(Minghui.org) Mama era cunoscută ca o "femeie dură" - bună la suflet, dar puternică. Cu mulți ani în urmă, ea a condus federația femeilor din comunitatea noastră. Putea să ridice cu ușurință un sac de cartofi de 100 kg pe umăr și să-l care. Nici măcar bărbații tineri din satul nostru nu erau pe măsura ei.
Mama mi-a povestit că a fost un timp când a vomitat sânge timp de vreo patru sau cinci ani și de fiecare dată pierdea mult sânge.
Locuiam în munți, iar ea nu putea să se ducă să se trateze în oraș, fiindcă avea patru fiice mici, așa că a trebuit să trăiască așa.
"Nu am luat-o prea în serios", a spus mama, "cred doar că, dacă îți este dat să mori noaptea, nu poți rezista până în zori".
Mai târziu, i-a apărut o tumoare canceroasă sub axilă. Cu toate acestea, nu i-a fost scris să moară.
În zona noastră trăia o persoană pe nume Meng Er. Era foarte priceput în medicina chineză, dar foarte puțini oameni se puteau trata la el din cauza caracterului său excentric. Mama era o excepție, deoarece el o respecta.
Mama mea a fost foarte capabilă. Cultivase multe terenuri pustii pentru a hrăni familia. Când aveam mai mult decât suficient, ea îi dădea cupoanele noastre de cereale lui Meng Er și familiei lui. (Notă: Cupoanele de cereale au fost emise pentru gospodării în anii 1950 de către guvernul chinez ca parte a unui sistem de raționalizare pentru a ține sub control aprovizionarea și consumul de produse rurale. Consumul care depășea cantitatea emisă trebuia să fie cumpărat la un preț de piață mult mai mare).
Meng Er avea șase fii, iar cupoanele de cereale emise nu erau niciodată suficiente pentru a hrăni familia de opt persoane. Meng Er era foarte recunoscător pentru bunătatea mamei mele și o trata ca pe o soră.
A făcut tot ce i-a stat în putință pentru a vindeca boala mamei mele, iar în cele din urmă a reușit să distrugă tumoarea canceroasă, printr-un tratament de acupunctură cu ace de foc. De asemenea, a salvat viața cumnatei mamei mele după ce spitalul nu a reușit să o trateze de cancer.
Meng Er se pricepea, de asemenea, la ghicit, feng shui, exorcizarea spiritelor rele, desenarea semnelor magice etc. Dacă un copil era speriat, el scria câteva caractere magice pe o bucată de hârtie și o punea sub perna copilului. Copilul își revenea a doua zi și devenea vesel.
Odată, el i-a dezvăluit mamei mele un secret ceresc: "Când va veni perioada de încheiere a Dharmei, în ultima fază vor fi revolte în lumea umană. Oamenii buni vor fi băgați în închisoare, iar oamenii răi vor deține controlul. Vor fi catastrofe și molime. După toate aceste suferințe, oamenii buni vor rămâne, iar oamenii răi vor fi eliminați."
Mama mea a crezut cu tărie ceea ce i-a spus Meng Er, iar acest lucru a pus o bază solidă pentru credința ei în Falun Dafa de mai târziu.
Familia noastră s-a mutat în oraș în 1982. Meng Er a venit să o vadă pe mama mea în 1990, iar la scurt timp după aceea a murit. Deseori îmi pare rău pentru el. Ar putea fi descris ca fiind "pe jumătate nemuritor" în lumea seculară. Dacă ar mai fi trăit câțiva ani, ar fi putut vedea epoca măreață în care Falun Dafa se răspândește pretutindeni!
Mama a fost norocoasă pentru că trei dintre cele patru fiice practicau Falun Dafa. După ce ne-am apucat de practică, mama s-a schimbat și ea mult. A început să prețuiască mult mai mult viața, chiar și pe cea a animalelor mici. N-ar fi omorât nicio muscă și era întotdeauna plină de energie, era un spirit nobil.
Justețea mamei în timpul persecuției împotriva Falun Dafa
La fel ca alte milioane de persoane din China, mama a suferit și ea chinuri psihice inimaginabile după 20 iulie 1999, când Partidul Comunist Chinez a început persecuția galopantă împotriva practicanților Falun Dafa.
Eu și surorile mele am fost forțate să părăsim casa și să trăim o viață de refugiat. Unele dintre noi au fost ulterior arestate și încarcerate. Unul dintre cumnații mei a fost, de asemenea, încarcerat de două ori, ispășind în total 12 ani. Deși mama nu a practicat niciodată Falun Dafa, a crezut întotdeauna că Falun Dafa este bună, chiar și în cele mai dificile momente.
