Canada: Observaţii pregătite pentru a fi prezentate la un priveghi cu lumânări ce a avut loc la Clădirile Legislative, Winnipeg, Manitoba

(Observaţii pregătite pentru a fi prezentate la un priveghi cu lumânări ce a avut loc la Clădirile Legislative, Winnipeg, Manitoba, 19 iulie 2009)

Astăzi trebuie să ne amintim de toate victimele persecuţiei în China:
- uighurii şi tibetani, care sunt omorâţi necugetat numai pentru ca doresc să îşi păstreze identitatea şi cultura;
- activişti democraţi, apărătorii drepturilor omului şi dizidenţii politici care apără valorile universale ale drepturilor omului;
- creştinii evanghelici şi membrii congregaţiilor bisericilor “de casă”, reprimaţi pentru că cred în ceva ce nu este controlat de statul chinez; precum şi
- toţi cei care protestează împotriva puterii abuzive pe care o exercită Partidul Comunist Chinez şi statul chinez.

În această zi, noi ar trebui să fim atenţi în special la persecuţia practicanţilor Falun Gong. Partidul Comunist din China a decis acum zece ani, pe 20 iulie 1999, ca guvernul Chinei să interzică practica Falun Gong. Guvernul a anunţat interdicţia două zile mai târziu.

Falun Gong este un set de exerciţii cu o fundaţie spirituală bazată pe budism şi taoism. Din momentul lansării interzicerii, practicanţii Falun Gong au fost persecutaţi în China cu mult mai rău decât oricare din celelalte grupuri persecutate.

• Raportul special al ONU asupra torturii a arătat că, în China, 66% din victimele torturii şi a tratamentelor inumane sunt practicanţi Falun Gong. A doilea grup ca mărime sunt uighurii cu 11%. Toate celelalte grupuri persecutate au procentaje de sub 10%.
• Limbajul extrem folosit de guvernul chinez împotriva Falun Gong este incomparabil, ceva de neegalat comparativ cu critica relativ uşoară a Chinei faţă de alte victime. Refrenul standard al regimului despre comunitatea Falun Gong este că acesta este malefică, cu toate că practica Falun Gong nu are niciuna dintre caracteristicile prezentate de guvernul chinez.
• Omorurile arbitrare documentate anual şi dispariţiile practicanţilor Falun Gong depăşesc cu mult totalul oricărui alt grup persecutat. De la începutul interdicţiei, s-a aflat numele a peste trei mii de practicanţi Falun Gong care au murit datorită persecuţiei.
• Rapoartele Departamentului de Stat al Statelor Unite stipulează că aderenţii Falun Gong constituie cel puţin jumătate dintre prizonierii lagărelor de re-educare prin muncă ale ţării.
• Avocaţii drepturilor omului care sunt lăsaţi în pace atunci când apără alte cauze nepopulare, sunt persecutaţi o dată ce apără practicanţi Falun Gong. Acesta a fost cazul domnului Gao Zhisheng, care nu a avut probleme în ciuda susţinerii unei serii de cauze nepopulare, până când s-a opus persecuţiei împotriva Falun Gong. Acum, el este suspendat din activitate, biroul lui a fost închis, şi el a fost torturat brutal; familia sa a fost forţată să fugă din China pentru a scăpa de pericol; el a fost reţinut fără justificare legală după care a dispărut.
• Practicanţii Falun Gong şi prizonierii condamnaţi la moarte sunt singurele victime ale recoltării forţate de organe, organele fiind extrase spre vânzare pentru pacienţii care au nevoie de transplanturi. Împreună cu fostul ministru de stat pentru Asia şi Pacific, David Kilgour, am publicat un raport în luna iulie 2006 şi un raport revizuit, în ianuarie 2007, în care am ajuns la concluzia că practicanţii Falun Gong au fost ucişi pentru organele lor în întreaga China începând cu anul 2001. De când a fost publicat raportul nostru, statisticile arată că această problemă s-a agravat chiar mai mult.

Acest tratament brutal început în 1999 ridică patru întrebări. De ce Partidul Comunist din China şi Guvernul pe care îl controlează tratează practicanţii Falun Gong aşa de rău? Ce poate explica supravieţuirea practicii Falun Gong în faţa acestei persecuţii brutale? Ce înseamnă această experienţă – persecuţia feroce eșuată împotriva practicii Falun Gong - pentru viitorul Chinei? Ce se poate face pentru a pune capăt persecuţiei?

I. Cauzele persecuţiei

De ce sunt practicanţi Falun Gong trataţi aşa de rău?

