"Candlelight vigil" în inima Capitalei şi protest la Ambasada Chinei: Crimele dictaturii comuniste, expuse public

Practicanții Falun Gong din România vor organiza vineri, 24 aprilie, între orele 18:00 – 21:00, o "candlelight vigil" (comemorare cu lumânări) pe Calea Victoriei, în spațiul care înconjoară statuia Regelui Carol I, pentru a atrage atenția asupra genocidului pe care dictatura de la Beijing îl desfășoară împotriva colegilor lor din China.

Evenimentul va fi urmat sâmbătă, 25 aprilie, între orele 11:45 – 13:45, de un protest pașnic în fața Ambasadei Chinei de pe str. Beijing, la intrarea în parcul Bordei. Veniți din toate colțurile României, practicanții Falun Gong vor ţine momente de reculegere în memoria colegilor lor din China uciși de regimul comunist, vor împărţi materiale informative trecătorilor, iar unii dintre ei vor efectua exerciţiile Falun Gong - o practică tradițională chineză care are la bază un cod moral bazat pe principiile Adevăr, Compasiune, Toleranţă, şi un set de exerciţii meditative denumite „qigong”.

Prin astfel de activități care au loc concomitent în zeci de țări, practicanții Falun Gong încearcă să tragă un semnal de alarmă în fața oamenilor lumii: În China, super-putere în plan mondial, regimul comunist desfășoară una dintre cele mai dure opresiuni din timpurile moderne.

Mai multe minorități etnice și religioase sunt persecutate de către regimul dictatorial din China - la fel ca activiștii pentru drepturile omului, petiționari etc. - dar Falun Gong a fost țintită în mod special, milioane de aderenți fiind hărțuiți, arestați, torturați și mulți dintre ei uciși, deși cunoscuta școală de qigong este eminamente pașnică și apolitică. Acest lucru continuă neîncetat de ani de zile.

Ceea ce se întâmplă în China a căpătat caracter de genocid după ce Partidul Comunist Chinez a decis să îi transforme pe practicanții Falun Gong într-o „bancă vie de organe”, mulți dintre aceștia fiind uciși pentru organe care sunt apoi vândute pentru transplanturi.

Semnificația zilei de 25 aprilie

An de an, pe 25 aprilie, în peste 100 de ţări din întreaga lume - printre care și România - se comemorează „Apelul de la Zhongnanhai” - primul apel paşnic de amploare al practicanţilor Falun Gong din China care avea să prefigureze una dintre cele mai vicioase campanii de exterminare din zilele noastre.

Acest apel a fost un act de mare curaj, având loc într-o țară unde regimul politic a scos tancurile contra studenților, și a fost diferit de tot ceea ce văzuse China până atunci - fără scandări, liniștit și civilizat.

„Organizăm în jurul lumii activități comemorative pentru a marca momentul '25 aprilie', în amintirea apelului public pașnic din 25 aprilie 1999, când mii de practicanți Falun Gong s-au adunat la Beijing pentru a le cere autorităților să le respecte dreptul la libertate de conștiință și exprimare, care este consacrat în Constituție”, a declarat reprezentantul Asociației Falun Dafa din New York.

Povestea Falun Gong și apelul de la Zhongnanhai

Prezentată public în 1992, Falun Gong (numită și Falun Dafa) a devenit rapid foarte populară în China, fiind iniţial susţinută inclusiv de către autorităţi, căci practica era gratis și avea efecte benefice pentru sănătate, ceea ce degreva sistemul public sanitar de o mulţime de cheltuieli.

În câțiva ani, parcurile de pe tot cuprinsul Chinei au ajuns să fie pline de oamenii care făceau exercițiile Falun Dafa și, mai important, care încercau să își conducă viața de zi cu zi urmând principiile Adevăr, Compasiune, Toleranță. Esenţa învăţăturilor Falun Dafa este tocmai respectarea acestor trei valori universale care stau la baza moralității din întreaga lume. Ele aduc celor care practică nu doar armonie, calm interior şi optimism, dar totodată și o înţelegere profundă a vieţii şi a universului din jurul lor.

