Viziunea unui cultivator asupra lumii: după zeci de mii de tăieturi şi lustruiri, cineva devine în final valoros

(Minghui.org) Este spus în Scriptura celor Trei Caractere: “Jadul nu va deveni jad fără a fi cioplit şi lustruit.” A fi cioplit este un proces dureros. De aceea, după lungă îndurare şi răbdare, de obicei va deveni ceva de valoare. Conform legendei, cu mult timp în urmă, un mare templu a fost construit într-un oraş. Templul era foarte sacru şi liniştit. Singurul lucru care lipsea era o statuie a lui Buddha pentru ca cei credincioşi să o venereze. De aceea credincioşii au invitat un renumit meşter în jad să sculpteze o statuie a lui Buddha, pentru ca ei să poată să îşi exprime admiraţia.

Meşterul în jad a văzut cum credincioşii erau foarte devotaţi, astfel că s-a dus personal în munţi să aleagă piatra. Munca lui a fost în final răsplătită pentru că a găsit o piatră extraordinară. Pentru că piatra era aşa de mare, a spart-o în două bucăţi, a luat una din ele la întâmplare, şi a început să muncească la ea. În timp ce era sculptată, această bucată de piatră abia dacă putea să suporte suferinţa. I-a spus meşterului: “Doare teribil! Nu poţi să tai mai cu blândeţe? Am îndurat vântul şi ploaia în munţi, dar nu am experimentat niciodată aşa durere ca aceasta. Chiar poţi să mă sculptezi într-o statuie de Buddha?” Sculptorul i-a răspuns: “Îndurarea este un proces. Atâta timp cât eşti determinat, va fi o nouă viaţă la finalul durerii. Ai încredere şi continuă să înduri.”

Piatra s-a gândit pentru o vreme şi i-a spus sculptorului: “Voi reflecta. Când vei termina să mă sculptezi?” Sculptorul a pus jos dalta şi i-a spus pietrei: “Abia am început să lucrez la tine. Va trebui să continui să înduri timp de 30 de zile. După ce voi termina, dacă oamenii nu sunt mulţumiţi de munca mea, va trebui să muncesc din nou şi să o îmbunătăţesc. Dar dacă ceilalţi sunt mulţumiţi, vei deveni o statuie de Buddha.”

Piatra a devenit tăcută pentru o vreme. Pe de o parte, se gândea ce grozav s-ar simţi în ziua în care ar deveni o statuie de Buddha. Pe de altă parte, nu putea să îndure durerea puternică de a fi sculptată. După două ore, a strigat: “Asta mă omoară! Asta mă omoară! Te rog să te opreşti să dai cu dalta pentru a mă sculpta, pentru că nu mai pot îndura suferinţa.”

Sculptorul a pus jos piatra pe care a sculptase doar puţin şi pur şi simplu a spart-o în patru lespezi pe care le-a lăsat pe podeaua templului. Apoi a luat cealaltă jumătate de piatră şi a început să lucreze la ea. După ce a sculptat pentru o vreme, meşterul a întrebat curios această bucată de piatră: “Nu simţi nicio durere?” Această jumătate de piatră a spus: “Cealaltă bucată de piatră şi eu am fost la început o singură bucată. Durerea intensă e aceeaşi, dar nu voi renunţa aşa uşor.”

Omul a întrebat: “De ce nu m-ai rugat să te sculptez cu blândeţe?” Piatra a răspuns: “Dacă îţi cer să mă sculptezi cu blândeţe, statuia de Buddha nu ar deveni rafinată, atunci ea ar fi dată înapoi să fie lucrată din nou. Este mai bine pentru tine să o faci perfect din prima şi să nu iroseşti timpul nimănui.” Sculptorul a fost impresionat de caracterul puternic al celei de-a doua pietre şi a fost fericit să continue să lucreze. După 30 de zile de îndurare, el a sculptat cu succes o frumoasă statuie de Buddha.

Curând după, o statuie de Buddha solemnă şi măreaţă a fost prezentată credincioşilor oraşului. A fost aşezată în altar, şi oamenii au admirat-o şi au lăudat-o. Templul a devenit din ce în ce mai popular şi a primit un flux continuu de oameni în fiecare zi. Într-o zi, prima piatră, care fusese transformată în lespezi de piatră, a întrebat statuia de Buddha: “De ce eşti pusă atât de sus să fii venerată, în timp ce eu trebuie să îndur să fiu călcată în picioare de mii de oameni în fiecare zi?” Piatra care fusese transformată în statuia de Buddha a zâmbit şi i-a răspuns: “E simplu. Trebuia doar să treci printr-un proces simplu pentru a deveni lespezi de piatră. Eu a trebuit să îndur numeroase tăieturi pentru a deveni statuie de Buddha.”

De-a lungul istoriei şi privind viaţa umană, această situaţie este aceeaşi pentru orice lucru în această lume. De fapt, singura diferenţă dintre a alege să înduri şi a alege confortul este un singur gând. Dacă cineva pierde o oportunitate ce i-a fost dată, acela ar putea să îndure dureri fără sfârşit, în cele din urmă. Dacă cineva crede în promisiunea viitorului şi îndură testul cu tenacitate şi perseverenţă, acela va avea un viitor strălucit.