Recoltare Sângeroasă - F. Elemente de dovadă şi contestare

RECOLTARE SÂNGEROASĂ

Raport revizuit cu privire la acuzaţiile recoltării de organe de la practicanţii Falun Gong din China

Întreg raportul se poate citi la: http://organharvestinvestigation.net/

F. Elemente de dovadă şi contestare

a) Consideraţii generale

1) Violări ale drepturilor omului

China violează drepturile omului într-o varietate de feluri. Aceste violări sunt cronice şi serioase. Pe lângă Falun Gong, alte ţinte principale ale violatorilor de drepturile omului sunt tibetanii, creştinii, uigurii, activiştii democratici şi apărătorii drepturilor omului. Mecanismele Statului de Drept, care ar trebui să existe pentru a împiedica violări ale drepturilor omului, cum ar fi un sistem judiciar independent, acces la consiliere în timpul detenţiei, ‘habeas corpus’, dreptul la proces public, sunt absente în China. China, conform constituţiei sale, este condusă de Partidul Comunist. Nu este condusă de lege.

China Comunistă a avut o istorie de o cruzime faţă de proprii cetăţeni care te lasă cu gura căscată. Regimul Comunist a ucis mai mulţi inocenţi decât cei ucişi de Germania Nazistă şi Rusia Stalinistă împreună. Copiii fetiţe sunt ucise, abandonate şi neglijate în număr uriaş. Tortura este foarte răspândită. Pedeapsa cu moartea este extensivă şi arbitrară. China execută mai mulţi oameni decât toate ţările împreună. Credinţele religioase sunt suprimate.

Acest tipar al violărilor drepturilor omului, ca mulţi alţi factori, nu dovedeşte în sine acuzările. Dar elimină un element de contestare. Este imposibil să spui că aceste acuzaţii nu s-ar încadra în tiparul de ansamblu cu privire la respectul pentru drepturile omului în China. În timp ce acuzaţiile, în sine, sunt surpinzătoare, sunt mai puţin surprinzătoare cu o ţara care deţine recordul Chinei la încălcările drepturilor omului, decât pentru orice altă ţară.

Când sunt atât de multe violări ale drepturilor omului în China, este jignitor să arătăm către o singură victimă. Totuşi, noi atragem atenţia către victimizarea avocatului de drepturile omului Gao Zhisheng, ca un exemplu sau studiu de caz. Gao ne-a scris vara trecută, invitându-ne să venim în China să investigăm furtul de organe vitale de la practicanţii Falun Gong, prizonieri de conştiinţă. Nu ni s-a dat nicio viză de către ambasada chineză din Ottawa pentru a face asta; iar el a fost reţinut nu mult timp după aceasta.

Gao a scris trei scrisori deschise către Preşedintele Hu şi către alţi lideri, protestând împotriva unei serii de abuzuri împotriva Falun Gong, incluzând cazuri specifice de tortură şi omor. Gao a scris de asemenea şi a condamnat extragerea şi vânzarea de organe de la practicanţii Falun Gong. El şi-a exprimat de asemenea bunăvoinţa de a se alătura Coaliţiei de Investigare a Prelevării de Organe de la Oameni încă Vii.

El a fost condamnat de incitare la subversiune pe 2 decembrie 2006, cu o pedeapsă de 3 ani de închisoare. Mutarea lui în custodie, totuşi, a făcut să fie condamnat la 5 ani cu suspendare; drepturile sale politice i-au fost înlăturate pentru un an de către Curtea de la Beijing. Această represiune a unei persoane al cărei singur interes este îngrijorarea şi respectul pentru drepturile omului, în general, şi persecuţia împotriva practicanţilor Falun Gong, în particular, întăreşte în sine îngrijorările sale şi ale noastre.

Comitetul Olimpic International, în 2001, a acordat Beijing-ului Olimpiada din 2008.
Liu Jingmin, vice-preşedinte al ehipei Olimpice din Beijing, în aprilie 2001, a spus: “Permiţându-i Beijingului să ţină jocurile olimpice, veţi ajuta la dezvoltarea drepturilor omului.”

Totuşi, rezultatul a fost exact opus. Amnesty International, într-o declaraţie emisă pe 21 septembrie 2006, a spus:
“În ultimele sale analize cu privire la performanţele guvernului chinez în patru arii de test a drepturilor omului, înainte de Olimpiadă, Amnesty Internaţional a găsit că datele generale sunt nesatisfăcătoare. S-au înregistrat ceva progrese în reformarea sistemului pedepsei cu moartea, dar în alte arii cruciale, datele guvernului cu privire la drepturile omului arată că situaţia s-a deteriorat.”

Comunitatea internaţională, continuând cu Olimpiada din Beijing, în ciuda deteriorării drepturilor omului în China în arii cruciale, îi trimte Chinei un mesaj de impunitate. Impresia pe care China trebuie să o fi avut este că nu contează cât de mult violează drepturile omului; comunitatea internaţională pare că nu-i pasă.

2) