Este extrem de dificil să obţii o situaţie corectă a numărului real de transplanturi de organe recoltate în China de-a lungul anilor, chiar şi într-un singur spital. Într-o societate închisă, informaţia de acest gen este foarte sensibilă din punct de vedere politic.
Problema numărului de transplanuri
China nici măcar nu a avut, până în anii recenţi, un sistem naţional de transplanturi de organe. A fost un Vest Sălbatic al spitalelor care concurau pentru afaceri, încheind acorduri cu intermediarii sau agenţii care obţineau organe, încercând să pună mâna pe cât mai multe organe posibil.
În SUA, este simplu să afli numărul de transplanturi de organe care au loc. Reţeaua de Procurare şi Transplantare a Organelor, afiliată la Departamentul american pentru Servicii Umane şi de Sănătate are o bază de date care poate fi cercetată după zeci de criterii. Numărul total de transplanturi efectuate în SUA din ianuarie până în septembrie în 2015, de exemplu, a fost de 23.134.
Alte baze de date furnizează informaţii specifice în legătură cu spitalele. Registrul Ştiinţific pentru Recipienţii de Transplanturi este capabil să prezinte un raport care oferă informaţii detaliate despre transplanturile efectuate la orice centru de transplant. Cel mai activ centru în statul New York, de exemplu, este NY Presbyterian Hospital / Columbia University Medical Center. Un raport din aprilie 2015 a arătat că centrul respectiv a efectuat 110 transplanturi de ficat în 2013 şi 142 în 2014. Raportul de 60 de pagini furnizează o mulţime de informaţii despre cei care se află pe lista de aşteptare, despre tipurile de donatori, ratele de transplant şi altele.
În spitalele chineze nu se găsesc astfel de informaţii din cauză că aceste date sunt secrete de stat.
Într-un interviu acordat anul trecut unor jurnalişti chinezi, dr. Huang Jiefu, oficialul chinez care interacţionează cu străinătatea în privinţa politicii transplanturilor de organe, a fost foarte sincer în ceea ce priveşte motivul pentru care numărul transplanturilor de organe este atât de greu de precizat. Interviul a făcut parte dintr-o campanie intensă de publicitate, în condiţiile în care Huang a urmărit să transmită în lumea largă mesajul că statul chinez nu mai foloseşte organe provenite de la deţinuţi executaţi.
“Pedeapsa cu moartea este un secret de stat. Organele au fost obţinute de la deţinuţi executaţi. Dacă ştiţi numărul de transplanturi efectuate, atunci veţi şti un secret de stat”, a precizat Huang.
În interviul respectiv, reporterul a încercat să dezbată subiectul, dar Huang a declarat: “Chestiunea despre care vorbiţi este prea sensibilă. Din acest motiv nu pot să va spun ceva clar despre acest aspect. Dacă vă gândiţi la asta, veţi înţelege. Deoarece ţara nu are niciun fel de transparenţă, nu puteţi şti cum au fost obţinute organele; numărul transplanturilor de organe este de asemenea un secret”.
Dar numărul transplanturilor pare să iasă la iveală în ciuda uimitoarei maşini de propagandă condusă de Partidul Comunist Chinez.
Referitor la Spitalul Central Nr. 1 din Tianjin, există câteva modalităţi de a obţine aceste informaţii. Deoarece procedura ar putea fi monotonă, să le luăm pe fiecare pe rând.
Graficul oficial
Prima sursă este un grafic obţinut de pe pagina de web, acum desfiinţată dar arhivată, a Centrului Oriental pentru Transplanturi de Organe care a arătat situaţia transplanturilor cumulative de ficat în perioada 1998-2004. Totalurile anuale cresc aproape geometric: 9, 24, 78, 129, 272, 289 şi 800. Aceste numere, totuşi, sunt contrazise de datele obţinute din alte surse.
Aceeaşi pagină a făcut reclamă la perioada de aşteptare pentru un transplant de ficat, susţinând că este de două săptămâni – ceva nemaiauzit în ţările cu sisteme de donare voluntară de organe.
Numărul transplanturilor de ficat este util în calcularea numărului de execuţii care s-au făcut, pentru a obţine organele respective destinate transplanturilor - ţinând cont că ficatul este un organ vital şi că un transplant pentru un ficat întreg necesită un deces. Având în vedere faptul că execuţiile din China au fost în mod tradiţional singura sursă pentru organele de transplant – dacă acest lucru s-a schimbat, atunci este o altă discuţie – chestiunea numărului de transplanturi devine semnificativă.
