Parlamentul European a ratificat un amendament din decembrie 2012 de înlocuire a cuvântului "sectă" cu "grupuri religioase", cu referire directă la practica spirituală Falun Gong care este acum încadrată în categoria "grupuri religioase".
Timp de secole, guvernele din China au catalogat anumite religii ca xiejiao (邪教). Termenul este uneori tradus ca şi "cult malefic", dar o traducere mai literară este "învăţătură heterodoxă" (19). Clasificarea unei religii ca şi xiejiao, nu înseamnă neapărat că învăţăturile religiei sunt false şi neautentice, dar mai degrabă, eticheta a fost aplicată grupurilor religioase care nu erau autorizate de stat, sau care erau văzute ca încălcând legitimitatea statului(19). În China modernă, termenul xiejiao, continuă a fi folosit în a cataloga învăţăturile pe care guvernul nu le aprobă, iar aceste grupuri se confruntă cu suprimarea şi sancţionarea de către autorităţi. Paisprezece grupuri diferite din China au fost listate de către Ministerul Securităţii Publice ca fiind xiejiao(20) . Mai mult, în 1999 autorităţile chineze au denunţat practica spirituală Falun Gong ca fiind o învăţătură eretică, şi a început o campanie pentru a o elimina. Conform Amnesty Internaţional, persecuţia Falun Gong include o campanie de propagandă(21) cu multiple faţete, un program de re-conversie şi re-educare ideologică prin forţă, precum şi o varietate de măsuri coercitive extralegale, cum ar fi arestările arbitrare, muncă forţată, torturi psihiatrice, uneori rezultând prin moarte.(22) Guvernul Chinez a căutat să îşi legitimeze tratamentul asupra Falun Gong adoptând limbajul vestic pentru mişcările anti-cult(23) , însă experţii occidentali familiari cu Falun Gong afirmă că acesta nu se încadrează definiţiei cultului.(24)(25)
Mai jos redăm textul amendamentului inițial referitor la aceasta precum și varianta finală a celui aprobat de Parlamentul European în martie 2013.
M. întrucât statul chinez recunoaște numai cinci religii, și anume budismul, daoismul, islamismul și creștinismul (catolic și protestant); întrucât toate aceste religii au organisme de conducere centralizate cu sediul în Beijing și personal din rândul funcționarilor loiali PCC; întrucât PCC numește liderii religioși și a interzis, din 1999, sectele neautorizate, ca Falun Gong, în scopul de a eradica practica sectară; întrucât, ca urmare a acestei interdicții, organizațiile pentru apărarea drepturilor omului au raportat cazuri de aplicare a unor măsuri coercitive extrajudiciare, cum ar fi arestări arbitrare, munca forțată, tortura fizică uneori cauzatoare de moarte;
http://www.europarl.europa.eu/sides/getDoc.do?type=REPORT&reference=A7-2012-0434&language=RO
M. întrucât statul chinez recunoaște numai cinci religii, și anume budismul, daoismul, islamismul și creștinismul (catolic și protestant); întrucât toate aceste religii au organisme de conducere centralizate cu sediul în Beijing și personal din rândul funcționarilor loiali PCC; întrucât PCC numește liderii religioși și a interzis, din 1999, grupările religioase neautorizate, ca Falun Gong, în scopul de a eradica astfel de practici; întrucât, ca urmare a acestei interdicții, organizațiile pentru apărarea drepturilor omului au raportat cazuri de aplicare a unor măsuri coercitive extrajudiciare, cum ar fi arestări arbitrare, munca forțată, tortura fizică uneori cauzatoare de moarte;
http://www.europarl.europa.eu/sides/getDoc.do?pubRef=-//EP//TEXT+TA+P7-TA-2013-0097+0+DOC+XML+V0//RO
Textul integral al Rezoluţiei poate fi citit mai jos
***
Rezoluţia Parlamentului European din 14 martie 2013 referitoare la relațiile UE - China
Parlamentul European,
– având în vedere stabilirea relațiilor diplomatice dintre UE și China în mai 1975,
– având în vedere principalul cadru legal pentru relațiile cu China, și anume Acordul de cooperare comercială și economică(1) , semnat în mai 1985, care acoperă relațiile economice și comerciale și programul de cooperare UE-China,
– având în vedere negocierile privind un nou acord de parteneriat și cooperare care au avut loc din 2007,
– având în vedere parteneriatul strategic dintre UE și China lansat în 2003,
– având în vedere dialogul politic structurat UE-China stabilit oficial în 1994 și dialogul strategic la nivel înalt privind aspecte strategice și de politică externă stabilit în 2010,
– având în vedere comunicarea Comisiei către Consiliu și Parlamentul European din 24 octombrie 2006, intitulată „UE - China: parteneri mai apropiați, responsabilități sporite” (COM(2006)0631),
– având în vedere documentul strategic al Comisiei intitulat „Un parteneriat matur: interese comune și provocări în relațiile dintre UE și China”, (COM(2003)0533), adoptat de Consiliul European la 13 octombrie 2003,
– având în vedere Orientările de politică ale Consiliului referitoare la Asia de Est,
– având în vedere concluziile Consiliului Afaceri Generale și Relații Externe din 11-12 decembrie 2006, intitulate „Parteneriatul strategic UE-China”,
– având în vedere documentul strategic al Comisiei pentru China 2007-2013, Programul orientativ multianual 2011-2013 și revizuirea la jumătatea perioadei a documentului strategic și revizuirea Programului orientativ multianual 2011-2013,
– având în vedere cel dintâi document strategic al Chinei referitor la UE, emis la 13 octombrie 2003,
– având în vedere dialogul UE-China privind drepturile omului, lansat în 1995, și ultimele runde ale dialogului, cea de-a 30-a rundă fiind organizată în Beijing la 16 iunie 2011, iar cea de-a 31 rundă, la Bruxelles la 29 mai 2012,
– având în vedere cele aproape 60 de dialoguri sectoriale care se desfășoară între China și Uniune privind, printre altele, mediul, politica regională, ocuparea forței de muncă și afacerile sociale, și societatea civilă,
– având în vedere instituirea dialogului interpersonal la nivel înalt UE-China, în februarie 2012, care urmează să conțină toate inițiativele comune UE-China în acest domeniu,
– având în vedere Acordul de cooperare științifică și tehnologică dintre CE și China, semnat în decembrie 1998, care a intrat în vigoare în 2000(2) și a fost reînnoit în 2004 și 2009, Acordul de parteneriat privind știința și tehnologia semnat la 20 mai 2009 și Declarația comună CE-China privind cooperarea în domeniul energiei din 8 decembrie 2010,
– având în vedere acordul cu China privind cooperarea în cadrul programului de navigație prin satelit Galileo, semnat la 30 octombrie 2003,
– având în vedere cel de-al 15-lea summit UE-China care a avut loc la Bruxelles la 20 septembrie 2012 și comunicatul de presă comun emis la încheierea acestuia,
– având în vedere parteneriatul UE-China privind schimbările climatice și declarația comună referitoare la schimbările climatice, făcută cu ocazia celui de-al 8-lea summit UE-China din septembrie 2005,
– având în vedere declarația comună UE-China privind securitatea energetică făcută la Bruxelles la 3 mai 2012 și cea de-a 5-a reuniune a dialogului privind energia dintre CE și China, în noiembrie 2011,
– având în vedere mesele rotunde China-UE,
– având în vedere cel de-al 18-lea Congres Național al Partidului Comunist din China, care a avut loc la 8 noiembrie 2012 și schimbările din conducerea Comitetului permanent al Politburo decise la congres,
– având în vedere cea mai recentă reuniune interparlamentară cu China, care a avut loc la Bruxelles între 11-12 iulie 2012,
– având în vedere recentele rezoluții ale Parlamentului European referitoare la China și în special rezoluția din 23 mai 2012 intitulată „UE și China”: există un dezechilibru în relațiile comerciale?(3) , cea din 2 februarie 2012 referitoare la Politica externă a UE față de țările BRIC și alte puteri emergente: obiective și strategii(4) și Rezoluția din 12 septembrie 2012 privind raportul anual al Consiliului către Parlamentul European privind aspectele principale și opțiunile de bază ale politicii externe și de securitate comune (PESC)(5) ,
– având în vedere rezoluțiile sale din 7 septembrie 2006 referitoare la relațiile UE-China(6) și din 5 februarie 2009 referitoare la relațiile comerciale și economice cu China(7) ,
– având în vedere rezoluțiile sale privind drepturile omului: Rezoluția din 21 ianuarie 2010 referitoare la încălcările drepturilor omului în China, în special în cazul lui Liu Xiaobo(8) , Rezoluția Parlamentului European din 10 martie 2011 referitoare la situația și patrimoniul cultural din Kashgar (regiunea autonomă uigură Xinjiang din China)(9) , Rezoluția Parlamentului European din 7 aprilie 2011 referitoare la cazul lui Ai Weiwei(10) , Rezoluția din 5 iulie 2012 referitoare la scandalul privind cazul de avort forțat din China(11) , Rezoluția din 26 noiembrie 2009 referitoare la China: drepturile minorităților și aplicarea pedepsei cu moartea(12) , Rezoluția din 16 decembrie 2010 referitoare la Raportul anual privind drepturile omului în lume 2009 și politica UE în această privință(13) ,
– având în vedere embargoul asupra armelor introdus de UE după represiunea protestelor din Piața Tienanmen din iunie 1989, sprijinit de Parlament în rezoluția sa din 2 februarie 2006 privind aspectele principale și opțiunile de bază ale politicii externe și de securitate comună(14) ,
– având în vedere Rezoluția sa din 7 iulie 2005 referitoare la relațiile dintre UE, China și Taiwan și securitatea în Orientul Îndepărtat(15) ,
– având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la Tibet și situația drepturilor omului în China și în special Rezoluția sa din 25 noiembrie 2010 referitoare la Tibet: și la planurile de a transforma limba chineză în principala limbă de predare(16) , Rezoluția Parlamentului European din 27 octombrie 2011 referitoare la Tibet, în special la autoincendierea călugărițelor și călugărilor(17) , și Rezoluția sa din 14 iunie 2012 referitoare la Tibet: situația drepturilor omului(18) ,
– având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,
– având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri externe (A7-0434/2012),
A. întrucât parteneriatul strategic UE-China este foarte important în relațiile dintre UE și China, iar aceste relații sunt fundamentale în găsirea de răspunsuri la preocupările globale, cum ar fi securitatea globală, neproliferarea nucleară, schimbările climatice, dezvoltarea economică și socială a unei economii de piață și promovarea democrației și a drepturilor omului și combaterea criminalității organizate, a terorismului și a pirateriei, precum și în crearea unui cadru care să abordeze preocupările bilaterale ale UE și ale Chinei;
B. întrucât un parteneriat strategic necesită un angajament ferm în direcția unei responsabilități reciproce și a unei încrederi adecvate, și trebuie să aibă la bază valori universale;
C. întrucât relațiile UE-China s-au dezvoltat considerabil după semnarea acordului de cooperare UE-China în 1985; întrucât Comisia Europeană și-a adoptat strategia politică majoră pentru China în 2006 și, în acest cadru, a deschis în ianuarie 2007 negocieri privind un acord cuprinzător de parteneriat și de cooperare cu scopul de a îmbunătăți în continuare relațiile dintre UE și China, îndeosebi în domeniul investițiilor și al comerțului;
D. întrucât în China are loc un proces de tranziție socioeconomică de la un model extensiv de economie controlată de stat la un model bazat pe mai multe libertăți economice care, la rândul său, a permis unui număr mare de cetățeni chinezi să își îmbunătățească viața;
E. întrucât, cu toate acestea, nu s-au înregistrat progrese similare în domeniul libertăților politice;
F. întrucât drepturile omului sunt complementare, universale, inalienabile, indivizibile și interdependente; întrucât China este preocupată de drepturile economice și sociale (de exemplu: hrană, îmbrăcăminte, dezvoltare economică), în timp ce UE a adoptat o abordare mai amplă față de drepturile omului, inclusiv față de drepturile civile și politice pe care le subliniază în mod deosebit (de exemplu: libertatea de exprimare, libertatea religioasă, libertatea de asociere);
G. întrucât activiști chinezi pentru drepturile civile au relatat cazuri în care au fost privați de libertate pe o perioadă de mai multe luni, fiind arestați de către forțele de poliție, fără vreun mandat de arestare, fără a fi puși sub acuzare, fără a avea contact cu familiile lor și fără a beneficia de asistență juridică;
H. întrucât în 2007 președintele Hu Jintao a dat instrucțiuni la cel mai înalt nivel al puterii judiciare conform cărora judecătorii ar trebui să urmeze cele trei „autorități supreme” − partidul, poporul și legea − și întrucât ministrul chinez al justiției a decretat în martie 2012 că toți avocații ar trebui să depună un jurământ de fidelitate față de Partidul Comunist Chinez (PCC) pentru a obține sau a-și reînnoi licența;
I. întrucât veștile șocante de la mijlocul lunii iunie 2012 privind avortul impus, de o cruzime extremă, al fiicei lui Feng Jianmei, însărcinată în luna a șaptea, a alimentat dezbaterea cu privire la abolirea politicii oficiale a copilului unic;
J. întrucât, în pofida progreselor înregistrate de guvernul chinez în promovarea unor drepturi economice și sociale, exercitarea dreptului la libertatea de expresie, de asociere, de întrunire și libertatea de a fi membru de sindicat este persistent reprimat; întrucât organizațiile pentru apărarea drepturilor omului raportează în continuare încălcări grave ale drepturilor omului comise de autoritățile chineze, inclusiv condamnarea unor disidenți importanți, precum laureatul Premiului Nobel pentru Pace, Liu Xiaobo, care se află în închisoare, restricțiile extinse asupra mass-mediei și a libertății internetului, supravegherea strictă și hărțuirea avocaților, a apărătorilor drepturilor omului și a organizațiilor neguvernamentale, controlul extins și asuprirea uigurilor, a tibetanilor și a libertăților lor, numărul tot mai mare de dispariții forțate și de rețineri arbitrare, inclusiv în centre de detenție secrete și ilegale cunoscute sub numele de „închisori negre”; întrucât politicile represive împotriva libertăților fundamentale ale tibetanilor au generat un număr îngrijorător de cazuri de autoincendiere în ultimii ani;
K. întrucât China este parte la Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice (PIDCP) și membru permanent al Consiliului de Securitate al Organizației Națiunilor Unite; întrucât acest statut impune Chinei îndatorirea specială de a-și respecta obligațiile juridice internaționale care îi revin în temeiul PIDCP și al Cartei Organizației Națiunilor Unite;
L. întrucât Hu Jia, laureatul Premiului Saharov 2008 este în continuare în arest la domiciliu sub supraveghere strictă și cu acces limitat la mijloacele de comunicare;
M. întrucât statul chinez recunoaște numai cinci religii, și anume budismul, daoismul, islamismul și creștinismul (catolic și protestant); întrucât toate aceste religii au organisme de conducere centralizate cu sediul în Beijing și personal din rândul funcționarilor loiali PCC; întrucât PCC numește liderii religioși și a interzis, din 1999, grupările religioase neautorizate, ca Falun Gong, în scopul de a eradica astfel de practici; întrucât, ca urmare a acestei interdicții, organizațiile pentru apărarea drepturilor omului au raportat cazuri de aplicare a unor măsuri coercitive extrajudiciare, cum ar fi arestări arbitrare, munca forțată, tortura fizică uneori cauzatoare de moarte;
N. întrucât Regiunea Autonomă Tibet și alte zone tibetane autonome, precum și Regiunea Autonomă Uigură Xinjiang au devenit teritorii din ce în ce mai importante pentru ambițiile strategice, regionale, militare și economice ale Chinei și, prin urmare, guvernul chinez actual le consideră a fi aspecte esențiale ale „integrității teritoriale”; întrucât, din anul 2009, cel puțin 90 de tibetani s-au autoincendiat în zonele tibetane populate din Republica Populară Chineză (RPC), inclusiv în Regiunea Autonomă Tibet și în zonele tibetane autonome din provinciile Gansu, Sichuan și Qinghai;
O. întrucât, în ciuda beneficiilor importante rezultate în urma deschiderii economiei chineze, cum ar fi îmbunătățirea accesului la piața muncii și scăderea șomajului în zonele rurale, nu toate segmentele populației chineze au beneficiat în mod egal de creșterea economică a Chinei și există disparități mari care apar între regiunile rurale și urbane ale țării;
P. întrucât inegalitățile dintre populația urbană și cea rurală în materie de venit, acces la locuri de muncă, protecție socială, servicii de sănătate și educație pun la grea încercare politica de coeziune a Chinei;
Q. întrucât cooperarea UE-China în domeniul științei și al tehnologiei este o chestiune de interes comun; întrucât internetul s-a extins în China, ajungând la peste 500 de milioane de utilizatori, creând un segment de opinie publică în mediul online; întrucât, cu toate acestea, mediul online la nivel național rămâne foarte restrictiv;
R. întrucât UE este prima destinație turistică a lumii, iar până în 2020 vor călători în întreaga lume 100 de milioane de chinezi și, din acest motiv, trebuie susținute inițiativele vizând atragerea acestor noi fluxuri turistice;
S. întrucât China este cel mai mare emițător de dioxid de carbon din lume iar emisiile continuă să crească rapid; întrucât emisiile de CO2 pe cap de locuitor în China au ajuns la 6,8 tone în 2010 și deja se așteaptă ca în 2017 să se depășească nivelul emisiilor pe cap de locuitor din SUA;
T. întrucât China își intensifică eforturile în ceea ce privește sistemele bazate sistemele de comercializare a certificatelor de emisii; întrucât China desfășoară șapte proiecte-pilot în acest sens, în scopul de a institui în 2015 un sistem național de comercializare a certificatelor de emisii;
U. întrucât în secolul al XXI-lea se constată revenirea Chinei ca putere economică și comercială pe scena mondială, ca rezultat al creșterii sale rapide economice și al consolidării sale militare opace;
V. întrucât UE aderă la politica sa privind o singură Chină în contextul relațiilor dintre RPC și Taiwan;
W. întrucât rolul pozitiv al RPC în Asia de Sud-Est în termeni de regionalizare și dinamică economică este tot mai mult umbrit de disputele teritoriale în Asia de Est și în Marea Chinei de Sud cu Japonia, Vietnam, Malaysia, Indonezia, Brunei, Filipine și Taiwan, iar în Marea Chinei de Est cu Japonia și Taiwan – toate zone bogate în pește și rezerve de petrol și gaz;
X. întrucât China menține relații apropiate cu Coreea de Nord, de care este foarte dependentă economic de China, afluxul de bani și turiști din China fiind esențial pentru supraviețuirea regimului de la Phenian în situația sa actuală;
Y. întrucât China cooperează cu Rusia, cu patru țări din Asia Centrală (Kazahstan, Kârgâzstan, Tadjikistan și Uzbekistan) și cu patru țări care au statut de observator (India, Iran, Mongolia și Pakistan) în cadrul Organizației de Cooperare de la Shanghai (OCS); întrucât investițiile chineze în Asia Centrală vor crește în următorul deceniu de la 20 de miliarde USD la 100 de miliarde USD, astfel cum a fost anunțat la Summitul OCS de la Beijing din 6 iunie 2012;
Z. întrucât consolidarea relațiilor dintre Beijing și Washington, împreună cu legăturile puternice financiare și economice dintre cele două țări, constituie una dintre cele mai importante relații bilaterale; întrucât Europa este primul partener comercial al Chinei;
AA. întrucât nicăieri în lume creșterea explozivă a Chinei nu este mai vizibilă ca în Africa și în America Latină, întrucât acest fapt este ilustrat de creșterea impresionantă a volumului comercial reciproc al Chinei cu Africa, cu 80 % la 166,3 miliarde USD între 2009 și 2011, conform statisticilor publicate de Ministerul Comerțului din China; întrucât investițiile străine directe chineze în Africa au crescut cu 58,9 % în 2011 atingând 1,7 miliarde USD; întrucât interesele chineze în Africa sunt vizibile prin proiecte majore de dezvoltare, cum ar fi proiecte feroviare și rutiere, precum și proiecte pentru bunăstare socială;
Parteneriat strategic și cooperare între UE și China
1. se alătură angajamentului public făcut de UE și China în cursul Dialogului strategic la nivel înalt din 9-10 iulie 2012 de la Beijing de a oferi un bun exemplu de cooperare internațională în secolul al XXI-lea prin parteneriatul lor strategic bazat pe interese comune ți înțelegere reciprocă; sprijină și încurajează cele aproape 60 de dialoguri sectoriale dintre UE și China, având convingerea că un parteneriat consolidat și foarte dezvoltat poate fi benefic ambelor părți; dorește însă o intensificare a acestor dialoguri în domeniul drepturilor omului, mediului, al securității, al energiei și, în special, al luptei împotriva contrafacerii având în vedere consecințele acesteia asupra sănătății și securității publice; încurajează depunerea unor eforturi pentru a se stabili în mod activ sinergii între cel de-al 12-lea plan cincinal al Chinei și Strategia Europa 2020, în vederea aprofundării cooperării pragmatice în diferite domenii; consideră în plus, că trebuie definit mai bine conceptul de parteneriat strategic; solicită ca dezvoltarea relațiilor comerciale și economice cu China să fie însoțită de progrese considerabile în ceea ce privește dialogul politic privind drepturile omului și statul de drept;
