China, cunoscută în mod tradițional ca Țara Divinității, are o istorie îndelungată de practici spirituale. Cu toate acestea, sub conducerea totalitară și ateistă a Partidului Comunist Chinez (PCC), mulți oameni din China de astăzi nu sunt conștienți de moștenirea și rădăcinile lor culturale.
Creșterea în popularitate a diferitelor tipuri de qigong din ultimele decenii, în special Falun Gong, a readus tradiția și a restabilit o legătură cu divinul. Prezentată de domnul Li Hongzhi în 1992, această practică îmbunătățește sănătatea și îi inspiră pe practicanții săi cu principiile Adevăr - Compasiune - Toleranță. Adoptând această practică, peste 100 de milioane de practicanți din toate categoriile sociale și-au găsit liniștea sufletească și și-au îmbunătățit standardele morale în viața de zi cu zi.
În aceste trei articole, vă împărtășim relatările unui om de știință cu doctorat, ale unui deținător de afaceri de succes și ale unui inginer bine realizat. Sperăm că ele vă vor inspira și vă vor ajuta să găsiți răspunsul la întrebările importante ale vieții: Cine suntem noi? De ce ne aflăm aici?
Un doctorand al Universității Tsinghua
Wang Weiyu iubea știința. S-a specializat în știință și inginerie și a visat întotdeauna să devină un inginer remarcabil. Dar, în ciuda tuturor cunoștințelor sale științifice, încă se simțea confuz cu privire la unele aspecte fundamentale, cum ar fi scopul vieții. Citirea unei cărți a schimbat însă toate acestea. Iată mai jos explicația sa.
O ușă către minune
Wang Weiyu: Falun Gong mi-a deblocat înțelepciunea
Am crescut într-o familie atee. Bunicii mei nu credeau în existența divinității pentru că fuseseră spălați pe creier de către Partidul Comunist Chinez. Crescând în acest mediu, toată educația mea s-a bazat, de asemenea, pe ateism.
Nu aveam nicio idee despre ce înseamnă cultivarea sinelui sau ce este qigong-ul. Pe baza a ceea ce PCC îmi insuflase, credeam că toate aceste lucruri erau superstiții și asta mi-a creat un obstacol mental uriaș.
În 1995, am văzut la Universitatea Tsinghua o broșură despre Falun Gong. În ea se spunea că Falun Gong era "o practică de cultivare de nivel înalt a Școlii Buddha" și enumera multe beneficii ale acestei practici. De exemplu, atunci când lucrăm sau studiem, s-ar putea să nu avem prea mult timp pentru a face exercițiile în fiecare zi, dar Falun Gong va continua să rafineze practicanții chiar și atunci când nu au timp să facă exercițiile.
La momentul respectiv, am fost destul de suspicios cu privire la ceea ce spunea broșura, gândindu-mă: "Cum ar putea exista un lucru atât de bun în această lume? Este doar praf în ochi".
Din întâmplare, într-o zi am dat peste cartea Zhuan Falun. Când citeam prima lecție , m-am simțit destul de entuziasmat, deoarece am început să înțeleg că basmele din trecut despre cum oamenii tânjeau după un viitor frumos și după bunătate, și despre cum oamenii cu inimă bună erau binecuvântați, toate acestea puteau deveni realitate prin cultivare.
Din perspectiva fizicii și a propriilor mele înțelegeri, am putut să apreciez ceea ce spunea cartea. Teoria conform căreia se poate atinge un nivel înalt de înțelepciune prin cultivare a rezonat cu mine și am putut vedea lucrurile mai clar și complet.
Zhuan Falun mi-a arătat o lume total diferită, o lume mult mai mare și mai cuprinzătoare decât cea pe care o cunoscusem în trecut. M-a ajutat să înțeleg răspunsurile la multe întrebări, cum ar fi: "Ce este cel mai important pentru o ființă umană? De ce trăiesc oamenii? Care este valoarea vieții? Care este destinația noastră? Cărui aspect anume ar trebui să mă dedic pentru a-mi îmbunătăți calitatea vieții și ce ar trebui să realizez pentru a o face mai semnificativă în viitor?". Eram hotărât să-mi ating scopul prin cultivare.
M-am gândit: dacă o persoană trăiește o sută de ani, asta înseamnă doar 36.500 de zile, ceea ce este de fapt o perioadă de timp destul de scurtă. Din punctul de vedere al unui ateu, acesta ar fi sfârșitul vieții cuiva. Persoana ar dispărea și nu ar mai exista. Așadar, o persoană este deja condamnată la moarte din ziua în care se naște. În cele mai multe cazuri, acest lucru nu ar depăși 100 de ani, sau 36.500 de zile.
