Apelul de la Zhongnanhai din 25 aprilie 1999

Data de 25 aprilie 2015 marchează aniversarea "apelului de la Zhongnanhai" în China, și a violenței sistematice care a urmat împotriva practicanților Falun Gong.

Martin Place, Sydney: O demonstrație a metodelor de tortură folosite asupra practicanților Falun Gong în China. Apelul din data de 25 Aprilie 1999, din Beijing, China, a fost cel mai mare apel către guvernul central de la masacrul din Piata Tiananmen din 1984. Chiar daca a avut loc într-un mod pașnic, a fost ilustrat de către membrii Biroului Politic ca fiind un atac asupra guvernului, acesta fiind motivul pentru care s-a început eradicarea școlii spirituale Falun Gong (Torsten Blackwood/AFP/Getty Images)

Apelul de la Zhongnanhai din 25 aprilie 1999 a fost etichetat de către unii observatori ai Chinei drept catalizatorul uneia dintre cele cele mai vicioase opresiuni spirituale din timpurile moderne.

Cu doar șapte ani înainte de apelul de la Zhongnanhai, domnul Li Hongzhi, care s-a aflat pe scurta listă pentru Premiul Nobel pentru Pace, adusese practica spirituală Falun Gong publicului. O combinație de exerciții, meditație și principii morale, Falun Gong a devenit rapid popular în întreaga China. Această popularitate a pus în încurcătură regimul comunist din China, care afișează toleranță zero față de orice voce alternativă.

Protestul tăcut

Practicanții Falun Gong apelează pașnic în fața campusului Zhongnanhai, în Aprilie 1999, pentru a cere recunoaștere oficială

Zhongnanhai, sediul central al guvernului din capitala Beijing, a fost locul primului apel public major al practicanților Falun Gong. Acest apel a fost, de asemenea, cea mai mare adunare publică spontană de la masacrul din 1989 din Piața Tiananmen.

Pe baza dovezilor video, cel puțin 10.000 de manifestanți Falun Gong s-au adunat în zona Zhongnanhai pentru a oferi o petiție liderilor Partidului Comunist, o prezență fără precedent, având în vedere că regimul s-a străduit să reducă la tăcere exprimarea publică.

Imaginile capturate de cameramanii ABC au arătat un grup ordonat de chinezi, stând în picioare într-un rând extins la câteva persoane lățime, de-a lungul a doi kilometri, urmând alinierea copacilor de pe trotuare în proximitatea Orașului Interzis. Unii practicau exercițiile Falun Gong, în timp ce alții stăteau sau citeau. Neobișnuitul protest tăcut făcea apel pentru două lucruri: să recâștige recunoașterea oficială a Falun Gong de către regimul comunist și să adreseze o petiție pentru eliberarea practicanților Falun Gong arestați în orașul de coastă Tianjin.

Factorii declanșatori

Cu două săptămâni înainte, publicația periodică Compendiu de Știință și Tehnologie pentru Tineret publicase un articol scris de El Zuoxiu care era cunoscut ca având o opoziție față de practicile alternative. Ziarul Ming Pao din Hong Kong a raportat că El Zuoxiu este cumnatul lui Luo Gan, ministrul Securității Publice, care ulterior a devenit vârful de lance în campania anti-Falun Gong, defăimând practica prin prezentarea unui punct de vedere "distorsionat" asupra principiilor acesteia.

Ca răspuns, un număr de practicanți Falun Gong au făcut apel la sediul publicației Compendiu de Știință și Tehnologie pentru Tineret, cerându-le editorilor să retragă articolul eronat.

Revista a refuzat și a chemat poliția, prin urmare, 45 de practicanți au fost bătuți și reținuți. Ca răspuns, practicanții locali au făcut apel la Guvernul Municipal Tianjin, care i-a redirecționat către Biroul Central pentru Apeluri din Beijing.

În 1999, regimul chinez a estimat numărul practicanților Falun Gong din Beijing la aproximativ 400.000 până la 500.000; numărul din întreaga țară a fost estimat la 70-100 de milioane.

Rapoartele din The Washington Post au spus că majoritatea protestatarilor de la Zhongnanhai erau din Beijing. Totuși, unii au călătorit tocmai din provincia Zhejiang, de la o distanță de peste 1000 km la sud de Beijing. Sistemele principale de transport către capitală au fost închise la comandă.