Părinții mei erau foarte ospitalieri, iar vecinii noștri se bucurau cu toții să vină la noi acasă, să discute. Mama era o persoană generoasă și întotdeauna îi primea cu ceai și țigări. În timp, casa noastră a devenit un loc popular pentru întâlniri sociale.
Într-o zi, în timp ce un grup de oameni discutau și se uitau la televizor în casa noastră, pe ecran a apărut brusc un program care defăima Falun Dafa și pe fondatorul ei, Maestrul Li. Înainte ca toată lumea să-și dea seama ce se întâmpla, mama a închis televizorul și a spus: "Cine ar asculta prostiile astea? Sunt numai minciuni".
Când televiziunea de stat CCTV a difuzat "farsa autoincendierii" din Piața Tiananmen, mama a închis din nou televizorul. Tatăl meu nu a înțeles de ce a făcut asta și a argumentat: "Cum ar putea CCTV să se înșele? De ce nu ne lași să ne uităm?".
"Aruncați doar o privire în jur", a spus ea. "Sunt mii de oameni care practică Falun Dafa în orășelul nostru și sunt zeci de persoane care locuiesc lângă noi. Ați auzit vreodată ca vreunul dintre ei să se sinucidă prin autoincendiere? În mod evident, Partidul Comunist a înscenat acest lucru. Cum puteți crede astfel de minciuni?!"
Tatăl meu a tăcut, iar vecinii au dat din cap aprobator, dându-i dreptate mamei.
Într-o zi, mama mi-a spus: "Mereu îmi vin în minte cuvintele lui Meng Er. Tulburările despre care vorbea el se întâmplă acum. Oamenii buni sunt aruncați în închisoare, iar oamenii răi dețin controlul".
Cu un zâmbet pe față, mama mi-a povestit: "Nu pentru că am o calitate înnăscută bună, ci pentru că am primit un indiciu de la Maestru, odată când noi două stăteam de vorbă în camera mică, am văzut o aură deasupra capului tău. Nu ți-am spus, de teamă că ar putea să dispară dacă te-ai simți mulțumită de tine însăți. M-am gândit, uau, Falun Dafa este cu adevărat uimitoare, o persoană obișnuită poate dezvolta o aură!"
"Este cu adevărat păcat că nu am fost niciodată la școală și sunt analfabetă; altfel, aș fi practicat și eu Falun Dafa. Deși nu sunt o practicantă, cred în Maestru", a continuat mama.
"Odată, câțiva oameni din comitetul de cartier au venit cu niște polițiști să ne percheziționeze casa și au încercat să o aresteze pe sora ta mai mare. Am ascuns cărțile Dafa ale surorii tale înainte ca ei să vină. Nu știam unde să le ascund, așa că le-am înfășurat în straturi de folii de plastic și le-am ascuns în grămada de cărbuni."
"În timp ce făceam asta, am spus: "Maestre Li, nu că aș fi lipsită de respect față de dumneavoastră, dar nu am unde să ascund aceste cărți pentru a le păstra în siguranță. Vă rog să nu mă învinovățiți!""
"Într-adevăr, când acei oameni au venit să găsească dovezi pentru a o aresta pe sora ta pentru recompensă, nu au putut găsi nimic. Au căutat peste tot, chiar și în pivnița noastră de legume. Cu siguranță ar fi găsit acele cărți dacă nu le-aș fi ascuns în grămada de cărbuni."
Am fost foarte mișcată de ceea ce îmi spunea mama și de gândurile și acțiunile ei drepte.
În perioada în care ambele surori mai mari ale mele au fost arestate ilegal, iar cumnatul meu a fost condamnat la cinci ani de închisoare, am fost și eu forțată să duc o viață de refugiat după ce m-am întors de la Beijing, unde am căutat dreptate pentru Falun Dafa. Mama a îndurat o presiune mentală enormă, deoarece oamenii bârfeau despre ceea ce s-a întâmplat cu familia mea. Cu toate acestea, ea a rămas neclintită în credința ei în Dafa.
Deseori ieșea sau se plimba unde erau mulți oameni și începea o conversație cu ei, spunându-le cum i-au fost arestați copiii, nu pentru că au furat sau au făcut lucruri rele, ci pentru că au încercat să fie oameni buni și se simțea mândră de ei!
