China plănuieşte să depăşească SUA în transplanturile de organe. Dar sunt declaraţiile ei credibile?

Facebook Logo LinkedIn Logo Twitter Logo Email Logo Pinterest Logo
Medici cărând organe pentru transplant la un spital din provincia Henan, China, 16 august 2012

Medici cărând organe pentru transplant la un spital din provincia Henan, China, 16 august 2012 (Sohu.com)


(Epoch Times) China a susţinut recent că are aproape 300.000 de donatori înregistraţi şi s-a lăudat că va depăşi Statele Unite în ceea ce priveşte transplanturile de organe până în 2020, în timpul unei conferinţe importante privind transplantul de organe, ce a avut loc în oraşul Kunming din sud-vestul Chinei, între 3 şi 5 august.

Aceste declaraţii privind creşterea explozivă a donaţiilor şi transplanturilor de organe constituie un motiv de alarmă, potrivit dr. Torsten Trey, director executiv al organizaţiei Doctori Împotriva Recoltării Forţate de Organe (Doctors Against Forced Organ Harvesting/DAFOH).

Dr. Trey a vorbit cu reporteri Epoch Times într-un interviu recent, subliniind preocupările sale legate de transparenţa sistemului chinez de transplant de organe şi arătând posibilitatea abuzurilor continue.

Epoch Times: China a declarat că are aproape 300.000 de donatori de organe înregistraţi şi a susţinut că a reformat cu succes sistemul de donare de organe. Credeţi că declaraţiile sunt credibile?

Dr. Torsten Trey: În Statele Unite, a durat aproximativ 20 de ani pentru a crea un sistem de donare. În China, mediul este şi mai conservator din punct de vedere al donaţiilor decât în SUA. În mod tradiţional, poporul chinez se opune donaţiilor de organe. Şi în cazul particular al Chinei, există chiar un regulament potrivit căruia dacă un singur membru al familiei respinge donarea de organe de la o rudă decedată, organul nu poate fi procurat. Astfel, chiar dacă oamenii se înregistrează ca donatori de organe, există încă obstacole care nu există în S.U.A. De asemenea, odată ce o persoană este înregistrată, persoana nu moare de obicei în 2-3 ani de la înregistrare.

Dezvoltarea unui sistem voluntar, gratuit, de donare de organe ia timp. O dezvoltare rapidă este mai degrabă un semn că sistemul nu creşte în mod voluntar. Şi apoi există din nou întrebarea: de unde provin organele?

Epoch Times: Care sunt standardele pentru a determina dacă un organ este înregistrat într-un sistem de transplant transparent şi credibil? Cum diferă sistemul Chinei de cel al Statelor Unite şi al altor ţări dezvoltate?

Dr. Trey: Transparenţa şi trasabilitatea donatorilor de organe sunt criterii regăsite în principiile directoare ale OMS pentru transplant. Fără transparenţă, medicina de transplant se îndreaptă spre o cale foarte îngustă în care abuzul poate dezechilibra chiar principiile practicii medicale: medicina trebuie să salveze vieţi şi să nu facă rău, totuşi în medicina transplantului depinde de un organ de la altă persoană care să vindece un pacient. Dacă organul de transplant este achiziţionat într-un mod neetic, într-un mod în care viaţa donatorului este periclitată sau chiar luată, atunci aceasta ar încălca misiunea medicinii. Transparenţa şi trasabilitatea sunt cerinţele minime pentru a preveni astfel de abuzuri.

Pentru a evalua dacă un sistem de transplant şi donare de organe îndeplineşte aceste orientări ale OMS, un examinator independent trebuie să poată solicita - în orice moment şi pentru orice organ - date referitoare la provenienţa organelor, cine sunt rudele, cine este donatorul, care a fost cauza morţii şi dacă a existat un consimţământ voluntar, liber şi informat. Aceasta este o practică obişnuită în toate ţările occidentale.

În China, vedem contrariul: nu există acces pentru examinatori independenţi - cu excepţia poate a examinatorilor părtinitori - sau pentru examinatorii care nu cunosc concluziile anchetatorilor independenţi...

Citiţi în continuare pe pagina originală Epoch Times...

* * *

Facebook Logo LinkedIn Logo Twitter Logo Email Logo Pinterest Logo

Puteţi tipări la imprimantă şi puteţi transmite toate articolele publicate pe Clearharmony, dar vă rugăm să menţionaţi sursa.