Când protestatarii au ajuns la Zhongnanhai dimineața devreme, în jur de 1000 de persoane de la siguranța publică și de ofițeri în civil erau deja instalați pe poziții.

Deși temerile legate de revolte s-au dovedit nefondate, poliția a refuzat să lase practicanții să se apropie de Biroul de Apeluri principal. De fapt, tocmai autoritățile i-au direcționat într-o poziție apropiată de Zhongnanhai, care părea să înconjoare complexul. Această tactică a fost o mișcare calculată, care a fost folosită pentru falsa acuzare a practicanților Falun Gong de "încercuire" a clădirii.

După 24 de ore de negocieri între demonstranți și oficialii de la Beijing, cinci reprezentanți ai grupului au fost invitați să vorbească cu premierul Zhu Rongji. Domnul Zhu a emis imediat un ordin de eliberare a practicanților arestați în Tianjin și mulțimea s-a dispersat în liniște între 10:30p.m. și 11:30p.m.

Începe represiunea

În ciuda acestei rezoluții, în Biroul Politic a fost agitație. Într-o mișcare pentru a-și consolida puterea personală, Jiang Zemin, fostul lider al Partidului Comunist Chinez (PCC), a scos practica în afara legii în mod ilegal după trei luni, pe 20 iulie 1999.

Practicanți Falun Gong fiind arestați în Piata Tiananmen, după ce a avut loc interzicerea școlii

Aceasta a marcat începutul unei campanii la nivel național pentru calomnierea și eliminarea Falun Gong. Materialele Falun Gong precum cărțile, casetele video și audio au fost confiscate și distruse pe scară largă.

Sesiunile de exerciții în parcurile publice erau hărțuite în mod regulat, unii martori amintindu-și cum practicanții erau ridicați de poliție și aruncați pe pământ în timp ce încă stăteau în meditație cu picioarele încrucișate.

Mii de persoane au fost adunate pe stadioane înainte de a fi transferate în lagăre de muncă. Nu au avut loc procese formale, decesele practicanților Falun Gong aflați în arest fiind tratate ca "sinucideri".

Din 1999 până în prezent au fost dovedite peste 3800 de decese ale practicanților Falun Gong, provenite numai din bătăi și tortură. La ora actuală se estimează că un milion de practicanți sunt deținuți ilegal în lagărele de muncă din China.

Practicanţii Falun Gong şi alţi prizonieri de conştiinţă au fost identificați de către cercetători ca fiind o imensă bancă de organe, unde prizonierii sunt ucişi în mod sistematic pentru organele lor. Se estimează ca intre 40.000 si 65.000 de practicanţi au fost ucişi pentru organe.

Eforturile internaționale de a investiga recoltarea de organe din China includ: Avocatul canadian de drepturile omului David Matas și fostul secretar de stat canadian David Kilgour au publicat investigațiile lor în cartea "Recoltarea Sângeroasă", iar jurnalistul american de investigație Ethan Gutmann a publicat cartea "Carnagiul: uciderea în masă, recoltarea de organe, și soluția secretă a Chinei pentru problema disidenților săi", în 2014.

O astfel de oprimare draconică a determinat observatorii să se întrebe care au fost motivele din spatele represiunii împotriva Falun Gong.

Ar putea fi un caz de deja-vu istoric. Regimul Chinei încă mai tergiversează să admită că masacrul din Piața Tiananmen din 1989 a avut vreodată loc.

De fapt, orice referire la măcelărirea studenților pro-democrație denunțată la nivel global, a fost eliminată din manualele Chinei și este blocat accesul pe Internet la această informație.

Celebra imagine cu personajul de la Tiananmen, care a încercat de unul singur să oprească tancurile, servește ca o reamintire a sacrificiilor pe care oamenii din China au trebuit să le facă de-a lungul anilor pentru a se face auziți.

Deși identitatea curajosului student nu a fost niciodată confirmată, mesajul lui este atemporal. Poate că moștenirea Zhongnanhai va fi scrisă într-o zi în cărțile de istorie ca un eveniment care a exemplificat curajul și demnitatea poporului chinez.