Povestiri din China antică: Împărăteasa Ma Mingde, prima doamnă a ţării

“Un bărbat adevărat ar trebui să moară pe câmpul de bătălie, la frontieră, apărându-şi propria ţară şi corpul său trebuie trimis acasă învelit în piele de cal." Acestea sunt faimoasele cuvinte ale generalului Ma Yuan. El a fost un general foarte vestit în timpul dinastiei Han de est. Şi-a adus mari contribuţii la păstrarea păcii pe pământul Chinei, în timpul împăratului Liu Xiu, dar pentru că l-a jignit pe Lian Song (ginerele favorit al împăratului), atunci când a murit, nu i s-au făcut funeralii cu onorurile meritate.

Puţin după moartea generalului Ma Yuan, tânărul său fiu a murit şi el. Soţia generalului Ma n-a putut suporta această dublă pierdere şi a înnebunit. Cea de-a treia fiică a lui Ma Yuan nu avea decât 13 ani la vremea aceea, dar ea a început curajoasă să aibă grijă de întreaga familie. Nu numai că a fost capabilă să administreze problemele mari şi mărunte legate de menaj, ci ea şi-a reprezentat familia cu multă pricepere, ca o persoană adultă, în relaţiile cu celelalte familii.

În anul 52, la vârsta de 13 ani, ea a fost aleasă să facă parte din suita lui Liu Zhuang, prinţul moştenitor. După venirea la palat, ea s-a devotat slujirii împărătesei Yin.Ea trata pe toată lumea din jurul ei cu foarte mult respect, se purta frumos cu toţi şi, treptat, toţi au început s-o iubească. În 57, Liu Zhuang a devenit împărat şi el a numit-o una dintre concubinele sale regale. În anul 60, în momentul în care îşi alege împărăteasa, el îi cere mamei sale, împărăteasa văduvă Yin, părerea. Aceasta îi spune: “Concubina regală Ma este cea mai virtuoasă dintre soţiile voastre. Ea ar trebui să fie aleasa voastră.” Atunci împăratul o numi pe Ma împărăteasă. Ea a fost cunoscută în istorie ca împărăteasa Ma Mingde (Ming înseamnă “clar” şi de “virtute”).

Împărăteasa Ma nu era doar virtuoasă, ci era şi o persoană cultivată. Putea să recite Cartea schimbărilor în întregime. Îi erau, de asemenea, familiare multe din textele clasice ale lui Confucius, printre care Analele Primăverii şi ale toamnei, Chu Ci şi Zhou Li. Mai târziu, a scris chiar ea o carte numită Note despre viaţa unui împărat din Xian.

Împărăteasa Ma avea de la natură o inimă bună. Era modestă , econoamă şi nu era preocupată de căutarea plăcerilor. Era amabilă cu toţi. Purta întotdeauna haine de bumbac. În afara ocaziilor solemne, ea nu purta niciodată haine costisitoare. Celelalte concubine ale împăratului o respectau şi o admirau.

Era o femeie înzestrată cu virtute şi cu talente, dar şi cu o înfăţişare frumoasă. Deşi ea n-a vrut să se amestece în afacerile de stat, avea o judecată sănătoasă. În anul 70, Liu Ying, Ducele din Chu şi fratele vitreg al împăratului a plănuit să-l răstoarne pe împărat şi să-i ia tronul. După ce complotul a fost descoperit, împăratul n-a vrut să-l execute. El doar i-a retras lui Liu Ying titlul şi i-a ordonat să se mute în ţinutul Danyan (în actuala provincie Anhui). Odată ajuns în ţinutul Danyan, Liu Ying s-a sinucis. Împăratul a simţit că unii din partizanii lui Liu Ying l-au încurajat şi determinat să se revolte, aşa că a ordonat arestarea partizanilor lui Liu Ying. Era implicat un mare număr de persoane. Mai multe mii de funcţionari au fost arestaţi şi trimişi în locuri îndepărtate. Mulţi funcţionari de la curte au insistat ca împăratul să oprească “vânătoarea de vrăjitoare”, dar împăratul refuza să asculte. După ce împărăteasa Ma a aflat că majoritatea oamenilor care fuseseră arestaţi şi pedepsiţi erau nevinovaţi, a fost foarte tulburată. Atunci când, într-o zi, împăratul îi făcu o vizită, ea l-a rugat să nu mai prelungească ancheta. Ea părea atât de tristă încât împăratul fu profund impresionat. În februarie, el acordă amnistie în întreaga ţară. În mod normal oamenii care comiseseră trădarea nu erau incluşi în amnistie. Împăratul Liu Zhuang făcu o excepţie şi-i iertă şi pe ei. Astfel, un caz important care ar fi putut duce la moartea multor nevinovaţi a fost rapid închis. De obicei, Liu Zhuang era un împărat foarte sever. Împărăteasa Ma avu un mare merit în încheierea rapidă şi binevoitoare a conflictului.

De atunci, împăratul Liu Zhuang a simţit că împărăteasa avea o înţelegere deosebită şi inteligentă a afacerilor politice ale ţării. Ea avea capacitatea de a analiza raţional întreaga situaţie şi de a lua în considerare foarte multe lucruri. Atunci când întâlnea situaţii pe care nu le putea rezolva cu uşurinţă, el cerea adesea părerea împărătesei. Împărăteasa putea să facă analize inteligente şi să dea soluţii constructive. Împăratul îi lua în serios părerea şi accepta multe din sugestiile ei, care puseră capăt multor greşeli în modul în care era condusă ţara. Chiar dacă împăratul i-a fost recunoscător, împărăteasa Ma n-a încercat niciodată să-şi înalţe în ranguri membrii propriei familii. Ea n-a ridicat niciodată problema nedreptăţii care i s-a făcut tatălui ei. Chiar dacă ea a fost foarte tristă din cauza asta, ea n-a deschis niciodată acest subiect în discuţiile cu împăratul, care, în consecinţă, o respecta şi mai mult.

