Curajul topeşte ostilitatea poliţiştilor

(Minghui.org) După ce au început persecuțiile împotriva Falun Gong în toată țara, în anul 2000 am mers împreună cu soțul meu la Beijing ca să înaintăm o petiție organelor administrației centrale. În piața Tiananmen am expus un banner cu inscripția: "Falun Dafa este bună."

După ce ne-am întors acasă, poliția l-a căutat pe soțul meu, așa că el a părăsit casa pentru a evita arestul. A fost însă capturat ulterior în alt oraș.

Arestată pentru că am încercat să-mi salvez soțul

Ca urmare a eforturilor mele de a-mi salva soțul, polițiștii au venit la noi acasă să mă aresteze. Am refuzat să-i urmez și le-am spus să înceteze persecuția împotriva Falun Gong.

Polițiștii m-au târât în curte, m-au bătut, apoi m-au forțat să îngenunchez și, ținîndu-mă de mâni, s-au urcat pe picioarele mele pentru a face fotografii. Am încercat să mă opun.

Un ofițer îmi ardea pielea cu țigara, pînă când unul din polițiști i-a spus să înceteze că oricum nu mă doare. Aceasta era adevărat, nu simțeam durerea. Știam că sunt protejată de Maestru.

Rectificarea mediului de la centrul de detenție

Am fost dusă la un centru de detenție, unde am refuzat să îndeplineasc ordinele. Pe tot parcursul zilei citeam Legea, trimiteam gânduri drepte și făceam schimb de experiențe cu alți practicanți.

Gardienii m-au transferat din cameră în cameră, ca să nu pot contacta alți practicanți. Am vorbit gardienilor despre Falun Gong și le-am spus că nu mi-am dezvăluit numele deoarece nu doresc ca ei să facă ceva rău împotriva Falun Gong și astfel să-și facă rău lor înșiși.

Au încercat să mă convingă că alt practicant le-a spus numele meu. Am rămas calmă și am insistat că nu făcusem nimic rău. Le-am spus: "Colegii practicanți pot să vă spună numele meu din cauză că le este frică să nu fie torturați. Nu-i învinuiesc."

A doua zi cîțiva gardieni m-au amenințat că vor să îmi provoace suferințe. Eu cred că nimeni nu este cu adevărat împotriva Falun Gong, așa că am răspuns că de fapt ei nu doresc să-mi facă rău. Ostilitatea lor a dispărut imediat. Gardianul care părea cel mai crîncen, nu s-a putut abține să nu râdă și să nu asculte la ce aveam de spus.

Am scris multe scrisori șefilor și gardienilor de la Centrul de detenție, cerându-le să nu persecute Falun Gong. Ei au citit scrisorile și au încetat să mai maltrateze practicanții.

Ultima scrisoare am înmânat-o șefului Centrului și am spus că aceasta este ultima mea adresare către el. Spre surprinderea mea, el mi-a spus că a venit fratele meu să mă vadă.

Cu o noapte înainte de eliberare mea, un fulger a trăsnit deasupra centrului de detenție. A spart geamurile, iar întunericul a pus stăpânire pe clădire, înspăimântând gardienii.

Eliberarea soțului meu

După eliberarea mea, mulți dintre prietenii și rudele mele m-au sfătuit să divorțez, pentru că de o perioadă îndelungată nu mai aveam nicio veste de la soțul meu. Ei credeau că îl iubesc și de aceea fac totul pentru el.

Eu am răspuns: "Sunt practicanta unei discipline, nu afecțiunea e cea care îmi determină deciziile. Nu îl voi părăsi niciodată, indiferent de greutățile prin care va trebui să trec. Voi rămâne cu el, așa cum am promis."

Mai târziu am aflat unde era încarcerat. Am scris un articol despre el și l-am trimis redacției "Minghui". Am răspândit informația despre cazul său prin materiale de clarificare a adevărului.

I-am trimis scrisori pe care autoritățile închisorii i le-au înmânat, iar el și-a recăpătat curajul și curând a fost eliberat.

Acest articol poate fi citit și în limba engleză:
http://en.minghui.org/html/articles/2015/4/28/149918.html