1. Un motiv este pur şi simplu legat de numere. Falun Gong, înainte de a fi interzisă, avea, după o estimare a guvernului din 1999, 70 de milioane de aderenţi. Un grup de această mărime, indiferent de credinţa pe care o are, atrage atenţia unui guvern represiv.
2. Partidul Comunist are nevoie de duşmani pentru a-şi justifica menţinerea puterii. Falun Gong a avut ghinionul de a avea un număr de aderenţi suficient de mare pentru a împlini acest rol necesar partidului.
3. Comunitatea Falun Gong trăieşte după trei convingeri de bază - compasiunea, toleranţa şi adevărul. Oricine crede în oricare dintre aceste principii este problematic pentru guvernul comunist - un regim nemilos, represiv şi necinstit.
4. Practica Falun Gong a crescut de la începuturile sale din 1992, până a ajuns la un număr mai mare decât cel al membrilor de partid în decurs de şapte ani, răspândindu-se rapid pe întreg teritoriul Chinei, imediat după masacrul din Piaţa Tiananmen, după colapsul Uniunii Sovietice şi a pierderii controlului partidului comunist în Asia Centrală şi Europa Centrală şi de Est. Partidul din China se temea de un colaps similar, de o pierdere similară a controlului.
5. În al cincilea rând, natura amorfa a Falun Gong a însemnat că era imposibil de a fi controlata de către Partidul Comunist. Falun Gong nu este nicio mişcare, nicio organizaţie, nu este nici măcar un grup de oameni. Este mai degrabă un set de exerciţii cu o fundaţie spirituală.
6. Capacitatea de mobilizare a practicanţilor Falun Gong a îngrijorat şi a speriat Partidul Comunist. Evenimentul din 25 aprilie 1999, adresarea petiţiilor către Partidul Comunist împotriva arestării şi lovirii practicanţilor în Tianjin, cu câteva zile mai devreme, a fost cea mai mare adunare de oameni din Beijing de când avusese loc masacrul din piaţa Tiananmen. Mulţi membri din conducerea Partidului nu avuseseră parte de niciun avertisment anterior acestui eveniment şi erau luaţi prin surprindere.
7. Capacitatea comunităţii Falun Gong de a folosi tehnologia modernă, internetul şi telefoanele mobile, pentru a aduna un număr mare de oameni a îngrijorat Partidul. Acest fenomen era necunoscut în China înainte de a se manifesta prin intermediul comunităţii Falun Gong.
8. Deşi Falun Gong nu este o organizaţie cu o structură de conducere, Partidul Comunist din China este cu siguranţă. Partidul Comunist din China a văzut comunitatea Falun Gong ca o oglinda a sa, organizatoric similară, dar diferită ideologic.
9. Practica Falun Gong a fost inspirata de scrierile şi învăţătura lui Li Hongzhi. Ca urmare, preşedintele chinez Jiang Zemin era invidios pe eforturile lui Li Hongzhi, pe faptul ca ceva propus de un outsider a putut să devină atât de popular în timp ce propriile sale opere zăceau în obscuritate.
10. Mulţi practicanţi Falun Gong, în încercarea de a-şi proteja familiile şi comunităţile, nu se identificau o dată arestaţi. Aceşti neidentificaţi sunt mai vulnerabili decât alţi deţinuţi, pentru că niciun cunoscut nu ştie unde sunt şi niciunul dintre cei care îi ţin închişi nu ştiu cine sunt.
11. Activiştii democraţi, jurnaliştii, apărătorii drepturilor omului, tibetanii şi activiştii creştini reprimaţi generează mai multă simpatie decât Falun Gong, deoarece aceştia sunt mult mai familiari pentru străini, mai în acord cu sensibilitǎţile străinilor. Falun Gong este recent, fără o legătură evidenta cu tradiţiile globale.
12. Falun Gong este autentic chinezesc, cu rădăcini în vechile tradiţii chineze. Comunismul, în schimb, este un import ideologic vestic în China. Comuniştii au considerat că o ideologie populară, autentic chinezească, răspândită pe scară largă, le taie efectiv creanga de sub picioare.

II. Supravieţuirea practicii Falun Gong

Cum a reuşit să supravieţuiască practica Falun Gong în fata represiunii brutale?

1. O explicaţie este evident atracţia practicii şi a convingerilor sale. Nicio practică sau sistem de credinţe nu ar putea supravieţui cruzimii comuniste decât dacă aderenţii ei au o dedicaţie profundă faţă de credinţa lor.

2. Practica Falun Gong s-a răspândit în întreaga lume. Împreuna cu David Kilgour, în decursul călătoriilor pe glob pentru a conduce campania împotriva abuzului recoltării de organe raportată de documentele noastre, am fost martorii acestui fenomen mai mult decât oricine.

În Mexic, practicanţii Falun Gong sunt în majoritate mexicani; în Israel, ei sunt în primul rând israelieni; în Olanda sunt în primul rând olandezi, şi aşa mai departe. Practica Falun Gong a început în China, dar, în cele mai multe ţări în care s-a răspândit, nu mai este exclusiv sau nici măcar în primul rând chinezească. Represiunea guvernului chinez are puţină putere de acţiune pentru aceşti aderenţi non-chinezi.