Comportarea dreaptă al mamei a avut, de asemenea, un impact pozitiv asupra localnicilor, iar majoritatea a avut o părere pozitivă despre Falun Dafa, cu excepția unui număr mic de oameni care urmau Partidul Comunist pentru câștiguri personale.
Unul dintre ei era chiar o bună prietenă a mamei. Ea a lansat niște acuzații false împotriva cumnatului meu, în speranța de a obține niște bani drept recompensă. Ca urmare, cumnatul meu a fost din nou arestat și condamnat la închisoare.
Toți oamenii care locuiesc în apropiere au certat-o pe acea prietenă, spunând: "Suntem cu toții oameni veniți în nord-est pentru a ne câștiga existența. Tânărul nu a făcut nimic rău. Totul este persecuție politică. Cum poți face un lucru atât de imoral!".
Femeia s-a simțit foarte rușinată și s-a îmbolnăvit la scurt timp după aceea. A cheltuit o mulțime de bani pe îngrijiri medicale.
Mai târziu, ea și-a cerut scuze mamei mele plângând: "M-am rătăcit în acel moment, crezând că voi primi niște bani drept recompensă dacă îl voi denunța. În cele din urmă, nu numai că nu am primit bani, dar m-am și îmbolnăvit foarte tare și mi-am distrus propria reputație. Mă simt atât de rău că am făcut un lucru atât de rușinos."
Mamei i s-a făcut milă de ea și a iertat-o.
Îmi amintesc că mă simțeam destul de speriată atunci când duceam o viață de refugiat și simțeam mereu că mă urmărește cineva. Odată, în timp ce mama și cu mine treceam pe lângă jurisdicția mea, am observat o mașină de poliție în spatele nostru. Am spus cu teamă: "Mamă, mă urmărește o mașină de poliție. Ce ar trebui să fac?"
"Nu-ți fie teamă", a spus mama cu calm, "Rămâi cu conștiința curată. Ești un practicant Dafa și îl ai pe Maestru care are grijă de tine. De ce ar trebui să-ți fie frică de ei?"
Cuvintele mamei mi-au insuflat gânduri drepte și am renunțat imediat la atașamentul de frică. Mașina de poliție a trecut în viteză pe lângă noi. Mai târziu, am sunat-o pe mama și am rugat-o să mă însoțească pentru a clarifica adevărul despre Dafa în fața comitetului local de cartier și poliției.
Cu protecția Maestrului și cu sprijinul mamei, mi-am încheiat viața de refugiat cu demnitate.
Viața mamei a fost prelungită datorită bunătății și integrității ei
Bunicul meu a murit la 54 de ani și, potrivit unei ghicitoare, mama mea avea aceeași soartă și ar fi trebuit să moară la 54 de ani. Cu toate acestea, mama a fost o norocoasă. S-a menținut la un standard moral ridicat și i-a făcut plăcere să-i ajute pe ceilalți întreaga sa viață.
În anii 1970, toate familiile din zona noastră erau sărace. Cu toate acestea, mama a ajutat un cuplu să facă aranjamentele pentru nuntă. Le-a dăruit tinerilor căsătoriți jumătate din ustensilele noastre de bucătărie. Mireasa a spus emoționată: "Mătușă, te porți cu noi chiar mai bine decât propria mea mamă și decât soacra mea. Nu știu cum vom putea vreodată să vă răsplătim bunătatea!".
Mama i-a ajutat pe alții ori de câte ori a putut, iar bunătatea ei și credința ei fermă în Dafa au fost răsplătite cu binecuvântări din ceruri.
"Sunt binecuvântată și viața mea a fost prelungită cu vreo douăzeci de ani", a spus mama încrezătoare.
Cu toate acestea, datoriile karmice trebuie totuși plătite. Mama a trecut prin mai multe situații periculoase, dar a supraviețuit fiecăreia dintre ele, cu răni minime.
Odată, mama se plimba cu tricicleta printr-o zonă izolată. Dintr-o dată, a simțit ca și cum cineva i-a răsturnat tricicleta din spate. A căzut, și fața i s-a lovit cu putere de o suprafață de beton. Sângele îi curgea pe toată fața. S-a ridicat încet și a încercat să vadă cine făcuse așa ceva, dar nu a văzut pe nimeni în jur.
A gândit în sinea ei: "Cu locul ăsta ceva nu-i curat. Cred că am dat peste un fel de fantomă."