2. se așteaptă ca statele membre să ofere SEAE și în special delegației sale la Beijing un mandat clar de consolidare a parteneriatului strategic UE-China, exprimându-se la unison în fața guvernului chinez și să se abțină de la implementarea inițiativelor bilaterale în materie de politică externă care pot pune în pericol eforturile depuse de DEAE; solicită UE să implementeze o strategie pe termen lung în relațiile cu China și să asigure coordonarea operațională atât între instituțiile UE, cât și între UE și statele sale membre; se așteaptă ca autoritățile chineze de la toate nivelurile politice să consolideze parteneriatul strategic UE-China prin aplicarea consecventă și transparentă a acordurilor și a normelor reciproce și internaționale;
3. salută acordurile încheiate în cursul celui de-al 15-lea Summit UE-China desfășurat la Bruxelles la 20 septembrie 2012; solicită operaționalizarea și implementarea rapidă a acestora, ceea ce va consolida relațiile dintre Uniune și China;
4. salută angajamentele asumate la cel de-al 15-lea summit UE-China, în special cele referitoare la negocierea unui acord de investiții și la instituirea unui dialog regulat în materie de apărare și de securitate;
5. consideră că relațiile dintre UE și China, atât la nivel economic și comercial, cât și în ceea ce privește aspectele culturale și sociale, pot fi unul dintre factorii majori de dezvoltare și de îmbunătățire a ambelor societăți și, prin urmare, consideră că această cooperare este vitală pentru interesele ambelor părți;
6. salută lansarea Dialogului interpersonal la nivel înalt UE-China, precum și desfășurarea cu succes a primei runde a acestui dialog; își exprimă mulțumirea cu privire la progresele și realizările „Anului UE-China al dialogului intercultural” și ia act de faptul că la cel de-al 15-lea summit UE-China s-a ajuns la un acord cu privire la o serie de acțiuni subsecvente în diferite domenii, precum învățământul, cultura, multilingvismul și tineretul;
7. invită Comisia și Consiliul, precum și autoritățile chineze competente, să faciliteze, în colaborare cu Parlamentul, fluxurile de turiști din China în UE, prin armonizarea și accelerarea procedurilor de eliberare a vizelor pentru resortisanții chinezi, îndeosebi în cadrul turismului de afaceri și de congrese;
8. salută faptul că, la cel de-al 15-lea summit UE-China, ambele părți au solicitat lansarea unui dialog cuprinzător UE-China privind mobilitatea și migrația la nivelul corespunzător și salută angajamentul comun al celor două părți de a explora în continuare modalitățile de facilitare a schimburilor pentru cetățenii chinezi și cetățenii UE, inclusiv exceptarea reciprocă a titularilor de pașapoarte diplomatice de la obligația de a deține viză;
9. subliniază faptul că China nu este numai a doua economie mondială și cel mai mare exportator din lume, ci și o putere politică din ce în ce importantă;
Situația internă
10. subliniază faptul că, în ultimele decenii, China a înregistrat progrese sociale semnificative; subliniază că o astfel de îmbunătățire a calității vieții într-o țară imensă într-un termen scurt este unică în istorie; ia act de faptul că, din 1990, peste o jumătate de miliard de persoane au depășit pragul sărăciei datorită creșterii economice în China;
11. ia act de cel de-al 12-lea plan cincinal (2011-2015) aprobat de Congresul Național al Poporului în martie 2012, care are intenția fermă de a soluționa efectele secundare negative ale unei perioade fără precedent de constantă creștere economică la nivel ridicat, cum ar fi serioasele amenințări în domeniul mediului, dezechilibrele regionale, creșterea inegalității veniturilor și protestele colective permanente axate pe nemulțumiri sociale, economice și juridice;
12. remarcă importanța identificării unor teme comune între Strategia Europa 2020 și cel de-al 12-lea plan cincinal al Chinei;
13. salută succesul economic al Chinei dar împărtășește criticile aduse de specialiști și observatori chinezi independenți, potrivit cărora păstrarea acestei creșteri este serios amenințată de scandalurile de corupție, lipsa de transparență și „aristocrația roșie” a membrilor de familie apropriați ai foștilor și actualilor lideri de partid, care posedă averi enorme datorită relațiilor lor politice și economice, o situație gravă, dezvăluită recent de afacerea Bo Xilai;
14. așteaptă cu interes aplicarea rapidă a apelurilor repetate pentru democratizare și reforme politice în interiorul PCC de către noua conducere politică; consideră că numai reformele politice eficiente orientate spre crearea unor instituții democratice, responsabile și favorabile incluziunii care reflectă diversitatea etnică, religioasă, politică și socială a Chinei vor crea condițiile pentru realizarea creșterii durabile și a stabilității și vor limita semi-independența liderilor de partid autoritari la nivel local, de departament și de provincie care afectează grav, prin abuzuri de putere, reputația conducerii naționale a Chinei atât la nivel intern, cât și extern, în special în ceea ce privește cazurile endemice de corupție foarte costisitoare; consideră că aceste cazuri vor fi rezolvate prin introducerea unor mecanisme de răspundere, după cum a afirmat Președintele HU Jintao la cel de al 18-lea Congres al PCC din noiembrie 2012;
15. este de acord și sprijină respingerea vehementă de către avocații chinezi a jurământului de fidelitate obligatoriu către PCC, deoarece reprezintă un atac la adresa sistemului judiciar, care nu ține seama în mod flagrant de normele juridice internaționale, avocații trebuind să depună jurământ că respectă Constituția și nu un partid politic sau o organizație politică;
16. subliniază că, deși avorturile forțate sunt strict ilegale în China, oficialii responsabili cu planificarea familială impun în mod repetat femeilor să se supună unor practici inumane, cum ar fi avorturile sau sterilizarea forțate; condamnă așa-numita „taxă de întreținere socială”, o sumă adesea exorbitantă pe care părinții trebuie să o plătească în cazul unor nașteri suplimentare, așa cum a fost cazul în tragedia lui Feng Jianmei; subliniază că, conform statisticilor oficiale, în 2011 au existat 8 400 de reclamații privind nereguli ale autorităților de planificare familială; sprijină în totalitate vocile din societatea chineză care cer sfârșitul politicii copilului unic și a numeroaselor deficiențe ale acesteia, în contextul tendințelor demografice din China, subliniind în același timp consecințele negative sociale și psihologice grave ale acestei politici, cum ar fi disparitățile sociale, înrăutățirea situației egalității de gen, percepția majoritar negativă a nașterii unei fete, precum și dezechilibrul din ce în ce mai mare dintre nou născuții băieți și fete, care creează efectul „micilor împărați” și care tulbură structura familiei tradiționale și reduce în plus aportul tinerilor la piața muncii; solicită conducerii chineze să considere drept prioritate principală găsirea unei soluții la această problemă;