3. Tehnologia modernă este un avantaj pentru orice idee populară inclusiv ideile ce stau la baza practicii Falun Gong. Guvernul din China este neputincios în faţa internetului, a tehnologiei telefonului mobil şi prin satelit în afara Chinei. Chiar şi în interiorul Chinei, controlul Partidul Comunist asupra tehnologiei moderne este departe de a fi complet.

4. Natura amorfa a Falun Gong a însemnat că este imposibil de a fi controlat de Partidul Comunist. Nu există nicio organizaţie de conducere pentru practica Falun Gong. Asta înseamnă că nu există nimeni pe care guvernul Chinei să-l poată numi pentru a conduce Falun Gong. Dacă Falun Gong ar fi avut o organizaţie de conducere, partidul ar fi numit nişte marionete ale sale şi ar fi spus că ei sunt liderii Falun Gong, aşa cum a făcut cu religiile principale. Există un Panchen Lama budist numit de guvernul chinez, episcopi romano-catolici selecţionaţi de guvernul chinez, imami musulmani aleşi de guvernul chinez. Dar Falun Gong nu se pretează la acest fel de uzurpare.

5. Pentru că Falun Gong este o practică sau un regim de exerciţii, şi nu o organizaţie, este lipsită de toate elementele unei organizaţii. Asta are un dezavantaj - deficienţe în comunicare şi de coordonare, lipsa unei taxe de caritate, precum şi o absenţă totală de personal şi de finanţare.

Dar are, de asemenea, un avantaj, contribuţia masivă a voluntarilor. Printr-un efort de colaborare voluntară şi donaţii voluntare direct de la persoane fizice pentru achiziţionarea de bunuri şi de servicii specifice, comunitatea Falun Gong din toată lumea produce un ziar - The Epoch Times, rulează un program TV prin satelit şi o reţea radio - New Tang Dynasty TV şi radio Sound of Hope, şi organizează turnee ale unei companii de dans clasic chinez şi orchestră de înaltă clasă - Shen Yun.

Membrii organizaţiilor cu personal profesionist au tendinţa de a lăsa echipei lor sarcinile grele. Comunitatea Falun Gong nu are un astfel de lux şi, mai mult decât atât, compensează lipsa lui.

6. Falun Gong a crescut pentru a umple un vid, abandonarea credinţei în comunism în întreaga lume. Comunismul în prezent în China nu este atât de mult un sistem de gândire, ci o expresie a organizării puterii. Pentru cei neinteresaţi în ascensiunea pe stâlpul alunecos al puterii chinezeşti, comunismul chinezesc nu semnifică nimic. Pentru cei care doresc să creadă în ceva dincolo de propriile lor cariere, Falun Gong este un răspuns.

7. Ascensiunea Falun Gong se adresează nu doar colapsului credinţei în comunism, ci şi nevoii de bază a omului pentru spiritualitate. Suntem obişnuiţi să gândim despre credinţele spirituale ca fiind vechi, ceva dezvoltat cu secole, chiar milenii în urmă. Însa credinţele care supravieţuiesc din cele mai vechi timpuri continuă nu deoarece sunt vechi, dar pentru că se adresează prezentului în continuă schimbare.

Dezvoltarea şi creşterea rapidă a Falun Gong, o credinţă spirituală modernă, un sistem de credinţe care a început doar în 1992, ne spune cu siguranţa ceva despre China şi comunism. Dar, de asemenea, există şi rezistă datorită a ceva fundamental pentru natura umană, dorinţa de împlinire spirituală.

8. Deşi Falun Gong nu mai este exclusiv chinezesc, are o rezonanţă specială pentru chinezi, pentru sufletul chinez. Îmbinând exerciţii şi tradiţii spirituale chinezeşti puternic înrădăcinate, Falun Gong a fost atractiv imediat şi la modul profund pentru un popor chinez care a văzut convingerile comuniste introduse pentru a înlocui credinţele antice care s-au prefăcut în ruine în jurul lor.

9. Nonsensul produs de guvernul Chinei pentru a lupta împotriva Falun Gong este prea uşor de ignorat. Este imposibil însă să ignori tortura, detenţia arbitrară şi execuţiile. Dar ideologia din spatele acestei represiuni, aceea că Falun Gong este malefic, este atât de evident deconectată de realitate pentru oricine care are chiar şi cele mai puţine cunoştinţe despre practica Falun Gong, despre credinţele Falun Gong sau practicanţi individuali, încât a fost greu să fie luată în serios de oricine altcineva în afara aderenţilor Partidului Comunist Chinez şi a tovarăşilor lor.