A văzut un bazin cu apă de ploaie în apropiere, așa că s-a dus acolo să-și spele sângele de pe față. Chiar atunci, un tânăr a venit la ea și a spus: "Cum de aveți fața plină de sânge? Nu ar trebui să vă spălați pe față cu apa din bazin. Este plină de microbi. Ați putea face tetanos". Apoi a scos câteva șervețele din buzunar și i-a dat să-și șteargă fața.
Mama i-a mulțumit. Nu a mers la spital, dar fața ei s-a vindecat la scurt timp după aceea.
Cu o altă ocazie, în timp ce mama stătea ghemuită lângă soba ce încălzea patul de cărămidă, s-a auzit deodată o explozie puternică. Bucăți mici din zgura de cărbune din sobă au sărit în aer și multe au străpuns fața mamei, desfigurând-o.
Tatăl meu și prietenii lui din casă s-au speriat teribil. Au încercat să-i scoată bucățile de zgură din față, dar mama a rămas foarte calmă, ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic.
Au încercat să o convingă să meargă la spital pentru un control, dar ea a refuzat, spunând: "Am Maestrul Dafa care are grijă de mine. Nu este nevoie să merg la spital". Toată lumea a crezut că a fost foarte norocoasă, deoarece ochii nu i-au fost răniți. Curând, fața ei s-a vindecat.
Într-un an, mama a simțit o durere ascuțită în abdomen. A fost atât de dureros încât nici chiar "femeia dură" nu a mai putut suporta și a mers la spital pentru un control. Medicii au spus că durerea era cauzată de calculi biliari, dar, din cauza vârstei sale înaintate, au optat pentru un tratament conservator cu plante medicinale chinezești.
Sora mea mai mare a dus-o pe mama la ea acasă pentru a avea grijă de ea. I-a spus mamei: "Ai avut o credință atât de fermă în Maestru de-a lungul anilor. Ai protejat cărțile Dafa și ai pledat pentru Dafa. Chiar dacă nu ești practicantă, Maestrul a avut grijă de tine pentru ceea ce ai făcut. Acele medicamente nu îți pot vindeca boala. Ai deja 70 de ani. Ar fi bine să practici Falun Dafa. Ar fi mare păcat să ratezi această ocazie prețioasă".
Auzind ce a spus sora mea, mama a lăsat deoparte medicamentele și a început să învețe Dafa. A urmărit înregistrările celor nouă prelegeri ale Maestrului și a practicat exercițiile cu sora mea în fiecare dimineață. Câteva zile mai târziu, durerea i-a dispărut.
După ce s-a întors acasă, se trezea în fiecare zi la 3:50 a.m. pentru a face exercițiile și a continuat să asculte învățăturile Fa ale Maestrului în timpul zilei. Cu toții am crezut că mama devenise practicantă.
Cu toate acestea, interferența care o împiedica să practice era foarte puternică. Când a auzit că cumnatul meu aproape a murit din cauza torturii din închisoare, a început să șovăie în dorința ei de a continua cultivarea. Chiar dacă a vrut să o ia de la capăt mai târziu, i-a fost foarte greu să treacă peste interferența care o descuraja să facă exercițiile și să asculte învățăturile. Era conștientă de interferență și știa că pierdea ocazia prețioasă de a cultiva în Dafa.
Cea mai mare dorință a mamei a fost să nu-și împovăreze copiii înainte de a muri, și lucrul de care îi era cel mai tare frică era să rămână imobilizată la pat ani de zile și să aibă nevoie de alții care să-i poarte de grijă. Ea spunea adesea: "Cât de norocoasă aș fi dacă aș putea să mor în somn".
La vârsta de 78 de ani, mama a murit liniștită în somn. Mulți dintre prietenii ei de-o viață au fost foarte întristați de moartea ei, dar în același timp s-au și bucurat pentru ea, deoarece nu a suferit în ultimele ei zile.
Știu în inima mea că, deși mama ne-a părăsit în această lume umană, ea se află la locul ei de drept, undeva în univers.
CATEGORY: People in China Awaken to the Truth
RELATED ARTICLES
- Chinese Police Officer Infected with Coronavirus Seeks a Magical Cure
- A Few Stories about the Positive Impact of Saying “Falun Dafa Is Good”
- My Family Has Been Blessed by Falun Dafa
- More People in China Express Support for Falun Dafa
- My Husband’s Amazing Recovery
- Helping Predestined People in Record Flood
* * *
Puteţi tipări la imprimantă şi puteţi transmite toate articolele publicate pe Clearharmony, dar vă rugăm să menţionaţi sursa.
citiți în continuare ...