Împărăteasa Ma n-a avut niciodată copii. După ce Doamna Jia, una dintre concubinele regale, a dat naştere unui fiu, împăratul îi dădu copilul împărătesei Ma. Băiatul fu numit Liu Dan. Când puse copilul în braţele soţiei sale, Liu Zhang spuse câteva cuvinte pentru a o consola: ”În această lume, unele femei nu sunt în stare să dea naştere unui copil. Altele nu-şi pot trata deloc copilul căruia i-au dat naştere ca pe propriul copil. Atât timp cât îl veţi trata cu bunătate şi dragoste, acest copil care este de la o altă femeie, va deveni propriul vostru fiu respectuos şi credincios.”

Împărăteasa Ma s-a ocupat de Liu Dan. Deşi ea avea mulţi servitori în palatul regal, ea avea grijă singură de bebeluş. Atenţia şi dragostea maternă pe care o dădea băiatului pe măsură ce creştea, depăşea ceea ce alte concubine regale dădeau propriilor copii. Împărăteasa Ma şi Liu Dan erau foarte apropiaţi.

În anul 75, împăratul Liu Zhang muri. Liu Dan, prinţul moştenitor, urcă pe tron. El o numi pe Ma, Împărăteasă Văduvă. El ştia că împărăteasa Ma nu era mama sa naturală, dar ştia şi câtă dragoste i-a dăruit de-a lungul anilor şi el a considerat-o ca mamă, în inima sa. După ce el a devenit împărat, nu i-a acordat un rang special Doamnei Jia, mama sa naturală. Doamna Jia şi-a trăit restul vieţii în palatul regal ca oricare dintre numeroasele concubine ale fostului împărat. Familia sa n-a primit nici ea onoruri speciale, nici recunoaştere.

La un an după ce Liu Dan s-a urcat pe tron, a fost o mare secetă în ţară. Unii funcţionari regali, voind să flateze familia împărătesei văduvă Ma, au folosit această ocazie. Ei îi spuseră împăratului că era secetă în ţară, pentru că familia Ma nu primise onorurile meritate şi îl încurajară pe împărat să acorde rangul de marchiz fraţilor împărătesei. Împărăteasa văduvă Ma refuză să îndeplinească cererea. Ea scrise un edict în termeni duri şi refuză cererea. Atunci când împăratul citi ordinul, fu foarte impresionat. El îi spuse mamei sale: “Dinastia Han este foarte prosperă. A acorda onoruri unchilor mei este acelaşi lucru cu a da fiilor mei titlul de duce. Se presupune că asta se va întâmpla. Sunteţi prea modestă. Vreţi să fiu un împărat care nu-şi arată respectul filial faţă de unchii săi? Dintre cei trei unchi, unul este învârstă şi ceilalţi doi sunt bolnavi. Dacă li se întâmplă ceva înainte ca să le dau titlurile, voi regreta tot restul vieţii mele. Trebuie să găsim momentul potrivit pentru a-i onora cum trebuie şi n-ar trebui să aşteptăm prea mult. “

Împărăteasa văduvă Ma răspunse: “M-am mai gândit puţin la această problemă. N-aş vrea să merg atât de departe cu modestia, încât să permit ca reputaţia fiului meu să aibă de suferit. Este adevărat că familia Ma n-a adus beneficii ţării. E secetă mare şi poporul suferă. Dacă noi aducem onoruri familiei mele într-un asemenea moment, asta ar fi împotriva dorinţei mele şi n-ar mări respectul faţă de mine. Dacă trebuie să-i onoraţi, aşteptaţi să fie vreme bună şi graniţele noastre să fie liniştite. “

După patru ani de la urcarea pe tron a lui Liu Dan, ţara s-a bucurat de o vreme frumoasă şi de o recoltă excelentă. Graniţele erau şi ele liniştite. Împăratul dădu atunci celor trei unchi ai săi titlul de marchiz.

După ce împărăteasa văduvă Ma a aflat, ea a simţit că oamenii n-ar trebui să fie lacomi şi n-a fost de acord ca fraţii săi să exercite vreo influenţă la curtea regală. Ea îi înştiinţă pe fraţii ei de această dorinţă. După ce aceştia acceptară titlul de marchiz, demisionară din posturile lor oficiale şi încetară să se mai amestece în afacerile politice ale ţării.

În timpul dinastiei Han de est, mulţi împăraţi au murit de tineri, lăsând în urma lor moştenitori la tron minori. Cea mai mare parte din tinerele împărătese văduve au încredinţat familiei lor conducerea ţării, ceea ce a condus la numeroase tragedii. Împărăteasa văduvă Ma a fost singura excepţie. Ea a învăţat din istorie şi a interzis familiei sale să aibă prea multă putere. Ea şi-a trăit viaţa cu modestie, cumpătare şi supunere. Era o persoană foarte cultivată şi poseda un spirit ascuţit. A murit în anul 79, la 41 de ani. Ea şi-a ajutat mult soţul şi fiul la domnie. În analele în care sunt trecute femeile remarcabile (partea a II-a) există pentru ea următorul elogiu: “Ca tânără fată, înainte de a fi căsătorită, era un exemplu pentru toate tinerele, ca mamă a ţării, ea a fost un exemplu pentru toate împărătesele.”