Cei 36 care au îndrăznit: Luptând pentru libertate în inima Chinei Roşii (VIDEO)

Cu un rucsac mare în spate și cu un ghid de călătorie într-o mână, canadianul Joel Chipkar arăta ca un turist obișnuit.

Brokerul imobiliar cu părul șaten, în vârstă de 33 de ani, purtând o jachetă neagră și pantaloni kaki, mergea cu pași vioi spre Piața Tiananmen, inima capitalei Chinei care, cu puțin peste un deceniu în urmă, fusese înroșită de sângele a mii de studenți uciși sau răniți de tancurile și tunurile regimului comunist.

Vremea, în acea zi - 20 noiembrie 2001 - era cât se poate de frumoasă într-un oraș renumit pentru smogul său dens și cenușiu. Soarele era strălucitor, iar aerul era proaspăt.

Pietonii se plimbau relaxați, câte doi, câte trei, pe întinderile vaste de pavaj gri, deși Chipkar nu-i prea observa. Se îndrepta spre capătul nordic al pieței. Era într-o misiune.

Chipkar nu a avut nevoie de mult timp pentru a găsi ceea ce căuta: La 6 metri vest de stâlpul steagului chinezesc, o mulțime de două sau trei duzini de oameni cu părul deschis la culoare, ca al lui, se adunaseră în liniște, unii stând jos, alții în picioare, aranjâdu-și gulerele. Scena atrăgea destule priviri curioase. Era încă neobișnuit să vezi atâtea fețe occidentale în acea țară.

Chipkar s-a oprit în timp ce se afla la o oarecare distanță de grup. Recunoștea câteva fețe, dar s-a gândit că este înțelept să nu salute pe nimeni. Dacă atrăgea atenția asupra sa, ar fi fost în detrimentul planului.

În aer plutea o emoție înăbușită. În câteva clipe, grupul de occidentali se va aduna, stând în picioare sau așezându-se pe patru rânduri, ca și cum ar fi pozat pentru o fotografie de grup în fața emblematicului Turn Tiananmen. Dar acesta era un șiretlic; mai târziu, ei urmau să se așeze în poziție de meditație, în timp ce unii desfășurau un banner auriu de doi metri lungime pe care erau scrise în chineză și engleză caracterele "adevăr, compasiune și toleranță" - cele trei principii fundamentale ale grupului de credință persecutat, Falun Gong.

Poliția ar fi venit în număr mare și ar fi urmat arestări.

Iar rolul lui Chipkar era să privească - și să documenteze totul.

.d0013 joel chipkar tiananmen

Joel Chipkar (stânga) a filmat în secret apelul celor 36 de occidentali în Piața Tiananmen din Beijing, la 20 noiembrie 2001. (Prin amabilitatea Minghui.org)


Planificarea

Aceasta s-a întâmplat la doi ani după ce Partidul Comunist Chinez (PCC) a declarat Falun Gong, cunoscut și sub numele de Falun Dafa, împreună cu cei aproximativ 70 de milioane până la 100 de milioane de adepți ai săi, drept un inamic, fără niciun motiv aparent în afară de popularitatea uriașă a practicii spirituale. În anii 1990, rânduri nesfârșite de practicanți Falun Gong puteau fi văzuți în fiecare dimineață în parcurile și piețele din întreaga țară făcând exercițiile cu mișcări lente ale practicii. Dar acest lucru s-a oprit brusc în iulie 1999, când PCC a declanșat o campanie națională de eradicare a practicii.

De atunci, adepții au devenit victimele hărțuirii, torturii fizice, detenției și muncii în regim de sclavie. Mulți au fost alungați de la locul de muncă sau de la școală și li s-au confiscat și ars cărțile referitoare la această practică.

Epoch Times Photo

Poliția reține un protestatar Falun Gong în Piața Tiananmen, sub privirile mulțimii, la Beijing, la 1 octombrie 2000, fotografie. (AP Photo/Chien-min Chung)


De asemenea, persecuția tocmai atinsese noi culmi în 2001. Emisiunile și ziarele valorificaseră un incident de autoincendiere în Piața Tiananmen, la începutul acelui an - care s-a dovedit ulterior a fi o înscenare la ordinul Beijingului - cu scopul de a-i prezenta pe adepți ca fiind sinucigași.

Intensificarea campaniei de dezinformare și de ură a trimis un flux continuu de adepți în Piața Tiananmen, un centru politic și un loc turistic popular, pentru a face apel la încetarea represiunii.