Problema cu acel grafic este că se opreşte la anul 2004.
Parodia
O altă metodă este aceea de a analiza pur si simplu rapoartele medicale care furnizează cifre. În acest caz, începând cu anul 2000, numărul este de 78. Sursa este un articol scris despre dr. Shen Zhongyang în publicaţia Science and Technology Daily. O sursă ulterioară, în anul 2000, oferă un total cumulativ de 100.
În 2001, nu există nicio cifră cumulativă, dar totalul anual este de 109 în cazul transplanturilor de ficat şi 80 în cazul rinichilor, sursele fiind o enciclopedie medicală chineză şi rapoarte de ştiri.
În 2002 nu există o cifră anuală, dar totalul cumulativ este de 300, conform unui profil al lui Shen Zhongyang.
În 2003, totalul cumulativ în Tianjin este de 645 (deşi aproximativ alte 400 de transplanturi au fost efectuate de Prima Echipă a spitalului din Tianjin în alte spitale din afara Chinei, conform unui raport de ştiri oficial) şi totalul anual de 253.
La sfârşitul anului 2003 a fost aprobat un buget pentru construirea Centrului Oriental, care are 17 etaje.
În 2004, nu a fost publicat un total anual specific, dar totalul cumulativ a ajuns la 1.000, conform unui raport publicat pe Medical Education Net, o bogată enciclopedie medicală chineză online.
În 2005, nu a fost publicat un total cumulativ, dar totalul anual a fost de 647 (conform unui profil oficial publicat în 2014 despre dr. Shen Zhongyang).
În 2006, au fost înregistrate 655 de transplanturi, conform unui profil oficial al lui Shen şi potrivit unui ziar medical pe care îl conducea acesta. În acel ziar, el a declarat că centrul său a depăşit recordul mondial de transplanturi de ficat menţinut timp de 10 ani de Universitatea din Pittsburgh.
Şi apoi... tăcere totală.
Centrul Oriental pentru Transplanturi de Organe din Tianjin s-a deschis oficial la 1 septembrie 2006. Rămâne neclar motivul pentru care au fost blocate datele anuale într-un moment în care se aştepta o creştere a acelor cifre.
Întâmplător sau nu, în martie 2006 au început să iasă la iveală acuzaţii că practicanţii Falun Gong sunt principala sursă a comerţului înfloritor cu organe al Chinei. Oficialii chinezi au respins rapoartele ca fiind doar o propagandă meschină, deşi niciodată nu au combătut în mod serios argumentele sau concluziile acelor rapoarte.
În toate sursele disponibile, doar două numere apar după 2006, dar ambele din aceeaşi sursă: un profil al lui Shen Zhongyang realizat de autorităţile din Tianjin responsabile cu propaganda.
Profilul oficial
Profilul oficial al lui Shen Zhongyang este publicat pe ttwj.gov.cn. Website-ul este administrat de Biroul Guvernului Municipal din Tianjin pentru Resurse Umane ce deserveşte conducerea din Tianjin. “Comitetul de Partid şi guvernul din Tianjin acordă o mare atenţie activităţii legate de resursele umane”, scrie în secţiunea “Despre noi” a website-ului.
Profilul discută despre succesul incredibil al dr. Shen Zhongyang, despre spiritul său întreprinzător de a ajuta la construirea industriei de transplanturi chineze şi furnizează câteva cifre privind transplanturile.
Primele cifre sunt aproximativ aceleaşi ca cele de mai sus. În timp ce după 2006 nu sunt oferite cifre precise, profilul declară faptul că “în următorii doi ani [Centrul Oriental] a devenit principalul centru de transplanturi ca volum şi cel mai mare centru de transplanturi din Asia”. Profilul mai arată faptul că, începând cu finele anului 2013, Centrul a efectuat cele mai multe operaţii din China timp 16 ani la rând. Unele dintre tehnicile sale au devenit "cele mai avansate" din lume.
Şi, în mod crucial, profilul oferă două cifre: un total cumulativ de 5.000 de transplanturi de ficat în 2010 şi un total cumulativ de “aproape” 10.000 de transplanturi la sfârşitul anului 2014, aparent un sfert din totalul naţional.
Reprezentarea grafică este urmatoarea:
Cifrele sunt deja mult prea mari şi este extrem de dificil să confirme versiunea oficială că organele provin de la deţinuţi executaţi.
Încă nu este clar de ce totalurile anuale au încetat să fie publicate după construirea noului centru major de transplanturi, ceea ce ridică o altă întrebare: sunt corecte cele două totaluri cumulative publicate în profil, de 5.000 şi 10.000 de transplanturi?
Numărul real al transplanturilor, conform altor surse, ar putea fi de fapt cu mult mai ridicat. Există trei indicatori ai acestei probabilităţi:
1. Transplanturi pentru coreeni
Pacienţii coreeni au început să vină în număr mare în China, şi în special în Tianjin - aflat la numai 90 de minute de zbor de Seul - în 2002, potrivit lui Li Lianjin, asistent şef al Spitalului Central Nr.1 din Tianjin. Spitalul a furnizat organe pentru peste 5.500 de pacienţi coreeni în perioada 2002-2006, a declarat Li.
Li a discutat cu Phoenix Weekly, o revistă administrată de postul de televiziune pro-Beijing Phoenix, cu sediul în Hong Kong. Articolul s-a intitulat: “O investigaţie asupra zecilor de mii de străini care vin în China pentru transplanturi de organe”.
Toată această activitate a avut loc înainte ca Centrul Oriental pentru Transplanturi de Organe să apară pe Internet în septembrie 2006.
Aşadar, doctorii au fost nevoiţi să improvizeze: o treime din clădirea iniţială cu 12 etaje a fost transformată ca să găzduiască pacienţii pentru transplanturi; etajul 8 al unui alt spital (Spitalul Cardiovascular Internaţional) a fost, de asemenea, folosit pentru a primi pacienţi coreeni; iar etajele 24 şi 25 ale unui hotel din apropiere au fost folosite pentru cei care aşteptau să fie operaţi. Două asistente au fost desemnate să se ocupe de acea locaţie. “Chiar şi aşa, nu aveam suficiente paturi”, a declarat Li.
Tianjin a fost o destinaţie agreată de turiştii coreeni care doreau organe deoarece în Coreea puteau obţine în mod normal doar transplanturi parţiale de ficat de la donatori în viaţă. Dar în China, ei puteau obţine ficaţi întregi şi de calitate excelentă, susţine raportul.
Procedurile erau, de asemenea, accelerate: pacienţii străini îşi trimiteau prin fax datele medicale şi apoi zburau în China. Timpii de aşteptare au fost extrem de mici relativ la standardele internaţionale. “Iniţial, pacienţii trebuiau să aştepte aproximativ o săptămână. Dar acum, deoarece a crescut numărul pacienţilor, timpii de aşteptare sunt mai mari. Cel mai îndelungat timp de aşteptare este puţin peste 3 luni”, susţine raportul.
Trei luni este, în continuare, o perioadă de aşteptare foarte scurtă pentru a garanta un ficat.
Cel mai mare ziar coreean, Chosun Ilbo, a relatat că Spitalul Central Nr. 1 din Tianjin a efectuat 44 de transplanturi de ficat într-o singură săptămână în decembrie 2004, inclusiv 24 de transplanturi într-o singură zi (inclusiv transplanturi de rinichi), conform raportului Phoenix.
Pacienţii străini au venit din ţări precum Japonia, Malaezia, Egipt, Pakistan, India, Arabia Saudită, Oman, Hong Kong, Macao şi Taiwan.
Raportul a inclus această anecdotă: “Chirurgii din spital sunt ocupaţi în fiecare zi, alergând între saloane şi sălile de operaţie. Ei nici nu mai au timp să se salute. În fiecare zi ei mormăie acelaşi lucru: ‘Astăzi sunt atât de ocupat, 10 operaţii pe zi”. Unii doctori îşi petrec o noapte întreagă în sala de operaţii”.
În raport nu sunt oferite niciun fel de cifre privind transplanturile, dar cel puţin se confirmă faptul că personalul de la spitalul din Tianjin a fost foarte aglomerat până la finalizarea noii clădiri destinată transplanturilor.