17. ia în considerare în mod serios protestele violente ale lucrătorilor de la fabrica Foxconn și solicită respectarea drepturilor lucrătorilor; sprijină aspirația de a obține o remunerație decentă și de a beneficia de condiții de muncă decente;
18. salută eforturile depuse de China pentru a institui un sistem de comercializare a certificatelor de emisii la nivel național până în 2015, care, în viitor, ar putea fi integrat în alte sisteme de comercializare a certificatelor de emisii, în special în sistem de comercializare a certificatelor de emisii al EU; totuși, constată că China nu are încă o economie de piață avansată și complet funcțională, aceasta fiind o condiție necesară evidentă pentru funcționarea eficientă a unui sistem de comercializare a certificatelor de emisii;
19. îndeamnă guvernul chinez să accelereze măsurarea poluanților și a emisiilor, pentru a compensa deficitul de date fiabile privind emisiile de carbon, pentru a stabili o infrastructură juridică mai eficientă și pentru a spori consolidarea capacităților la nivel administrativ; salută, în acest sens, acordul de finanțare încheiat la 20 septembrie 2012 între UE și China care promovează protecția mediului, trecerea la o economie cu emisii scăzute de carbon și reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră în China;
20. ia act de decizia șefului executivului din Hong Kong de a nu forța punerea în aplicare a unei programe controversate de „învățământ național” în urma demonstrațiilor în masă și a opoziției pe scară largă; invită autoritățile de la Beijing să respecte pe deplin principiul „o țară-două sisteme”, în conformitate cu acordul semnat înainte de retrocedarea fostei colonii britanice către RPC; salută prezența mare la alegerile recente ale Consiliului Legislativ și se așteaptă să se introducă în cel mai scurt timp votul universal pentru alegerea tuturor membrilor acestei adunări;
Drepturile omului și democrația
21. admiră și sprijină curajul și activismul cetățenilor chinezi care acționează în mod responsabil din punct de vedere social pentru a promova și a apăra drepturile fundamentale și sociale ale omului și pentru a combate și remedia binecunoscute pericole sociale și acte infracționale comise de autoritățile locale de partid, cum ar fi corupția, abuzul de putere, daunele aduse mediului, infectarea cu SIDA, intoxicațiile alimentare, fraudele în construirea de școli, precum și exproprierea ilegală de terenuri și proprietăți; denunță toate cazurile de represalii oficiale împotriva acestor cetățeni chinezi îndeamnă conducerea chineză să încurajeze responsabilitatea civilă în ceea ce privește respectarea drepturilor sociale și ale omului și să reabiliteze în mod oficial apărătorii acestor drepturi care sunt persecutați și pedepsiți; reamintește conducerii chineze să respecte strict legislația internă și internațională în materie de drepturile omului;
22. sprijină ferm observațiile critice ale avocaților și ale juriștilor chinezi potrivit cărora reținerea umilitoare a persoanelor suspectate pentru mai mult de 15 zile este în contradicție cu Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice (PIDCP), semnat de China în octombrie 1998; își exprimă îngrijorarea față de reținerea guvernului chinez de a ratifica Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice, ratificare aflată încă în așteptare; deplânge faptul că, în conformitate cu noul Cod de procedură penală din 2013, autoritățile polițienești și autoritățile responsabile de securitatea statului pot reține o persoană suspectată chiar mai mult de 14 luni, fără ca persoana în cauză să beneficieze de asistență din partea unui avocat; sprijină pe deplin criticile aduse de juriștii chinezi, potrivit cărora poliția are posibilitatea nu numai de a menține persoanele suspectate în arest la domiciliu, ci și de a le reține în baza normelor privind „arestul într-un loc stabilit”; sprijină toate inițiativele propuse de juriștii chinezi ce vizează o reformă reale a Codului de procedură penală al RPC;
23. invită China să respecte standardele sociale minime; subliniază importanța respectării tuturor normelor Organizația Internațională a Muncii și a punerii rapide în aplicare a acestor norme, inclusiv a dreptului de a forma liber sindicate independente; salută punerea în aplicare a legislației în domeniul contractelor de muncă și solicită să se completeze cadrul legislativ prin adoptarea unei legi privind negocierile colective; îndeamnă autoritățile chineze și investitorii și întreprinderile europene care desfășoară activități în China să respecte standardele internaționale de muncă pentru a garanta condiții de muncă decente și respectarea drepturilor omului în China; este de opinie că UE nu ar trebui să permită accesul pe piață pentru mărfurile care au fost produse de copii sau în locații care încalcă grav standardele internaționale de muncă și drepturile omului, cum ar fi lagărele de muncă din penitenciare;
24. consideră că dezechilibrele din relațiile comerciale dintre UE și China au la bază diferențele existente sub aspectul modelului social, economic și democratic; consideră că absența sau respectarea insuficientă a anumitor drepturi în China contribuie la crearea acestor dezechilibre; subliniază importanța identificării unei strategii de dialog cu China, începând cu aspectele privind piața muncii;
25. se teme că numărul deținuților executați în baza legislației chineze privind aplicarea pedepsei cu moartea, precum și rapiditatea proceselor acestora și a execuțiilor ulterioare sunt împotriva spiritului dreptului fundamental al omului la un proces liber și echitabil, deoarece erorile judiciare și alte erori comise de autoritățile chineze ar putea fi omise din cauza rapidității cu care desfășoară procedurile, ceea ce ar putea conduce la executarea unor persoane nevinovate; consideră că aplicarea pedepsei cu moartea în cadrul unui sistem judiciar opac, care este complet lipsit de transparență și în care drepturile deținutului nu sunt încă foarte evoluate, este o eroare gravă; solicită autorităților chineze să își reconsidere politica privind pedeapsa capitală;