Practicanților Falun Gong care priveau cu îngrijorare din afara granițelor chineze, starea de extremă dificultate și pericol a adepților din China le-a spus că trebuie făcut ceva mai mult.

A fost nevoie de cel puțin un an pentru ca ideea unui apel internațional să prindă contur. Germanul Peter Recknagel, în vârstă de 30 de ani, student la chineză și economie, a fost printre primii care au făcut aranjamentele de călătorie. Când a simțit interesul celor din alte părți ale lumii, planul s-a extins.

În cele din urmă, 36 de practicanți din 12 țări din Europa, America de Nord și Australia au zburat spre China. Mulți dintre ei nu se mai întâlniseră niciodată. Ei au dat un minim de instrucțiuni: să călătorească separat; să se întâlnească lângă catargul steagului până la ora 14.00; să fie discreți, să transmită mesajul lor de apel; și să rămână cât de mult timp puteau.

Epoch Times Photo

Practicanți Falun Gong din 12 țări pozează pentru o fotografie de grup înainte de a face un apel în Piața Tiananmen din Beijing, la 20 noiembrie 2001. (Prin amabilitatea lui Adam Leining)


Organizatorii și-au luat măsuri de precauție pentru a-și păstra planurile secrete. Pentru a evita posibilele interceptări din partea regimului, doar câțiva au fost implicați în organizare și au vorbit în limba suedeză, în cea mai mare parte a planificării.

Adam Leining, un director de publicitate în vârstă de 30 de ani din Statele Unite, a adus bannerul într-o husă pentru costum. În noaptea dinainte de-a se întâmpla totul, Recknagel și alți câțiva au tras draperia camerei de hotel și au dat drumul la muzică disco la volum ridicat, apoi s-au strecurat în cameră unul câte unul pentru o mică repetiție. Au desfășurat bannerul pentru a vedea cât de mare era și au desemnat trei dintre cei mai înalți membri ai grupului lor să îl țină.

Când toată lumea s-a întâlnit în piață, două persoane din Europa au fost desemnate să țină un buchet de flori pentru a afișa un aer de sărbătoare. Asta pentru a câștiga timp, pe măsură ce se pregăteau.

"A fost un semnal... apoi toată lumea a trebuit să sară în poziția de meditație", și-a amintit Recknagel, acum în vârstă de 50 de ani și care locuiește în statul New York, pentru The Epoch Times.

"A trebuit să fim foarte, foarte atenți să nu o dăm în bară înainte de a se întâmpla".

joel chipkarJoel Chipkar pe Marele Zid ,cu un banner pe care l-a făcut din materialele pe care le-a găsit în camera sa de hotel, în Beijing, în noiembrie 2001. (Prin amabilitatea lui Joel Chipkar)


Martorul

Chipkar și-a planificat partea sa cât se poate de atent.

A cumpărat o cameră video mică, un dispozitiv care arăta ca un pager, pe care l-a înfiletat în cureaua rucsacului său. A făcut o gaură în bretea pentru ca obiectivul să poată trece prin ea. Apoi, a petrecut patru zile bune uitându-se în oglindă în timp ce căra rucsacul pentru a stăpâni modul în care trebuie să orienteze camera. Banda ar fi rulat timp de aproximativ două ore și, cu totul pregătit, ar fi putut să se plimbe cu mâinile libere.

"M-am gândit la tot ceea ce s-ar putea întâmpla sau merge prost și a trebuit să planific totul, pentru că nu aveam o a doua șansă", a declarat Chipkar, care acum are 53 de ani și locuiește în Toronto, într-un interviu acordat publicației The Epoch Times.

În noaptea de dinaintea adunării, Chipkar nu a dormit prea bine, gândindu-se la fiecare mic incident posibil care ar fi putut pune în pericol misiunea sa. Camera video s-ar fi putut defecta sau poliția l-ar fi putut aresta înainte de a ajunge la fața locului, iar atunci toată munca sa ar fi fost în zadar.


Suportul bannerului

Prietenul lui Chipkar, Zenon Dolnyckyj, se afla deja printre membrii grupului când el a ajuns acolo. Cu zece ani mai tânăr, Dolnyckyj învățase câteva noțiuni elementare de mandarină de la niște practicanți chinezi Falun Gong din Toronto.