2. Personalul
Centrul Oriental pentru Transplanturi de Organe are 110 doctori care participă la transplanturi de ficat şi rinichi, printre ei aflându-se 46 chirurgi şefi şi medici şi 13 medici auxiliari, conform Organizaţiei Mondiale pentru Investigarea Persecuţiei Împotriva Falun Gong, o organizaţie de cercetători care au îndeplinit sarcina uriaşă de a cataloga personalul a sute de spitale de pe cuprinsul Chinei.
Rapoartele media, discursurile rostite de colegii medici ai lui Shen Zhongyang, informaţiile postate pe website-ul centrului, precum şi alte surse indică faptul că mulţi dintre doctorii respectivi au efectuat un număr mare de transplanturi.
De exemplu, până în 2011, vicepreşedintele spitalului, Zhu Zhijun, a finalizat cel puţin 1.400 de transplanturi de ficat, dintre care 100 au fost donaţii parţiale de ficat de la rude în viaţă ale pacienţilor, potrivit profilului său publicat pe website-ul “We Doctors Group”, un registru al doctorilor chinezi.
Începând cu iulie 2006, chirurgul şef Pan Cheng a efectuat personal peste 1.000 de transplanturi de ficat şi 1.600 achiziţii de grefă hepatică.
Chirurgul şef Gao Wei a efectuat peste 800 de transplanturi de ficat după 10 ani de practică, conform unui profil al său nedatat, ce a fost postat pe “Good Doctors Online”, o altă bine cunoscută bază de date a doctorilor chinezi.
Song Wenli, un alt chirurg şef de la departamentul pentru transplanturi renale a efectuat aproximativ 2.000 de transplanturi de rinichi; chirurgul şef Mo Chunbo a efectuat peste 1.500. Ambele cifre au fost luate de pe profilurile lor postate pe acelaşi website.
Unele dintre acele operaţii nu au dus la uciderea unui donator – sute de donaţii au fost din partea rudelor aflate în viaţă, de exemplu (deşi nu este sigur dacă a fost vorba într-adevăr de rude) – dar multe dintre ele trebuie să fi avut ca rezultat uciderea donatorilor.
Dacă volumul mediu total al transplanturilor efectuate de aceşti chirurgi ar fi fost extrapolat la restul personalului – fără a fi neapărat o metodologie sigură – volumul total de transplanturi, începând cu 2014, ar fi fost de câteva ori mai mare decât numărul oficial de 10.000. Totuşi, dacă luăm în considerare profilurile a doar câţiva doctori, este clar faptul că acele numere încep să se apropie de totalurile cumulative anunţate de spital.
Bineînţeles, doctorii ale căror profiluri sunt disponibile publicului ar putea pur si simplu să fie valori extreme. Alţi doctori şi-ar putea umfla rezultatele sau au participat la operaţii comune – pot exista diferite posibilităţi.
În acelaşi timp, informaţiile privind construirea Centrului Oriental indică faptul că volumul de transplanturi ar putea fi cu mult mai ridicat chiar şi decât cifrele discutate mai sus.
3. Renovarea unui centru de transplanturi
Având în vedere că guvernul municipal a cheltuit aproximativ 20 milioane de dolari pentru construirea Centrului Oriental, bunul simţ indică faptul că această clădire va fi folosită cu un scop bine definit.
Dar este vorba de China. O mare parte din cheltuielile în infrastructură sunt inutile, deseori folosite pentru a susţine economiile locale decât să creeze afaceri productive. Astfel, simplul fapt al construirii şi renovării nu ne pot spune totul.
Există dovezi convingătoare că noua clădire a fost pusă imediat în funcţiune. Aceste dovezi provin din registrele legate de construirea şi renovarea centrului, care sunt incluse în Baza de Date a Chinei privind Construcţiile şi Renovările – o resursă publică întreţinută de diverse agenţii afiliate la guvern şi care furnizează detalii privind activităţile de construcţie şi renovare desfăşurate pe cuprinsul Chinei.
Aceste documente arată ceea ce pare să fi fost ascuns în mod deliberat de toate celelalte surse disponibile în China: faptul că activităţile s-au desfăşurat cu maxim de viteză la Spitalul Central Nr. 1 din Tianjin după ce noul centru de transplanturi a intrat pe Internet în 2006.
Dovada cheie este un document de 22 pagini, în format PDF, ce poate fi descărcat după crearea unui cont pe website-ul centrului şi care se referă la renovările suplimentare la noua clădire, ce au fost finalizate în 2008.
