Pe parcursul ultimilor o sută de ani a Dinastiei Zhou (1122 - 222 î.Hr.), egoismul oamenilor a progresat odată cu dezvoltarea socială. Virtutea Măreaţă antică şi integritatea împăraţilor dinastiilor Xia, Shang şi Zhou au fost înlocuite de interese personale. Ca urmare, relaţiile dintre state erau foarte tensionate şi au dus la multe războaie.
Chiar în această perioadă, câţiva sfinţi au apărut în China. Calea (Dao) învăţăturii taoiste predată de Laozi este drumul pentru a reveni la sinele adevărat original, atunci bunăvoinţa învăţăturii lui Confucius reprezintă norma morală pentru comportamentul uman.
Cele patru aspecte în învăţătura sa a inclus: cunoaştere şi învăţare, cuvinte şi loialitate, comportament şi iertare, şi neprihănire
Confucius (552 - 479 î.Hr.) este cunoscut în China că Kongzi. Numele lui real era Kong Qiu. Mama lui Confucius a devenit concubina unui ofiţer de 66 de ani la vârsta de optsprezece ani. Când Confucius avea trei ani, tatăl său a murit. Deşi era o persoană foarte talentată, nu era atât de cunoscut.
La vârsta de 51 de ani, Confucius a fost promovat devenind oficial de nivel înalt. El pleda pentru "principiul bunăvoinţei" în guvernarea ţării, însă din păcate, filosofia lui politică nu a fost adoptată de către monarh. Ca urmare, Confucius nu a avut altă opţiune decât să demisioneze. El a decis să călătorească şi să continue să promoveze ideile.
Filosofia sa politică nu a putut obţine recunoaştere nici în rândul nobilimii în condiţiile situaţiei politice volatile. Prin urmare Confucius s-a întors în oraşul său natal şi s-a dedicat învăţământului. A înfiinţat şcoli private şi a recrutat mulţi ucenici. Datorită efortului sau, educaţia s-a extins în societate. El este privit ca primul educator în istoria Chinei.
Cele patru aspecte în învăţătura sa au inclus: cunoaştere şi învăţare, cuvinte şi loialitate, comportament şi iertare, şi neprihănire. El a stabilit de asemenea, patru interdicţii: bănuială, abuzul, încăpăţânarea şi aroganţa. Rareori a vorbit despre interesul privat şi când era adus în discuţie, întotdeauna îl lega de soartă, bunăvoinţă şi virtute. Îi ilumina pe ucenicii săi atunci când nu puteau face faţă greutăţilor şi dificultăţilor.
Confucius a avut o contribuţie mare la educaţie. A fost primul educator ce a pus în aplicare educaţia zilnică a oamenilor. A avut peste 3.000 de ucenici, atât bogaţi, cât şi săraci. Cei care au vrut cu adevărat să înveţe, au fost acceptaţi cu toţii de Confucius ca discipoli şi au obţinut şanse egale la educaţie.
A educat ucenicii să fie oameni buni şi personal a urmat principiile sale. Ucenicii săi şi generaţiile viitoare au fost profund mişcaţi de neprihănirea, bunătatea, smerenia, curtoazia şi loialitatea sa faţă de ţară şi grija pentru alte persoane.
Lucrarea bine-cunoscută a lui Confucius este „Analectele lui Confucius". El a rămas în memorie ca "cel mai mare înţelept şi învăţător" şi de atunci învăţătura sa a educat poporul chinez.
* * *
Puteţi tipări la imprimantă şi puteţi transmite toate articolele publicate pe Clearharmony, dar vă rugăm să menţionaţi sursa.
citiți în continuare ...