China găzduiește în orașul Hangzhou, în zilele de 4 și 5 septembrie, întâlnirea G-20, care va întruni șefi de stat, miniștri de finanțe și guvernatori ai băncilor naționale din întreaga lume, ce urmează să discute despre starea economiei mondiale. Este o discuție importantă, inițiată pentru prima dată în 1999.
Și totuși... atât de aproape de întrunirea G-20, se desfășoară nestingherite crime ce vizează umanitatea însăși.
În același oraș, la aproximativ 10 - 30 de minute cu mașina, în funcție de trafic, de la Centrul Expo Olimpic și Internațional Hangzhou, unde se desfășoară summit-ului, se află cel mai mare centru de transplant de organe din estul Chinei, Primul Spital Afiliat al Universității Zhejiang. Spitalul susține că deține cel mai mare Centru de Transplant Hepatic din China, precum și cele mai mari centre de transplant de rinichi. Spitalul este condus de către Dr. Zheng Shusen, fostul director al Societății de Transplant de Organe din China.
Dr. Zheng Shusen pretinde că a condus echipe medicale în efectuarea a 1.400 de transplanturi de ficat și că a transplantat personal sute de ficați. În 2005, Dr. Zheng a fost co-autorul unui articol despre aproximativ 46 de transplanturi de urgență – mai precis, achiziția rapidă și transplantarea ficatului într-o persoană care suferă de insuficiență hepatică acută.
Pentru ca un donator să devină disponibil în momentul în care un pacient suferă de insuficiență hepatică este o coincidență extrem de rară.
Cu toate acestea, în celelalte țări ale lumii, se întâmplă foarte rar ca un donator să devină disponibil în momentul în care un pacient suferă de insuficiență hepatică. Faptul că în China, unde nu a existat niciun sistem de evidență a compatibilității organelor care să facă legătura între spitale și regiuni, au fost posibile transplanturi de ficat la cerere, în acest mod, de 46 de ori într-o singură instituție, generează serioase suspiciuni asupra modului în care ficații umani au fost procurate.
Experții internaționali au ajuns la concluzia că aceste operații de transplant, precum și majoritatea covârșitoare a operațiilor de transplant efectuate în China, au folosit și folosesc în continuare organe provenite de la donatori cu testele de sânge și țesut la zi, ținuți în captivitate. Când pacientul potrivit apare, donatorul este ucis, iar ficatul sau organul necesar este transplantat.
Uciderea în masă
Sursa acestor informații este raportul "Recoltarea sângeroasă / Carnagiul: O Actualizare". Emis în iunie anul acesta, raportul se bazează pe un volum mare de informații colectate din rapoarte mass-media, materiale promoționale din China, reviste medicale și de pe website-urile spitalelor, pentru a da o descriere detaliată a unora dintre cele 700 de spitale care fac transplanturi de organe în China, printre care și Primul Spital Afiliat al Universității Zhejiang.
Autorii raportului – fostul Secretar de Stat al Canadei (pentru Asia-Pacific) David Kilgour, avocatul canadian internațional de drepturilor omului, David Matas și jurnalistul Ethan Gutmann – au arătat că transplanturile au devenit o industrie masivă în China care aduce profituri imense, numărul transplanturilor fiind de multe ori mai mare decât se știa anterior.
Informațiile preluate de pe site-urile unor spitale, din experiențele medicilor sau din rapoarte mass-media, relevă faptul că unele echipe medicale au efectuat transplanturi de organe, unul după altul, luând cu greu câte o pauză. Utilizarea paturilor din unele centre de transplant a depășit, în mod regulat, 100%.
Începând cu anul 2000, în China a fost construit un sistem gigant destinat transplantului de organe. Au fost ridicate noi clădiri, cele deja existente s-au extins, au fost adăugate paturi, au fost create departamente de transplant și au fost instruiți chirurgi, astfel încât transplanturile să se poată efectua în mod continuu. Acest lucru nu s-ar fi întâmplat fără certitudinea că va exista un belșug de organe gata să fie transplantate la cerere.
În majoritatea țărilor, pacienții trebuie să aștepte ani pentru un transplant de rinichi sau de ficat.