Apoi, din aceste 36.500 de zile, o treime din acest timp, aproximativ opt ore pe zi, este petrecută dormind. Așadar, o persoană are doar două treimi din cele 36.500 de zile fiind trează. În plus, nu se pot face prea multe în primii zece ani de viață ca și copil, așa că putem scădea încă o zecime din această viață. Apoi, în momentul în care o persoană ajunge la 60 de ani, nivelul său de energie este mult mai scăzut decât atunci când era în floarea vârstei, așa că putem scădea încă 40% din cei 100 de ani, rămânând doar 50% din viață. Așadar, dacă cineva ar putea trăi până la 100 de ani, perioada sa de vârf este de puțin peste 10.000 de zile. Viața unui om este, de fapt, destul de scurtă.
Nu e de mirare că mulți filosofi erau înclinați să fie mai degrabă pesimiști. Asta pentru că, deși doreau să realizeze ceva, le era greu să schimbe lumea. În plus, nu puteau lucra decât în limitele domeniului lor de activitate de peste 10.000 de zile. Prin urmare, viața era adesea descrisă ca fiind tragică.
Pentru că durata de viață a omului este atât de scurtă, am vrut să văd mai departe și să înțeleg mai multe despre lume. Adevărații oameni de știință au întotdeauna motive raționale pentru a nega sau a afirma orice. Deși nu pot dovedi ceea ce am învățat în prima lecție din Zhuan Falun folosind știința empirică, pot dovedi ceea ce mă învață prin propria mea cultivare, propria mea experiență și propria mea înțelegere. Așadar, aceasta este, de asemenea, o dovadă.
De exemplu, am o înțelegere destul de profundă cu privire la ochiul celest, așa cum este explicat în Lecția a doua din Zhuan Falun.
Înțelegerea mea despre ochiul celest
Problema ochiului celest este un subiect comun în comunitatea de cultivare, dar mult mai puțin în viața de zi cu zi. Este mai ales cazul într-o țară comunistă precum China, unde astfel de lucruri sunt de obicei etichetate drept superstiții. Cu toate acestea, am avut o experiență personală.
Un exemplu s-a întâmplat când eram în gimnaziu. Târziu în noapte sau când învățam foarte mult, simțeam o forță exterioară care mă apăsa între sprâncene, ca și cum ceva destul de puternic se învârtea înăuntru. Nu știam ce se întâmpla și îmi făceam griji că aș putea fi bolnav sau că ceva ar putea crește în creierul meu.
I-am spus tatălui meu despre asta și l-am rugat să mă ducă la un doctor. Am consultat un număr destul de mare de neurochirurgi și toți au spus că ar putea fi vorba de schimbările prin care trecea corpul meu în timpul pubertății. S-ar putea să fie faptul că îmi era greu să mă adaptez la astfel de "schimbări" din punct de vedere psihologic și că dezvoltasem o mentalitate îndoielnică, un fel de povară mentală, sau ipohondrie.
M-am gândit în sinea mea: "Dacă continui să le explic cum mă simt și susțin că nu este o povară mentală, ci ceva ce pot simți cu adevărat, o senzație foarte puternică între sprâncene, ar putea spune că am o problemă mintală."
Nu am vrut să mi se pună această etichetă, așa că m-am gândit că ar fi mai bine să tac și să nu mai menționez acest lucru. Dar noaptea târziu, când eram total concentrat asupra studiilor mele, încă mai simțeam puternic forța exterioară, iar acest sentiment m-a deranjat timp de peste zece ani. Abia când am citit lecția a doua din Zhuan Falun am înțeles. Maestrul Li a scris: "Atât timp cât vă puneți cu adevărat mintea să studiați Falun Dafa aici, toată lumea o va simți; forța exterioară vine foarte puternic atunci când forăm în interior." (Lecția a doua, Zhuan Falun) Am simțit exact în felul care mă deranjase timp de mulți ani. Acum înțeleg pe deplin ce a fost.
Pentru oamenii obișnuiți, conceptul de ochi celest ar putea părea misterios, iar în țările comuniste ar putea fi etichetat drept superstiție. În trecut, oamenii aveau tot felul de înțelegeri despre ochiul celest. După ce am citit Lecția a doua din Zhuan Falun, am ajuns la propria mea înțelegere asupra acestei probleme.