10. Persecuţia vicioasă şi nestăpânită a Falun Gong a avut un efect invers pentru persecutanţi. Persecuţia a făcut oameni care altfel ar fi păstrat tăcerea să ia atitudine.

Mulţi au rezistat cu încăpăţânare. Reacţia lor în faţa minciunilor pe care partidul şi guvernul le-au răspândit despre Falun Gong şi în faţa persecuţiei la care a fost supus Falun Gong este de a face cunoscute la cât mai mulţi oameni posibil caracterul Falun Gong şi cruzimea persecuţiei.

Persecuţia a câştigat pentru practicanţii Falun Gong simpatizanţi pe care ei altfel nu i-ar fi avut, oameni care nu sunt practicanţi, dar care se opun încălcărilor drepturilor omului. Este greu ne gândim la o acuzaţie mai arzătoare a comunismului chinez decât faptul că acesta a condus la uciderea de nevinovaţi pentru ca organele lor să fie vândute turiştilor de transplanturi.

III. Viitorul Chinei

Ei bine ce înseamnă toate acestea pentru viitorul Chinei? Un ghid istoric este persecutarea creştinismului de către Imperiul Roman. În cele din urmă, în ciuda acelei persecuţii, Imperiul Roman a devenit creştin.

Împăratul Constantin s-a convertit la creştinism în anul 312. Împăratul Theodosius a făcut creştinismul religia oficială a imperiului în anul 391. Credinţa în creştinism a crescut atât de puternic şi credinţa în valorile tradiţionale romane a devenit atât de slabă încât creştinismul a devenit o mai bună expresie a organizării imperiului decât valorile vechi romane.

Se poate vedea acelaşi lucru întâmplându-se în China. Comunismul în prezent se află în incapacitatea de a ţine China unită. La un moment dat conducerea va realiza că are nevoie de un set de principii mai bune, dacă sunt preocupaţi să menţină stabilitatea Chinei.

Deşi învăţăturile lui Li Hongzhi nu au conţinut sau intenţie politică, el a reuşit să articuleze un set de credinţe care rezonează cu poporul chinez. La un moment dat, conducerea Chinei va realiza acest lucru.

Conducerea chineză de azi tratează Falun Gong ca pe cel mai rău duşman al său, închizându-i şi torturându-i mai mult decât pe orice alt grup, omorând doar pe ei şi pe prizonierii condamnaţi la moarte pentru organele lor. La un moment dat, aceştia îşi vor da seama că Falun Gong este cel mai bun prieten al lor, un sistem chinezesc autentic de credinţe care este capabil de să menţină China unită, care este capabil de a menţine “China armonioasă” - pentru a utiliza lozinca ideologiei confuze al preşedintelui chinez Hu Jintao.

Într-o bună zi China va fi predominant Falun Gong, nu pentru că actualul grup de practicanţi Falun Gong va prelua într-o zi conducerea Chinei, ci deoarece conducătorii Chinei vor deveni într-o zi practicanţi Falun Gong. În culisele scenei istoriei chineze se află cel puţin un Constantin.

IV. Încetarea persecuţiei

A durat peste trei sute de ani de la naşterea lui Iisus Hristos până la creştinizarea Imperiului Roman. Nu ne putem permite să aşteptăm atât de mult ca să punem capăt persecuţiei Falun Gong, nici pentru a opri recoltarea de organe abuzivă din China.

Astăzi, nu peste trei sute de ani:
• Persecutarea tuturor victimelor din China, inclusiv practicanţii Falun Gong, trebuie să înceteze.
• Cei complice persecuţiei din China, inclusiv recoltării de organe de la practicanţii Falun Gong, trebuie să fie aduşi în faţa justiţiei.

Cum se va întâmpla asta? Cei care sunt cei mai liberi pentru a se ridica împotriva încălcări drepturilor omului în China, cei ale căror poziţii poarta cel mai viu mesajul universal al drepturilor omului, şi, în consecinţă, cei a căror opoziţie China găseşte cel mai greu să o ignore, sunt cei care nu au niciun fel de legătură cu China. Când e vorba de mobilizarea celor care nu sunt nici chinezi de naţionalitate şi nici etnici chinezi, pentru a combate încălcarea drepturilor omului în China, de departe cel mai mare obstacol este indiferenţa.

Pentru a pune capăt abuzurilor împotriva drepturilor omului în China este necesar ca aceia care nu sunt nici chinezi de naţionalitate, nici chinezi ca etnie, să scape de indiferenţa faţă de aceste abuzuri. Dacă vom face acest lucru, dacă acţionăm persistent, acţionăm în mod public, acţionam acum, aceste nedreptăţi se vor termina.

---

David Matas este un recunoscut avocat internaţional în domeniul drepturilor omului cu sediul în Winnipeg, Manitoba, Canada.

Articolul a fost publicat în limba engleză la adresa:
http://www.david-kilgour.com/2009/Jul_22_2009_03.php