Cei doi se întâlniseră la Marele Zid cu o zi înainte pentru a agăța un banner galben vertical pe care scria "Falun Dafa este bună". Dolnyckyj rămăsese la hotel pentru a picta acele caractere chinezești pe banner - un "mesaj frumos și simbolic", sunt cuvintele lui Dolnyckyj.

joel chipkar and zenon

Zenon Dolnyckj și Joel Chipkar meditează pe Marele Zid cu o zi înainte de apelul lor din Tiananmen. (Prin amabilitatea lui Joel Chipkar)


"Joel și cu mine am fost foarte implicați", a declarat el pentru The Epoch Times. "Știam că ne riscăm viețile dacă mergem acolo, dar am simțit că era foarte important pentru lume. Așa că a fost foarte emoționant să ajungem în sfârșit la Marele Zid și să agățăm acolo acel banner".

Amândoi cumpăraseră bilete de întoarcere în Canada, programate la patru ore după adunarea din Tiananmen.

"Ne vedem la aeroport", îi spusese Chipkar lui Dolnyckyj la hotel în dimineața dinaintea apelului.

Dar n-au mai ajuns.

După ce și-a petrecut o mare parte din zi citind, meditând , plimbându-se pe străzile din apropiere și uitându-se la ceas, Dolnyckyi a intrat în Piața Tiananmen cu atâta energie, încât "se simțea ca un gigant".

Recknagel și Leining stăteau în poziție de meditație atunci când a fost desfășurat bannerul cel mare, în timp ce Dolnyckyj stătea în spatele bannerului, între caracterele "adevăr" și "compasiune", folosindu-se de pumni pentru a ajuta la susținerea acestuia.

"M-am simțit foarte mândru pentru că țineau atât de tare și împingeau atât de tare pentru a ține bannerul", a declarat el pentru emisiunea "Legends Unfolding", difuzată de NTD în 2017 de către The Epoch Times, un organ de presă înfrățit cu NTD.

În 20 de secunde, un claxon de mașină a străpuns aerul. În curând, cel puțin șase dube de poliție i-au înconjurat, polițiști în uniformă și în civil au apărut ca de nicăieri, aruncându-i pe adepți în mașini în timp ce împingeau spectatorii la distanță.

În timp ce poliția cobora, Dolnyckyj și-a scos din pantalon un alt banner galben improvizat, pe care l-a transformat dintr-o față de pernă. El exersase această mișcare în hotel. În timp ce ținea acest banner, a strigat din toți plămânii: "Falun Dafa este bună".

FALUN GONG

Zenon Dolnyckyj, purtând un tricou cu un steag canadian, este trântit de ofițerii de poliție chinezi în Piața Tiananmen, după ce a participat la un protest în sprijinul Falun Gong, la 20 noiembrie 2001. (AP Photo/Ng Han Guan)


Când poliția l-a prins în cele din urmă, unul dintre ei l-a lovit direct între ochi, provocându-i o fractură osoasă. I-a curs sânge pe nas. A simțit o durere ascuțită și ochii i s-au umplut de lacrimi.

Apoi a urmat o ploaie de pumni asupra lui și a fost forțat să urce într-o dubă albă a poliției, unde a găsit un suedez bătut, inconștient și o franțuzoaică blondă, cu ochi albaștri, pe care poliția a încercat să o stranguleze pentru a o împiedica să strige "Falun Dafa este bună".

Chipkar, care se afla la o oarecare distanță de acest haos, a văzut cum prietenii săi au fost luați cu forța în câteva minute.

A luat o ricșă înapoi la hotel și s-a repezit imediat în baia din holul hotelului, a încuiat ușa în urma sa și a început să deruleze din nou imaginile. După ce a verificat dacă înregistrase totul, Chipkar s-a dus la cel mai apropiat birou FedEx și a expediat înregistrările acasă.

"M-am simțit foarte ușurat", a spus Chipkar. "Felul în care s-au desfășurat evenimentele în piață când a avut loc apelul, a fost magic - lucrurile s-au întâmplat exact așa cum trebuia să se întâmple".

Epoch Times Photo

Occidentalii sunt înconjurați de ofițeri de poliție chinezi și de vehicule de poliție în Piața Tiananmen după ce au desfășurat un banner pro-Falun Gong și s-au așezat în poziție de meditație, la 20 noiembrie 2001. Ulterior, grupul a fost luat și reținut de poliție. (AP Photo/Ng Han Guan)


Interogatoriul

Restul grupului a fost reținut la secția de poliție din Piața Tiananmen, adiacentă pieței, într-o celulă fără ferestre, cu pete de sânge pe pereți. Au urmat alte violențe în timpul interogatoriilor. Un israelian a fost lovit în față și în zona inghinală cu piciorul.