Cred că ochiul celest este de fapt o abilitate înnăscută pe care o au oamenii. Aceasta vă permite să vedeți lumina dincolo de lungimile de undă cuprinse între 400 nm și 700 nm. Cu alte cuvinte, poți vedea lumina în afara spectrului normal de lumină vizibilă. După ce fotonii sunt absorbiți prin ochii noștri, ajung la macula din spate și generează un semnal. Acel semnal bioelectric ajunge la nervul optic și formează o imagine în creier.
Dar cum rămâne cu lumina din afara intervalului de 400 nm și 700 nm? Conform medicinei tradiționale chinezești, sau în comunitatea de cultivare chineză, oamenii sunt capabili să detecteze și acești fotoni și chiar particule mai mici.
Când citeam Zhuan Falun, nu am avut niciodată ocazia să împărtășesc experiența mea cu autorul cărții (Maestrul Li), și totuși, ceea ce a descris el era identic cu ceea ce am experimentat eu și a explicat de ce este astfel.
De când am început să practic Falun Gong, am deseori experiența descrisă în Zhuan Falun: florile înfloresc în locul aflat puțin deasupra mijlocului sprâncenelor; ceva negru și roșu înflorește precum florile și devine mai intens. Nu sunt doar flori înflorite, văd și imagini mai colorate. Cred că sunt lucruri de dincolo de 400 nm până la 700 nm care sunt afișate în creierul meu. Ele reprezintă ceea ce nu se vede în acest spațiu-timp, dar ele există.
Suferința generată de o pierdere este de fapt o binecuvântare
Wang Weiyu citind Zhuan Falun, principala învățătură a practicii Falun Gong
Am devenit și mai interesat de Zhuan Falun pe măsură ce am citit lecția a treia din carte, deoarece în ea se vorbește despre îmbunătățirea naturii minții proprii. Spune cum să privești o pierdere în viață și explică o învățătură tradițională din cele mai vechi timpuri: suferința unei pierderi este o binecuvântare.
Toate celelalte cărți pe care le citisem până atunci îmi spuneau cum să-mi dezvolt abilitățile, fie abilități științifice, fie abilități pentru a avea o viață mai bună. De exemplu, îmi explicau cum să-i faci pe alții să te placă, cum să-ți îmbunătățești statutul social, cum să fii mai înstărit sau cum să-ți faci viața de familie mai confortabilă și mai prosperă și așa mai departe. Toate acestea se refereau la modul de a ieși în evidență în societate.
Cartea Zhuan Falun este total diferită. Aceasta vă spune de ce ar trebui să puteți suferi pierderi în interacțiunile voastre, fără să vă plângeți. Ar trebui să aveți o minte deschisă și un comportament extraordinar. Mai mult decât atât, ar trebui să vă simțiți mulțumiți atunci când se profită de voi. Explică de ce a suferi o pierdere este de fapt un lucru bun pentru tine ca persoană și de ce suferința este o binecuvântare. Acesta este principiul pe care l-am învățat.
Am fost profund inspirat. Din punctul de vedere al oamenilor obișnuiți, dacă ai o viziune largă și ești tolerant, oamenii cred că ești înțelept și te respectă. Acest lucru se datorează faptului că în adâncul inimii, oamenii știu ce este bun și ce este rău. Așadar, în timp ce citeam cartea, am simțit că ceea ce spunea acolo era atât de adevărat. Dacă toată lumea ar fi așa, societatea ar deveni frumoasă, iar oamenii nu ar mai suferi.
La suprafață, aceasta arată atitudinea pe care o ai față de ceilalți, dar de fapt este vorba de modul în care te tratezi pe tine însuți cu bunătate și arată oamenilor cum să trăiască o viață cu înțelepciune. Zhuan Falun îi învață pe oameni cum să devină mai înțelepți, în loc să fie inteligenți. A fi deștept înseamnă a fi isteț în a face față lucrurilor, astfel încât să nu suferi pierderi cu ușurință, în timp ce înțelepciunea cuprinde virtutea și necesită ca oamenii să aibă un nivel ridicat de xinxing.
Ateismul este o minciună a PCC care a cauzat oamenilor un mare rău. Așteptăm cu nerăbdare ziua în care credința practicanților Falun Gong în principiile Adevăr – Compasiune – Toleranță și perseverența lor în susținerea bunătății vor fi respectate și apreciate de mai mulți oameni.
* * *
Puteţi tipări la imprimantă şi puteţi transmite toate articolele publicate pe Clearharmony, dar vă rugăm să menţionaţi sursa.
citiți în continuare ...