O copilărie petrecută în frică şi fugă: Crescând în mijlocul persecuţiei în China

(Minghui.org) Cea mai mare parte a copilăriei mele a fost petrecută în frică și fugă. Ambii mei părinți practicau Falun Gong, iar tatăl meu a fost închis ilegal timp de opt ani pentru credința sa. La doar 13 zile după ce a fost eliberat, a murit în spital și ne-a părăsit pentru totdeauna.

Mama mea a fost arestată de patru ori, iar de câteva ori a fost eliberată doar pentru că a fost la un pas de moarte. În timpul acelei perioade de persecuție, în mai puțin de 100 de zile, mama mea a pierdut patru dintre cei mai apropiați membri ai familiei sale: tatăl, unchiul, bunicul și bunica mea. Nu există cuvinte care să poată descrie suferința mamei mele. Aveam doar opt ani la acea vreme. Eram atât de speriată încât nu puteam decât să mă ascund într-un colț și să plâng în singurătate.

Părinții mei au fost arestați

În 2001, mama și tata au fost arestați de ofițerii de la secția de poliție Shengli din orașul Shenyang, provincia Liaoning, pentru că au tipărit materiale cu informații despre Falun Gong. Acest caz a fost considerat un caz național major de tipărire Falun Gong. Tatăl meu a fost condamnat în mod ilegal la opt ani de închisoare. La doar 28 de zile după detenția ilegală, mama mea a aflat că este însărcinată, așa că a fost eliberată pe cauțiune până la proces.

Mama și tata au fost bătuți de poliție atunci când au fost arestați. Ei nu știau că mama era însărcinată cu mine. A fost bătută pe cap, pe față și pe spate. A fost bătută atât de rău încât a amețit, a vomitat și a avut un bâzâit în urechi. I s-a ordonat să stea ghemuită fără să se miște toată noaptea. Din fericire, nu a pierdut sarcina, altfel eu nu aș fi venit pe lume.

Îmi amintesc că l-am văzut pe tatăl meu doar de două ori, pentru un total de numai 13 zile. Nu am apucat să-mi cunosc tatăl înainte de a-l pierde pentru totdeauna. Ori de câte ori vedeam alți copii cu tații lor, îi invidiam și îmi doream să am și eu un tată. Dar nu puteam decât să mă uit des la pozele tatei.

În timpul acelor opt ani, familia noastră a mers la închisoare pentru a-l vedea pe tatăl meu, dar de cele mai multe ori nu ni s-a permis să-l vedem. Deoarece închisoarea știa că mama și bunicii mei practicau Falun Gong, ne-au ordonat să înjurăm Falun Gong și pe fondatorul său ca o condiție pentru a-l vedea pe tata. Uneori ne spuneau că nu-l puteam vedea pentru că nu renunțase la Falun Gong și se afla sub izolare strictă.

Prima dată când l-am văzut pe tata a fost când aveam șapte ani, iar mamei și mie ni s-a permis în sfârșit să îl vedem în închisoare. Deși era foarte slab, era bine dispus. Era încântat să mă vadă și a vrut să mă îmbrățișeze. Deși știam că este tatăl meu, mi se părea ciudat și mi-a fost teamă să îl las să mă îmbrățișeze. Acest lucru a devenit regretul meu etern.

Moartea tatălui meu

A doua oară când l-am văzut pe tatăl meu a fost când a fost eliberat după opt ani de detenție. Am fost total șocați când l-am văzut. Abia dacă l-am putut recunoaște, deoarece fusese torturat atât de rău în ultimul an în închisoarea Shenyang Dongling. Părul îi devenise alb, iar corpul îi era slab și plin de cicatrici. Rănile de la genunchi și de la glezne nu se vindecaseră, iar pe gât avea urme de strangulare. Abdomenul său prezenta urme de șocuri provocate de bastoane electrice. Avea dificultăți de respirație.

Era, de asemenea, în dezordine mentală, fiind lucid pentru o vreme, apoi confuz. Noaptea, își punea brusc mâinile în cap și se ghemuia în spatele peretelui și al ușii cu o frică extremă. Plângeam și încercam să îl consolăm, spunându-i să nu se teamă, spunându-i că acum era acasă.

Familia i-a pregătit tot felul de mâncăruri delicioase, dar el nu le putea mânca. În cele din urmă, l-am dus la spital. Doctorul l-a consultat și a încercat să-i ia sânge, dar nu a reușit. Tata a murit în spital din cauza insuficienței de organe, în ciuda eforturilor de a-l salva. Când a murit, a strigat: "Falun Dafa este bună! Adevărul, compasiunea, toleranța sunt bune!". Bunicul l-a îmbrățișat, iar tata a murit în brațele lui.

Avea doar 36 de ani, iar bunicii mei au fost nevoiți să sufere moartea lui la o vârstă atât de tânără. Ceea ce eu și mama mea așteptasem în acei opt ani s-a dovedit a fi o lovitură devastatoare.

În căutarea justiției

Pentru a ne alina durerea, mama mea a mers peste tot pentru a face petiții. A mers în orașul natal al tatălui meu pentru a cere ajutorul unor consăteni pentru a depune o plângere comună și a cerut ajutorul unui avocat pentru a apela la procedurile legale. Ca urmare, a fost amenințată cu arestarea.

Pentru că 376 de persoane din orașul natal al tatălui meu au semnat public o scrisoare comună în sprijinul mamei mele pentru a cere dreptate, acest lucru a șocat întregul guvern al provinciei Liaoning și pe Zhou Yongkang, secretarul Comitetului central pentru afaceri politice și juridice. Acesta a ordonat personal arestarea mamei mele.