Într-un hotel din apropierea aeroportului unde au fost transportați ulterior, un student american la medicină a fost lovit în cap după ce a refuzat să semneze și a rupt raportul poliției. O femeie a fost pipăită de poliție când a refuzat să le predea telefonul.

Recknagel, care cunoaște și limba chineză, i-a avertizat pe polițiști să nu-l mai lovească pe studentul la medicină.

 detention center_beijing tiananmen

Practicanți europeni Falun Gong discută cu un polițist din interiorul închisorii subterane dintr-o secție de poliție de lângă Piața Tiananmen din Beijing, la 20 noiembrie 2001. (Prin amabilitatea lui Adam Leining)


"Dacă mai faci asta o dată, toată lumea va afla", își amintește el că i-a spus ofițerului în mandarină.

Polițistul, furios, l-a tras la perete, spunându-i ceva de genul "știi cum e să fii ucis?", a declarat Recknagel pentru The Epoch Times.

Cu toate acestea, poliția a fost totuși reținută în comparație cu modul în care îi trata pe adepții locali. Grupul a fost filmat de către poliție pe tot parcursul procedurilor, inclusiv în timp ce li se furniza mâncare și apă, lucru pe care adepții îl suspectează că a fost în scopuri propagandistice. Rapoartele mass-media de stat au declarat ulterior că grupul a fost tratat în mod uman.

După aproximativ 24-48 de ore, aceștia au fost îmbarcați într-un avion și li s-a spus că nu se pot întoarce în China timp de cinci ani.


Adevărații eroi "nu suntem noi"

Reflectând, două decenii mai târziu, Chipkar nu vede nimic eroic în actul său.

"A fost un moment în care am făcut ceea ce am crezut că trebuie să facem", a spus el. "Cu toții făceam tot ce ne stătea în putință, fiecare dintre noi".

De la începutul persecuției, milioane de practicanți au fost aruncați în centre de detenție, închisori, lagăre de muncă și alte facilități, în timp ce sute și mii au suferit torturi, potrivit Centrului de Informare Falun Dafa. Un număr neștiut de adepți deținuți au fost, de asemenea, uciși pentru organele lor.

Minghui, un site web cu sediul în SUA care face cronica persecuției din China, a verificat mii de decese. Probabil că acesta este doar vârful icebergului, spun experții, datorită eforturilor masive ale regimului de a-și ascunde campania brutală.

"Adevărații eroi care merită atenția sunt practicanții Falun Gong din China care, zilnic, trec prin viață și moarte - de fiecare dată când ies pe ușă pentru a sensibiliza opinia publică cu privire la atrocitățile care se întâmplă", a declarat Chipkar. "Oamenii care se află în China, aceia sunt eroii, nu noi".

joel chipkar

Joel Chipkar la aeroportul din Toronto, la revenirea în siguranță de la Beijing, în noiembrie 2001. (Prin amabilitatea lui Joel Chipkar)


Recknagel, care și-a petrecut primii 18 ani din viață în Germania de Est înainte de căderea Zidului Berlinului, a descris călătoria sa la Tiananmen ca pe o "mare aventură".

"Nimeni nu știa cu adevărat ce va ieși din asta", a spus el. Nu se știa cât de mult a ajutat situația din China, dar, cel puțin, a fost o privire asupra cât de reală și de crudă este persecuția din China."

"Îți dă un fel de imbold... să faci tot ce poți pentru a ajuta să o oprești."

Momentul desfășurării bannerului a fost descris de artiști, colegi practicanţi, într-o pictură în ulei. În reprezentare, o lumină aurie translucidă se revarsă din grupul de meditatori.

"Te uiți la Zhen, Shan, Ren", a spus el, referindu-se la cele trei caractere chinezești de pe banner. "Și în acel moment, noi le-am apărat".

Pictura este acum expusă într-o expoziție dintr-un centru comercial din nordul statului New York, pe care Recknagel o vizitează uneori.

"Este frumos să am acel tablou ca amintire", a spus el.

Dar pentru el, ca și pentru mulți alții, acea amintire de acum două decenii este legată în mod indisolubil de tristețe.

"Atât de mulți oameni din China au apărat aceasta, și nimeni nu are o fotografie", a spus Recknagel. "Mulți dintre ei sunt uciși acolo".


Sursa: The Epoch Times (VIDEO)
The 36 Who Dared: Fighting for Freedom in the Heart of Red China


Puteţi tipări la imprimantă şi puteţi transmite toate articolele publicate pe Clearharmony, dar vă rugăm să menţionaţi sursa.