26. subliniază faptul că parteneriatul strategic dintre UE și China include libertatea mass-media, pe bază de reciprocitate, ceea ce implică libertatea presei pentru mass-media chineze în Europa și, de asemenea, libertatea presei pentru mass-media europene în China; se așteaptă ca toate instituțiile europene să susțină cu fermitate acest principiu fundamental al drepturilor omului în contactele lor cu partenerii lor din China;
27. regretă faptul că autoritățile chineze controlează și cenzurează internetul; constată cu îngrijorare că guvernul chinez intensifică supravegherea internetului printr-o lege nouă care interzice trădarea secretelor de stat, rănirea mândriei naționale, punerea în pericol a unității etnice a țării sau lansarea de apeluri la „proteste ilegale” sau „adunări de masă”; constată astfel că cenzura și persecuția nu mai cunosc limite; este preocupat de faptul că noua lege nu prevede garanții, ceea ce oferă posibilitatea de a o folosi în mod abuziv; subliniază faptul că termenii „proteste ilegale” și „adunări de masă” ar trebui să fie folosiți numai în situațiile în care există o lege pentru proteste pașnice și legale și numai dacă aceasta este în vigoare; încurajează guvernul chinez să permită exprimarea mai multor opinii pe internet și în mass-media și, mai general, în sfera publică; reamintește faptul că dreptul la exprimarea pe internet a fost recunoscut recent de Consiliul ONU pentru Drepturile Omului;
28. este preocupat de intrarea în vigoare a noilor dispoziții privind controlul internetului, care legalizează închiderea blogurilor și care prevede totodată sancțiuni aspre la adresa bloggerilor, jurnaliștilor și a avocaților care îi apără;
29. subliniază faptul că, într-o țară în care există peste 500 de milioane de utilizatori de internet, libertățile digitale constituie singura modalitate pentru a realiza un spațiu informatic prosper și dezvoltat; solicită autorităților chineze să asigure și să protejeze imensa sferă informatică dezvoltată în țara lor și să își orienteze eforturile spre îmbunătățirea acesteia, și nu spre cenzură și control;
30. recunoaște eforturile semnificative depuse de guvernul chinez pentru a dezvolta economic Tibetul și regiunea Xinjiang, precum și impactul unor astfel de eforturi asupra comunităților nomade și asupra mijloacelor de subzistență tradiționale; îndeamnă guvernul chinez să acționeze în mod politic responsabil prin implicarea considerabilă a popoarelor tibetan și uigur în chestiunile de guvernare, inclusiv gestionarea resurselor și prioritățile de dezvoltare economică, și mai degrabă prin respectarea decât prin atenuarea elementelor culturale, cum ar fi limba și religia; afirmă cu fermitate că guvernul chinez nu va obține o stabilitate durabilă în Tibet sau în regiunea Xinjiang sau buna înțelegere între popoarele chinez, tibetan și uigur prin asimilare forțată, prin distrugerea elementelor culturale sau prin utilizarea metodelor polițienești și de securitate represive, ci numai prin abordarea serioasă a tuturor solicitărilor indigene de a crea o responsabilitate cu adevărat comună pentru bunăstarea ambelor provincii autonome; îndeamnă guvernul chinez să pună capăt excluderii observatorilor independenți care vizitează regiunile;
31. subliniază că, în ciuda unei politici foarte represive, în China are loc o renaștere religioasă dovedită de redeschiderea și reconstruirea a unui număr foarte mare de lăcașuri de cult; îndeamnă autoritățile chineze să renunțe la politicile și practicile care limitează dreptul fundamental al cetățenilor la libertatea religioasă și de convingere;
32. solicită autorităților chineze să ofere caselor de rugăciune protestante și bisericilor catolice neoficiale recunoașterea oficială; reamintește în acest sens, că legislația internațională în domeniul drepturilor omului recunoaște libertatea religiei sau a credinței, indiferent de statutul acesteia, recunoscut oficial sau nu, și, în consecință, recunoașterea oficială nu ar trebui să constituie o premisă obligatorie pentru practicarea religiei; condamnă cu fermitate toate încercările autorităților de a interzice acestor biserici neînregistrate dreptul lor fundamental la libertatea religioasă, prin impunerea obligației de a funcționa sub conducerea unor consilii de administrație controlate de guvern și prin confiscarea proprietăților lor și chiar prin acțiuni de reținere și încarcerare în eforturile de a le reduce la tăcere, care aduc atingere autonomiei lor religioase și le restricționează în mod serios activitatea;
33. este de acord cu criticile aduse de juriștii chinezi, potrivit cărora deficiențele fundamentale ale legislației chineze în domeniul libertății religioase țin de Constituție, deoarece principiul „libertății religioase” prevăzut la articolul 36 alineatele (1) și (2) vine în contradicție cu principiul „restricțiilor privind libertatea religioasă” prevăzut la alineatele (3) și (4), fără să se specifice care dintre acestea are prioritate; sprijină solicitarea juriștilor chinezi de a institui libertatea religioasă ca principiu prevalent în Constituție;
34. recunoaște eforturile depuse în ceea ce privește controlul și aplicarea atentă a pedepsei capitale în China, dar rămâne îngrijorat de faptul că guvernul chinez își menține în continuare politica de a nu furniza detalii cu privire la numărul deținuților executați anual, informațiile cu privire la pedeapsa cu moartea fiind secret de stat; îndeamnă în continuare autoritățile chineze să pună capăt politizării pedepsei capitale și să prevadă garanții procedurale în cadrul sistemului juridic chinez, garantând protecția persoanelor condamnate la moarte, inclusiv dreptul la un proces echitabil în conformitate cu standardele internaționale;
35. consideră regretabilă lipsa de progrese substanțiale și absența unor rezultate concrete și vizibile în ceea ce privește dialogul UE-China referitor la drepturile omului; reamintește că, la adoptarea unei noi strategii a UE privind drepturile omului, miniștrii de externe ai UE și-au asumat în iunie 2012 angajamentul ca UE să „abordeze chestiunile legate de drepturile omului în mod ferm în toate formele adecvate de dialog bilateral, inclusiv la cel mai înalt nivel”; îl invită pe recent desemnatul Reprezentant special al UE pentru drepturile omului, SEAE, Consiliul și Comisia să-și intensifice eforturile pentru a da un nou impuls acestui dialog, făcându-l mai eficient și mai orientat spre rezultate, inclusiv prin întâlniri pregătitoare, atât cu organizațiile și ONG-urile locale și internaționale ale societății civile în prezența autorităților din ambele părți; consideră că un astfel de dialog ar trebui să fie inclus în toate contactele cu oficialii partenerilor strategici, cum ar fi China; subliniază importanța unei abordări aprofundate a tuturor problemelor privind drepturile omului și statul de drept în China și în UE; consideră că summit-urile UE-China și discuțiile privind drepturile omului ar trebui să includă o serie de chestiuni transparente care să fie discutate și criterii de referință concrete; îndeamnă Înaltul Reprezentant al UE pentru afaceri externe și politica de securitate, Catherine Ashton, să își exprime public preocupările referitoare la încălcările drepturilor omului în China și să facă trimitere în mod public la cazuri concrete și la chestiunile discutate cu oficialii chinezi în cadrul tuturor întâlnirilor; încurajează persoanele oficiale din statele membre ale UE să urmeze aceeași direcție într-un mod coerent și coordonat; solicită întreprinderilor din UE care desfășoară activități în China să respecte Principiile directoare ale ONU privind afacerile și drepturile omului și îndeamnă UE și statele membre să monitorizeze îndeaproape respectarea acestora;