Nu și în China unde, conform raportului, organele compatibile sunt găsite în câteva săptămâni sau chiar zile, fiind efectuate mii de transplanturi de ficat de urgență pentru pacienți care necesitau un nou organ în 72 de ore. Unele spitale au oferit chiar și garanții că vor găsi un donator de ficat sau rinichi în decurs de două săptămâni.
Pe materialele promoționale sau pe site-urile spitalelor din China, s-a susținut că există donatori disponibili imediat pentru pacienții care au nevoie de organe. În cazul respingerii organului de către corpul pacientului, unele spitale au fost în măsură să aducă mai multe organe pentru un singur pacient.
Mai mult decât atât, spitalele chineze își anunțau online onorariile pentru transplanturile de organe. Unele spitale au creat facilități pentru a atrage pacienții străini (turiști pentru transplant), unii plătind sute de mii sau chiar milioane de dolari pentru un transplant.
Raportul Kilgour, Matas, Gutmann estimează că între anii 2000–2015, au fost efectuate în medie, între 60.000 și 100.000 de transplanturi de organe în fiecare an în China.
Aceste transplanturi ajung la un cost teribil.
"Numărul celor uciși este posibil să treacă mult peste un milion."
Sistemul chinez de transplant de organe este risipitor și ineficient. De exemplu, potrivit directorului adjunct al unui centru de transplant din China, doar două spitale din China sunt capabile să efectueze mai multe transplanturi simultan, cu organele provenite de la un singur donator. Rezultatul? În marea majoritate a cazurilor, un organ transplantat înseamnă un donator ucis. Astfel că, dacă ne uităm la numărul de transplanturi efectuate anual, numărul celor uciși este posibil să treacă mult peste un milion.
O crimă organizată de stat
După ce mass-media a expus recoltarea de organe forțată din China, în 2006, dovezile au arătat că această practică a continuat, deși a devenit mai ascunsă. Numărul raportat oficial al transplanturilor este adesea mai mic decât în realitate, transplanturile efectuate fiind slab documentate, ceea ce face ca determinarea precisă a numărului lor să fie foarte dificilă.
Raportul „Recoltarea sângeroasă / Carnagiul: O actualizare" arată, de asemenea, implicarea armatei chineze, a Partidului Comunist și a organizațiile guvernamentale în recoltările de organe de la prizonierii de conștiință, incluzând dispariții ale practicanților Falun Gong aflați în custodie și teste medicale forțate făcute de autorități practicanților.
Organele sunt obținute cu cooperarea Securității Publice și a sistemelor juridice.
Raportul colectează informații detaliate care alături de o serie de mărturii alcătuiesc imaginea lanțului de aprovizionare sistematică cu organe, o crimă ce aduce profit, condusă de statul chinez.
Practicanții Falun Gong, principalele victime ale jafului de organe
Deși recoltarea de organe de la deținuți se practică în China de câteva zeci de ani, amploarea fenomenului a căpătat proporții naționale începând cu anul 2000, la circa un an după ce liderul Partidului Comunist Chinez de atunci, Jiang Zemin, a ordonat persecuția împotriva practicanților Falun Gong.
Falun Gong (de asemenea, cunoscută sub numele de Falun Dafa) presupune respectarea principiilor Adevăr, Compasiune și Toleranță și practicarea unor exerciții fizice lente, gen Tai chi.
De-a lungul celor 17 ani de persecuție, milioane de practicanți Falun Gong au fost aruncați în lagăre de muncă, închisori negre, centre de spălare a creierului etc., unde au fost bătuți și torturați pentru a renunța la convingerile lor spirituale. Persecuția a culminat cu dezvoltarea acestei industrii bazate pe jaful de organe, transformând un grup persecutat într-o uriașă bancă de organe.
China a devenit astfel singurul stat în care prelevarea de organe este folosită ca metodă de execuție și eradicare politică.
Ura
Genocidul împotriva Falun Gong a fost făcut prin incitare la ură, la genocid, de către Partidul Comunist Chinez care a transmis insistent idea că un grup de oameni nu mai sunt oameni și pot fi uciși oricând și oricum.