Pentru că nu au găsit-o pe mama mea, l-au luat pe unchiul meu, care nu practica Falun Gong. În plus, i-au amenințat pe săteni să nu se amestece în treburile familiei noastre. Licența avocatului nostru a fost suspendată, iar tuturor membrilor cabinetului său de avocatură li s-a ordonat să scrie declarații de pocăință. Li s-a ordonat să nu se ocupe de cazul tatălui meu.

Poliția a urmărit-o și monitorizat-o pe mama mea, iar aceasta a fost arestată de ofițeri în civil în Shenyang și reținută la secția de poliție peste noapte. A fost eliberată pentru că avea convulsii și viața ei era în pericol.

Persecuția continuă

De la vârsta de opt ani, nu am avut niciodată o viață stabilă. Când am ajuns în clasa a treia, fusesem deja obligată să mă transfer la patru școli. Mai târziu, am locuit la școală. Sâmbăta și duminica, prietenii mamei mele, pe rând, veneau să mă ia.

A patra mea școală a fost Shenyang Lions. Cei mai mulți dintre profesorii mei erau practicanți Falun Gong. Profesorii erau foarte grijulii și aveau grijă de mine, iar colegii mei de clasă erau, de asemenea, foarte amabili. Îmi puteam vedea mama în weekenduri. Deoarece căuta să obțină dreptate pentru tatăl meu, mama mea a petrecut mult timp în Shenyang. Am fost foarte fericită la școală. Credeam că de data aceasta aveam în sfârșit un loc stabil unde să locuiesc și să studiez.

Cu toate acestea, frica nu m-a părăsit. Îmi amintesc că într-o zi, în august 2012, o colegă de clasă a spus că a văzut un mesaj pe Minghui.org în care se spunea că soția lui Xu Dawei (tatăl meu) a fost arestată. Am fost atât de speriată încât nu știam ce să fac. Am fugit pe balcon și am plâns. Colegii mei de clasă au ieșit în fugă și m-au întrebat ce s-a întâmplat. Le-am spus: "Ce ar trebui să fac? Mama mea a fost arestată, iar tatăl meu a fost persecutat până la moarte. Oare voi rămâne orfană? Eu nu am nimic!" L-am întrebat pe profesor dacă mama mea fusese într-adevăr arestată. Profesorul m-a consolat și mi-a spus: "Mama ta este bine". Dar mama mea era într-adevăr arestată. Multe zile mai târziu, mama mea muribundă a fost eliberată. Am fost atât de norocoasă că nu am devenit orfană.

La 22 octombrie 2013, ofițerii de poliție au venit la școala noastră și au arestat mulți dintre profesorii și directorii care practicau Falun Gong. Mai mulți colegi de clasă și cu mine am fugit și am scăpat.

Mai târziu, am auzit că mulți dintre colegii mei de clasă au fost luați de poliție. Printre ei, unul dintre băieți, Ba Guan, a fost reținut timp de mai multe zile. Poliția nu l-a lăsat să doarmă timp de patru zile și i-a ordonat să-i acuze pe profesori și să raporteze pe cine au contactat profesorii, iar apoi au impus acuzații împotriva profesorului. Acesta a fost îngrozit și a murit de o cădere psihică după ce s-a întors acasă. Mai târziu, Minghui.org a raportat moartea colegului meu de clasă.

Mult timp după aceea, am fost trezită adesea de coșmaruri și cineva trebuia să mă țină de mână pentru a putea adormi noaptea. După ce s-au întâmplat toate acestea, nu am mai putut frecventa școala mea preferată. Poliția a pus-o pe mama mea pe lista persoanelor căutate din cauza cazului tatălui meu. De asemenea, poliția mă căuta și pe mine din cauza cazului de la școală. Eu și mama mea am rămas fără adăpost.

Forțate să fugă din China

În februarie 2014, mama mea și eu, în vârstă de 12 ani, am fost forțate să fugim în Tailanda. Dar chiar și după ce am ajuns în Tailanda, nu am trăit fără frică. Sub presiunea economică exercitată de PCC, guvernul Tailandei a arestat, de asemenea, practicanți Falun Gong în locurile noastre de închiriere. Mama mea și cu mine am fost cât pe-aci să fim prinse de poliția tailandeză și trimise la închisoarea pentru imigranți. În cei trei ani în care am stat în țară, poliția tailandeză a arestat aproape 30 de practicanți Falun Gong și chiar a încercat să-i repatrieze din cauza credinței lor.

Acum sunt foarte norocoasă că am fost acceptată de guvernul american să trăiesc în Statele Unite. Nu mai trebuie să-mi fac griji cu privire la persecuție. Pot să cred în Falun Gong în mod liber, să merg la școală în mod liber și să vorbesc liber în numele acelor oameni persecutați.

Cu toate acestea, persecuția din China continuă, iar mulți copii suferă încă de aceeași teamă ca și mine. Unii au devenit orfani, alții sunt separați cu forța de părinții lor, iar alții sunt strămutați și nu se pot întoarce acasă. Unii copii nu pot merge la școală, iar alții sunt discriminați. Acest lucru trebuie oprit imediat. Facem apel la oamenii buni și la guvernele din toate țările să ia măsuri eficiente pentru a ajuta la oprirea acestei persecuții.

Vă mulțumim pentru atenția acordată.