Relațiile dintre China continentală și Taiwan
36. reiterează politica Uniunii Europene privind o singură Chină; salută intensificarea contactelor dintre RPC și Taiwan; subliniază că îmbunătățirea relațiilor dintre China continentală și Taiwan este în continuare serios subminată de rachetele chineze îndreptate spre Taiwan și de izolarea internațională a Taiwanului de către China; sprijină participarea importantă a Taiwanului în cadrul organizațiilor internaționale, astfel cum a fost aprobată în Declarația 9486/09 a Consiliului din 8 mai 2009;
37. este mulțumit de faptul că milioane de cetățeni chinezi au manifestat un interes profund pentru alegerile prezidențiale și parlamentare din Taiwan de la 14 ianuarie 2012, care au putut fi urmărite în timp real pe internet pentru prima dată;
38. salută legăturile economice puternice și prospere dintre China continentală și Taiwan, precum și noua deschidere a Taiwanului față de turiștii chinezi și cooperarea culturală; consideră că internaționalizarea schimburilor comerciale și a investițiilor reprezintă cel mai bun garant al stabilității în Taiwan; prin urmare, îndeamnă guvernul taiwanez să investească atât în RPC, cât și în alte locații;
Situația externă
39. îndeamnă RPC să își utilizeze poziția globală într-un mod mai responsabil, în special în cadrul Consiliului de Securitate al Organizației Națiunilor Unite unde China este membru permanent și are drept de veto; subliniază, în acest sens, faptul că este necesar ca China să renunțe la opoziția sa față de rezoluțiile CSONU care fac posibilă intervenția în Siria pentru a opri războiul civil și pentru a permite cetățenilor sirieni să fie stăpâni pe viitorul țării lor, în cadrul unui proces democratic și liber; subliniază faptul că China ar trebui să acționeze, de asemenea, într-o manieră responsabilă, care este proporțională cu contribuția sa la nivel mondial, la nivelul G20 pentru a face față crizei financiare mondiale, prin alinierea la normele Organizației Mondiale a Comerțului, precum și prin respectarea tuturor convențiilor și tratatelor internaționale la care aceasta este parte;
40. îndeamnă RPC să se angajeze fără echivoc să respecte Carta ONU și dreptul internațional în urmărirea obiectivelor sale în străinătate;
41. apreciază faptul că, dintre membrii permanenți ai Consiliului de Securitate, China este țara care contribuie cu cele mai multe trupe de menținere a păcii, datorată în cea mai mare parte flotei sale maritime în curs de modernizare rapidă; salută în acest context, cooperarea din ce în ce mai mare cu UE în combaterea pirateriei în Golful Aden; invită China, în calitate de membru permanent CSONU, să coopereze într-un mod responsabil cu comunitatea internațională în ceea ce privește preocupările importante de securitate la nivel mondial, cum ar fi situația din Siria și Iran;
42. recunoaște responsabilitatea Chinei de a oferi securitate cetățenilor săi și de a-și asuma un rol de promotor al păcii și al stabilității în lume și salută participarea sa ridicată în cadrul ONU; invită, cu toate acestea, partea chineză să demonstreze mai multă transparență și cooperare ci UE și ONU în aceste probleme, precum și să evite izolarea în cadrul evoluțiilor sale de politică externă;
43. invită China să își revizuiască politica privind „neamestecul în afacerile interne ale țărilor” în cazul unor încălcări grave ale dreptului internațional umanitar;
44. salută dialogul UE-China început în iulie 2012 cu privire la politica de apărare și de securitate; propune ca acest dialog să se extindă la întreaga regiune Asia-Pacific;
45. solicită Chinei să lămurească elimine preocupările din ce în ce mai mari manifestate la nivel internațional cu privire la bugetul său militar netransparent;
46. subliniază importanța globală a Mării Chinei de Sud, prin care trece o treime din comerțul mondial, fiind alarmat de tensiunea crescândă și îndeamnă, prin urmare, de urgență, toate părțile implicate să se abțină de la acțiuni politice și militare unilaterale, să-și modereze tonul și să soluționeze conflictul legat de cererile teritoriale în Marea Chinei de Sud, cu ajutorul arbitrajului internațional, în conformitate cu dreptul internațional, în special Convenția ONU privind dreptul mării, pentru a asigura stabilitatea regională;
47. își exprimă îngrijorarea față de escaladarea tensiunilor dintre China și Japonia; solicită ferm Chinei și Japoniei să combată percepțiile inamice reciproce și regretă faptul că cea de-a patruzecea aniversare a relațiilor lor diplomatice nu a reușit să fie folosită pentru a purta negocieri constructive;
48. solicită tuturor părților implicate, în contextul intereselor semnificative ale Uniunii Europene în ceea ce privește securitatea și stabilitatea în Asia de Est, (China, Japonia și Taiwan) să manifeste reținere și să ia măsuri pentru a calma situația legată de insulele disputate; îndeamnă toate părțile implicate să soluționeze litigiile în mod pașnic, în spiritul cooperării și cu respectarea dreptului internațional, în special a Convenției ONU asupra dreptului mării și să convină asupra unor măsuri de descaladare a angajamentului în cazul unor incidente neprevăzute;
49. ia act de inițiativa Taiwanului de a ajunge la un consens în ceea ce privește codul de conduită pentru Marea Chinei de Est și de a institui unui mecanism care să permită tuturor părților să coopereze în exploatarea resurselor naturale ale regiunii, inclusiv capacitatea de generare a energiei electrice din surse regenerabile;
50. constată că rolul Chinei în cadrul cooperării dintre cele două părți în Peninsula Coreeană este esențial și solicită RPC să urmărească în mod mai activ o cooperare consolidată între nord și sud;
51. constată și regretă faptul că supraviețuirea regimului dictatorial și represiv nord-coreean depinde în mod esențial de China; salută comportamentul responsabil al Chinei manifestat prin votul în favoarea condamnării ferme de către CSONU la 15 aprilie 2012 a lansării eșuate a rachetei nord-coreene, în general considerată a fi o încercare de testare a rachetelor balistice; așteaptă cu interes ca China să își asume în continuare responsabilitatea pentru stabilitatea în Peninsula Coreeană, reluarea rapidă a negocierilor celor șase părți privind amenințarea nucleară nord-coreeană și, mai întâi de toate, îmbunătățirea radicală a condițiilor de viață cotidiene ale cetățenilor nord-coreeni, cu ajutorul unor stimulente din partea Chinei;