Renovarea descrisă în document se referă în special la clădirea principală, la clădirea pacienţilor externi şi la aripa de urgenţă (clădirea pentru transplanturi a rămas neatinsă) şi a inclus izolarea faţadei “pentru a economisi energia şi pentru a creşte confortul pacienţilor”. Conform planurilor, urma sa fie adăugat un etaj pe lângă celelalte trei ale clădirii pentru pacienţii externi.
Propoziţia cheie, totuşi, este aceasta: “Există o medie zilnică de 2.000 de servicii medicale ambulatorii; rata de utilizare a paturilor este de 86%; rata de utilizare a paturilor pentru transplanturile de rinichi şi ficaţi este de 90%.”
Numărul total de paturi dedicate transplanturilor la Spitalul din Tianjin în timpul acestei perioade a fost de 500, la Centrul Oriental. Numărul total de paturi în spital a fost de 1.226, dintre care 726 au fost iniţial disponibile. Spaţiul total pe etaj este de 46.558 metri pătraţi, susţine documentul.
Astfel, conform acestor documente, 450 de paturi au fost folosite pentru transplanturi de ficat, rinichi sau alte organe.
Conform materialelor de promovare ale spitalului din Tianjin pentru pacienţii străini, un turist pentru organe ar fi trebuit să se aştepte să rămână în spital pentru o perioadă cuprinsă între una şi două luni, în funcţie de timpul de aşteptare pentru un organ şi de cât timp îi trebuie pentru a ieşi din convalescenţă.
Dacă un pacient rămâne în medie 30 de zile pentru un transplant, atunci pe an ar fi trebuit să aibă loc aproximativ 5.400 de transplanturi la Centrul Oriental de la sfârşitul lui 2006 şi până la sfârşitul lui 2008. Dacă timpul mediu de aşteptare ar fi fost de 2 luni, atunci totalul era de 2.700 de transplanturi.
Este imposibil să se ştie durata medie de şedere la spitalul din Tianjin, dar chirurgii în transplanturi care au evaluat acest raport au considerat că fiecare dintre acele scenarii ar putea fi plauzibile.
Dar este posibil ca acel nivel ridicat de utilizare să fi fost doar un elan în primii doi ani de la deschiderea noului centru? Nu, conform rapoartelor celorlalte activităţi de renovare. În scurt timp a devenit o normă.
Următoarea sursă disponibilă pentru a evalua regimul de utilizare a paturilor pentru transplanturi la Spitalul din Tianjin provine dintr-un profil al spitalului publicat în 25 iunie 2014 pe Enorth Netnews, oficiosul guvernului din Tianjin.
Profilul susţine că spitalul a făcut progrese în diverse departamente în 2013 şi a atins o rată de utilizare a paturilor de 131,1%, o creştere cu 5,7% faţă de 2012. (Raportul nu clarifică cum este posibilă o rată de utilizare de peste 100%, dar este ceva normal în spitalele chineze să fie introduse paturi suplimentare printre paturile iniţiale ale saloanelor.)
Până în 2013 spitalul a adăugat un număr suplimentar de 300 de paturi, numărul total ajungând la 1.500 în prezent. Spitalul a ajustat de asemenea numărul de paturi alocate diferitelor departamente, inclusiv centrului pentru transplante de organe, deşi nu a specificat numărul de paturi alocate fiecărui sector.
Este dificil de ştiut ce procent din totalul celor 1.500 de paturi, sau 500 la Centrul Oriental, a fost alocat transplanturilor de organe în 2012 şi 2013.
Dar există o consecvenţă în ratele de utilizare raportate: 90% în 2009 şi 130% în 2013.
În plus, construcţii suplimentare au avut loc în 2015 la o nouă locaţie deschisă, inclusiv un serviciu ambulatoriu capabil să proceseze între 6.000 şi 7.000 de persoane pe zi, un centru de urgenţă capabil să proceseze 1.200 de persoane zilnic, o parcare subterană care poate primi 2.000 de vehicule şi un helipad.
Noua construcţie, care a început în iulie 2015 şi care ar trebui să fie terminată la sfârşitul anului 2017, va avea un total de 2.000 de paturi. Nu este clar câte dintre ele vor fi dedicate transplanturilor de organe.
Sursa Epoch Times:
* * *
Puteţi tipări la imprimantă şi puteţi transmite toate articolele publicate pe Clearharmony, dar vă rugăm să menţionaţi sursa.
citiți în continuare ...