Lucrurile aveau însă să se schimbe în 1999, când regimul chinez a constatat că numărul practicanţilor Falun Gong era estimat la 70-100 de milioane, mai mare decât cel al membrilor Partidului Comunist. Succesul Falun Gong a îngrijorat regimul, cunoscut pentru toleranţă zero faţă de orice curent de gândire bazat pe alte valori decât lupta de clasă şi violenţa promovate de marxism.

Marele nemulţumit a fost chiar preşedintele de atunci al Chinei, Jiang Zemin, și, alături de el, câțiva oficiali de rang înalt, deși merită menționat că mulți dintre liderii comuniști nu aveau nicio problemă cu Falun Gong. Din contră, unii dintre ei chiar lăudau public beneficiile Falun Gong.



Cum practica ajunsese mai populară decât Partidul pe care-l conducea Jiang Zemin, acesta a decis eradicarea ei, convins fiind că dacă o va „șterge” de pe fața Chinei acest lucru îi va consolida poziţia de lider şi va demonstra poporului „supremația” regimului roșu.

Campania contra Falun Gong a început prin calomniere şi hărţuire, faţă de care practicanţii au reacţionat prin apelul paşnic de la Zhongnanhai. Mai exact, pe 25 aprilie 1999, peste 10.000 de aderenți s-au strâns la sediul central al Guvernului de la Beijing pentru a cere două lucruri: încetarea campaniei de defăimare şi eliberarea practicanților arestaţi abuziv în oraşul de coastă Tianjin, acolo unde avusese loc prima acțiune în forță a Securității comuniste împotriva Falun Gong.



Apelul lor a fost unul cum nu se mai văzuse în China: pașnic, civilizat, fără scandări de lozinci şi fără manifestări agresive. Imaginile filmate de cameramanii postului ABC au surprins un uriaş grup de chinezi aliniaţi pe câteva rânduri, în linişte, de-a lungul a doi kilometri, în apropierea Oraşului Interzis.

În scurt timp, premierul de la acel moment, Zhu Rongji, a emis un ordin de eliberare a practicanților arestați în Tianjin. Mulțumiți, demonstranţii s-au dispersat în linişte, aşa cum veniseră. Situația părea rezolvată, iar evenimentul a ajuns pe paginile marilor ziare din întreaga lume, conducerea Chinei fiind lăudată pentru abordarea adoptată - în contrast cu ultima mare demonstrație care avusese loc în China în 1989, când regimul comunist a scos tancurile contra studenţilor din Piața Tiananmen.


Dictatura chineză a demarat o persecuție brutală

Liniștea nu a durat însă mult, pentru că Jiang Zemin avea alte planuri. Circa 3 luni mai târziu, pe 20 iulie 1999, liderul Partidului Comunist Chinez (PCC) şi-a impus punctul de vedere în fața celorlalți lideri din organismul de conducere a țării şi a dispus eradicarea Falun Gong prin orice mijloace. Practica a fost scoasă în afara legii, iar mass-media a declanşat o campanie de demonizare cum China nu mai văzuse de la Marea Revoluție Culturală.

Au urmat violențe de nedescris: arestări, torturi, bătăi, violuri, muncă forțată, sesiuni de spălare pe creier. Totul pentru ca practicanții să renunțe la Falun Gong, la principiile morale în care credeau, și să se alinieze la valorile marxiste ale Partidului. Acest lucru însă nu s-a întâmplat.

Marea majoritate a aderenților au refuzat să renunțe la modul lor de viață, căci Falun Gong le îmbunătăţise substanțial sănătatea şi le schimbase viața în bine. Aşa că Partidul s-a trezit având în custodie o masă uriaşă de oameni deloc dornici să se lase „reformați”. Cu o persecuție care devenea tot mai costisitoare, PCC s-a gândit să-i „valorifice” pe aderenți (oameni foarte sănătoși datorită practicii) lansând ceea ce avea să intre în istorie drept genocidul contra Falun Gong. Concret, pentru a-și finanța campania de exterminare, partidul-stat a început să omoare practicanți aflați în spatele gratiilor, pe scară largă, pentru a le vinde organele pentru profit, așa cum aveau să releve o serie de investigații independente realizate ulterior.



