-au format. Ele sunt clasificate şi evaluate în funcţie de cercetările lor, în timp ce vechii chinezi studiau pietrele şi mineralele în conexiune cu lumea spirituală.

Există un vechi proverb chinezesc care spune: ”Un om nobil nu-şi lasă niciodată jadul fără motiv”. Confucius ne-a spus: „Un om nobil are aceleaşi caracteristici ca ale jadului.” Jadul este purtat cu scopul de a-ţi aminti tot timpul de păstrarea valorilor morale şi a caracteristicilor specifice jadului. Confucianismul crede că un om nobil ar trebui să arate o mare toleranţă faţă de alţii, dar să fie strict cu sine însuşi; un om nobil n-ar trebui să arate lucrul în care excelează, ci mai degrabă să-l păstreze pentru sine. Caracteristicile jadului sunt foarte asemănătoare cu cele ale omului nobil. Aşadar, chinezii folosesc şi poartă jadul datorită calităţilor lui morale şi spirituale.

Chinezii clasifică jadul după fineţea, densitatea şi rezistenţa sa, nu după compoziţia sa. Culoarea este de asemenea importantă. Doar jadul care este monocromatic beneficiază de un clasament bun. Un om nobil cu un spirit drept reprezintă esenţa valorilor morale chinezeşti şi ceea ce fiecare chinez caută să devină. Cel care are mai multe culori este ignorat. La urma urmei, doar jadul de un alb pur, la fel ca şi grăsimea animală, este considerat ca fiind foarte special. Jadul din împrejurimile Hetian, din regiunea autonomă uighură Xinjiang, este fin, dens, rezistent şi de culoare albă. Aşa încât împăraţii chinezi îl apreciau în mod special. „Un om nobil îşi compară moralitatea cu trăsăturile jadului pe care îl poartă.” Eu cred că acest proverb nu arată doar că jadul are o înaltă finalitate spirituală, ci el spune de asemenea că omul nobil şi jadul sunt asemănători.

În timpurile străvechi, jadul nu era colecţionat din raţiuni estetice ca şi în epoca noastră modernă. Vechii chinezi credeau în existenţa Divinităţilor. Divinităţile protejau oamenii şi oamenii, în schimb, se comportau conform standardelor morale stabilite de Divinităţi, cu scopul de a avea o viaţă mai bună. Pentru a mulţumi Divinităţilor că le-au oferit o viaţă mai bună, oamenii au început să ţină slujbe comemorative. Pornind de aici, oamenii au folosit jadul pentru a-şi arăta respectul faţă de Divinităţi, în Cer şi pe Pământ.

Din ce motive au ales oamenii jadul? A fost din cauza caracteristicilor sale speciale. Este solid, compact şi imposibil de erodat. Chiar şi când e acoperit de praf, caracteristicile sale nu se schimbă. După o curăţire serioasă cu peria, îşi arată adevărata natură.

Existau în vechea Chină numeroase reguli foarte stricte în legătură cu utilizarea jadului. Împăratul, miniştrii şi funcţionarii, fiecare foloseau jadul în mod diferit. A purta jad nu avea drept scop etalarea bogăţiei, ci reamintea oamenilor să-şi supravegheze gândurile şi acţiunile. Bineînţeles, deoarece jadul era larg folosit, i-a fost adăugată o tehnică de sculptură. Totuşi, aceasta nu era foarte răspândită. Era nepotrivit să i se acorde prea multă importanţă.

În zilele noastre, oamenii fac bani din vânzarea jadului sau îl folosesc pentru decorare. Unii chiar îl folosesc pentru a-şi etala bogăţia. De-a lungul timpului, oamenii au adăugat jadului culori artificiale şi folosesc tot felul de tehnici pentru a obţine mai mult profit. Adevărata semnificaţie a jadului a fost uitată şi astăzi, foarte puţine persoane mai cunosc întrebuinţarea iniţială a jadului

Articolul originar este disponibil în limba Chineză la adresa:
http://www.minghui.org/mh/articles/2007/1/21/147296.html