52. constată rolul tot mai important pe care China îl joacă în regiunea Asiei Centrale prin proiecte comerciale, economice și energetice; consideră că aceasta poate juca un rol major în dezvoltarea țărilor din Asia Centrală și invită RPC să promoveze relații mai bune între statele respective ca pas esențial în direcția cooperării regionale; remarcă faptul că principalele obiective ale Chinei în cadrul Organizației de Cooperare de la Shanghai vizează pacea și stabilitatea în Asia Centrală, prin combaterea în mod colectiv a așa-numitelor „trei rele”, și anume extremismul, separatismul și terorismul; constată interesul strategic și economic imens al Chinei în regiune prin exploatarea rezervelor sale vaste de petrol și gaze și prin conectarea Asiei Centrale la litoralul Chinei prin intermediul căilor ferate și al autostrăzilor;
53. salută legăturile în curs de dezvoltare dintre China și Afganistan, pentru prima dată în istorie discuțiile dintre acestea având loc la nivelul ierarhic superior al conducerii; consideră că China poate juca un rol esențial în stabilizarea situației din Afganistan printr-o abordare bazată pe putere necoercitivă și îndeamnă la dezvoltarea unei cooperări strânse între UE și China cu privire la acest aspect;
54. observă că noua strategie americană de refocalizare pe Asia este percepută de către conducerea chineză ca o încercare a SUA de a limita ascensiunea economică și politică rapidă a Chinei; încurajează China și SUA să evite tensiunile și o cursă a înarmărilor în Pacific; încurajează China să asigure libertatea circulației pe mare;
55. consideră că ar trebui să se ia foarte serios în considerare impactul economic, social și de mediu al investițiilor tot mai importante efectuate de China în țările în curs de dezvoltare;
56. remarcă faptul că prezența din ce în ce mai pregnantă a Chinei în Africa a contribuit la dezvoltarea economică, cu un accent deosebit asupra proiectelor de infrastructură; apreciază că conducerea chineză a recunoscut criticile serioase aduse politicii sale dezechilibrate în ceea ce privește materiile prime din Africa, în cursul Forumului privind cooperarea din China și Africa din 20 iulie 2012 de la Beijing, fapt ilustrat de actuala promovare a diversificării activităților sale pe continent; salută angajamentul asumat de liderul statului și al partidului, Hu Jintao, la această reuniune a Forumului privind cooperarea dintre China și Africa, de a acorda țărilor africane un împrumut record de 20 de miliarde USD în următorii trei ani pentru dezvoltarea infrastructurii, a agriculturii, a producției și a IMM-urilor în aceste țări; salută sprijinul exprimat de China pentru Inițiativa privind transparența în industriile extractive (EITI) și încurajează autoritățile chineze să urmeze tendința globală spre o mai mare transparență și să își amplifice angajamentele concrete în acest domeniu; îndeamnă Uniunea Europeană să rămână vigilentă în ceea ce privește impactul politic, economic, social și de mediu al investițiilor tot mai importante ale Chinei în Africa;
57. își exprimă îngrijorarea cu privire la faptul că prezența sporită a Chinei în Africa a dus la tensiuni sociale grave, dar salută faptul că întreprinderi chineze și-au exprimat dorința de a acorda o mai mare importanță responsabilității sociale a întreprinderilor în cadrul activităților lor în Africa; îndeamnă autoritățile chineze să fundamenteze politicile care vizează Africa pe principiile referitoare la drepturile omului și pe respectarea acestor drepturi, pe promovarea dezvoltării durabile și a securității umane;
58. constată implicarea din ce în ce mai accentuată a Chinei în sectorul exploatării resurselor naturale din America Latină, exporturile de resurse naturale spre China crescând cu peste 50 %;
59. încurajează China, care este cel mai mare emițător de dioxid de carbon la nivel mondial, să joace un rol mai proactiv și mai constructiv în promovarea cooperării la nivelul comunității internaționale, în vederea combaterii schimbărilor climatice; salută faptul că autoritățile chineze au prezentat în noiembrie 2011 o carte albă privind politicile adoptate și măsurile luate pentru combaterea schimbărilor climatice și speră ca aceasta să fie pusă în aplicare în curând;
60. remarcă faptul că contactele interpersonale pot juca un rol crucial în direcția unei mai bune înțelegeri reciproce între China și UE, dar și cu unii dintre ceilalți parteneri ai săi, cum ar fi SUA; salută, în acest sens, programele menite să faciliteze mobilitatea între China și UE;
61. îndeamnă China să acorde prioritate absolută îmbunătățirii certitudinii juridice pentru întreprinderile străine, pe baza principiilor egalității, reciprocității și responsabilității sociale a întreprinderilor;
62. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, SEAE, Comisiei, guvernelor și parlamentelor statelor membre, statelor în curs de aderare și candidate, guvernului Republicii Populare Chineze, Congresului naționale al poporului chinez, guvernului taiwanez și adunării legislative taiwaneze Yuan.
(1) JO L 250, 19.9.1985, p. 2.
(2) JO L 6, 11.1.2000, p. 40.
(3) Texte adoptate, P7_TA(2012)0218.
(4) Texte adoptate, P7_TA(2012)0017.
(5) Texte adoptate, P7_TA(2012)0334.
(6) JO C 305 E, 14.12.2006, p. 219.
(7) JO C 67 E, 18.3.2010, p. 132.
(8) JO C 305 E, 11.11.2010, p. 9.
(9) JO C 199 E, 7.7.2012, p. 185.
(10) JO C 296 E, 2.10.2012, p. 137.
(11) Texte adoptate, P7_TA(2012)0301.
(12) JO C 285 E, 21.10.2010, p. 80.
(13) JO C 169 E, 15.6.2012, p. 81.
(14) JO C 288 E, 25.11.2006, p. 59.
(15) JO C 157 E, 6.7.2006, p. 471.
(16) JO C 99 E, 3.4.2012, p. 118.
(17) Texte adoptate, P7_TA(2011)0474.
(18) Texte adoptate, P7_TA(2012)0257.
(19). Benjamin Penny, "The Religion of Falun Gong", (University of Chicago Press, 2012), ISBN 978-0-226-65501-7, p. 6
(20). Freedom House, "Report Analyzing Seven Secret Chinese Government Documents", 11 February 2002.
(21). Thomas Lum (25 May 2006). "CRS Report for Congress: China and Falun Gong" (PDF).Congressional Research Service.
(22). "China: The crackdown on Falun Gong and other so-called "heretical organizations"". Amnesty International. 23 March 2000. Retrieved 17 March 2010.
(23). Edelman, Bryan and Richardson, James. "Falun Gong and the Law Development of Legal Social Control in China". Nova Religio 6.2 (2003).
(24). Restall, Hugo. "What if Falun Dafa is a 'cult?'". The Asian Wall Street Journal, 14 February 2001.
(25). John Turley-Ewart, "Falun Gong persecution spreads to Canada", The National Post, 20 March 2004.
Articole similare:
* * *
Puteţi tipări la imprimantă şi puteţi transmite toate articolele publicate pe Clearharmony, dar vă rugăm să menţionaţi sursa.
citiți în continuare ...