PCC a dezvoltat în scurt timp o industrie macabră - dar înfloritoare - a recoltării forțate de organe. Centrele de transplant au apărut unul după altul pe tot teritoriul țării, a fost implicată inclusiv armata în operațiune, iar regimul comunist a încasat, și continuă să încaseze, cifre cu multe zerouri din uciderea propriilor cetățeni.

Pentru a înțelege amploarea fenomenului e suficient să ne uităm la cel mai amplu raport de investigație publicat pe această temă, din care reiese că, începând cu anul 2000, în China s-au făcut între 60.000 şi 100.000 de transplanturi pe an, aceasta în timp ce regimul comunist chinez susţinea oficial că efectuează doar 10.000 pe an. Autorii raportului estimează că numărul real al transplanturilor efectuate în 15 ani (perioada acoperită de cercetările lor) trece de 1,4 milioane, din care 1,2 milioane nu au nicio justificare oficială şi nu pot fi explicate decât prin existenţa unei uriaşe „bănci” de donatori vii. Majoritatea celor sacrificați pe mesele de operaţii au fost practicanţi Falun Gong, cea mai numeroasă populație din centrele de detenție.

Vedeți aici un material video în care sunt prezentate dovezile acestui „genocid medical”.

Rezistență pașnică de neclintit



Deși dictatorul Jiang Zemin voia „să elimine Falun Gong în trei luni” (iar ca urmare a ordinului său aparatul de securitate al celui mai mare regim comunist din lume s-a năpustit cu toată greutatea asupra Falun Gong), acest lucru nu s-a intamplat, datorită rezistenței practicanților. O rezistență pașnică, dar fermă și demnă, care a produs, de-a lungul anilor, unde de șoc în societatea chineză.

Ca urmare a acțiunilor de informare a publicului larg despre crimele comise de regim mulți chinezi au reușit să vadă dincolo de propaganda oficială împotriva Falun Gong. Mai mult, unii dintre cei care participau într-un fel sau altul la persecuție s-au oprit din a colabora cu regimul. Șocul aflării adevărului pe scară largă a determinat un curent imens de demisii din Partid și din organizațiile sale afiliate,
iar lucrurile nu s-au oprit aici. De-a lungul acestor ani de persecuție, practicanții din China nu doar că n-au renunțat la convingerile lor, ci s-au mobilizat și au făcut eforturi continue pentru a dezvălui și comunității internaționale atrocitățile care au loc în China comunistă și a contribui la oprirea lor.

Sprijiniți de colegii lor din întreaga lume, precum și de alți oameni cu inimă bună din toate păturile societății, aderenții Falun Gong au adus la cunoștința opiniei publice internaționale crimele pe scară largă comise de regimul de la Beijing. Astfel, s-au făcut pași importanți în limitarea atrocităților.

Atât Parlamentul European, cât și Congresul SUA au adoptat în mod repetat rezoluții care condamnă recoltarea forțată de organe din China și au cerut încetarea crimelor. În același timp, o serie de state au luat atitudine împotriva fenomenului și au introdus în legislație restricții menite să îl combată. Cu toate acestea, pentru că influența regimului comunist chinez la nivel global este semnificativă, genocidul rămâne încă insuficient adresat, mulți preferând să închidă ochii la crime.

În pofida tuturor eforturilor, persecuția din China încă nu s-a sfârșit. Din 1999 până în prezent, milioane de aderenţi ai mişcării Falun Gong şi-au pierdut viaţa și alții continuă să fie uciși (inclusiv pentru organele lor). Tocmai de aceea, demersurile pașnice pentru oprirea crimelor rămân de importanță vitală.

Contact media:
Kuki Szabolcs
+40 730 002 153
[email protected]