Într-un interviu acordat de avocatul David Matas publicației americane The Epoch Times, acesta afirma: "Dacă vă uitați la toată propaganda împotriva Falun Gong, este o incitare la ură de cel mai josnic nivel... într-un context ca și cel al Chinei, în care nu există opoziție... este incitare la ură, incitare la genocid".
În Hangzhou, persoana responsabilă pentru incitarea la ură împotriva Falun Gong este neobositul chirurg de transplant, Dr. Zheng Shusen, directorul Primului Spital Afiliat al Universității Zhejiang.
Dr. Zheng Shusen este șeful Asociației Anti-Cult Provinciale Zhejiang. La ordinul său sunt publicate mesaje care incită populația la ură împotriva practicanților Falun Gong și îndeamnă la exterminarea lor.
Atunci când agenții regimului comunist chinez caută să-i forțeze pe practicanți să renunțe la credința lor, ei urmează un scenariu stabilit de Asociația Anti-Cult a lui Zheng, care înseamnă tortură.
Dr. Zheng Shusen este adesea văzut în mass-media chineză la evenimente împreună cu șeful biroului 610 – organizația Partidului însărcinată cu încarcerarea și torturarea practicanților Falun Gong.
G-20
În ceea ce privește persecuția împotriva Falun Gong, asistăm, evident la un genocid ale cărui victime sunt persoane nevinovate, oameni ce încercau doar să devină mai buni.
Șaptesprezece membri ai G-20 au aderat la Convenția pentru prevenirea și reprimarea crimei de genocid, care are menirea să oprească atrocitățile ce se desfășoară la câțiva pași de întrunirea șefilor de stat.
Deși semnatarii convenției se obligă să "prevină și să pedepsească" genocidul, ONU nu a constatat - nu se știe de ce - în mod formal existența acestui genocid, motiv pentru care nu s-a acționat în acest sens.
Semnatarii convenției sunt de acord să "prevină și să pedepsească" genocidul. Însă, nu a existat nicio constatare formală a Națiunilor Unite că genocidul a avut loc, și, în absența acesteia, probabil că obligațiile din convenție nu se susțin.
Cu toate acestea, decizia din 2007 a Curții Internaționale de Justiție a constatat în cazul fostei Iugoslavii că "obligația statului de a preveni [genocidul], precum și datoria corespunzătoare de a acționa, apar în momentul în care statul ia la cunoștință, sau ar trebui să afle în mod normal, de existența unui risc serios că genocidul va fi comis".
După ce raportul "Recoltarea Sângeroasă / Carnagiul: O Actualizare" a fost publicat în iunie, semnatarii Convenției împotriva Genocidului au fost avertizați că există un "risc grav" că genocidul are loc în China.
Genocidul este considerat în legile internaționale drept "crima crimelor". Prefața Convenției împotriva Genocidului spune ca este "condamnat de lumea civilizată".
"Toate națiunile au un interes în stoparea genocidului."
Trebuie să fie astfel! Civilizația prețuiește și dezvoltă umanitatea. Prin a trata un întreg grup de oameni ca o fermă de animale la care urmează să li se recolteze organele, genocidul din Hangzhou și din întreaga China pune sub semnul întrebării însăși baza civilizației. Toate națiunile au un interes în stoparea genocidului, pentru că toate națiunile au un interes în păstrarea ideii umanității noastre comune.
Atunci când liderii mondiali se adună în Hangzhou, aceștia ar trebui să facă un drum la Primul Spital Afiliat al Universității Zhejiang, iar după aceea ar trebui să stea la masă cu liderii regimului chinez și să le pună o întrebare simplă: Când se va opri acest lucru?
Din presa internațională:
☐ New York Times: Debate Flares on China’s Use of Prisoners’ Organs as Experts Meet in Hong Kong
☐ New York Times: Chinese Claim That World Accepts Its Organ Transplant System Is Rebutted
☐ Spectator: Banned from China, invited to Westminster: Canada’s crusading beauty queen
* * *
Puteţi tipări la imprimantă şi puteţi transmite toate articolele publicate pe Clearharmony, dar vă rugăm să menţionaţi sursa.
citiți în continuare ...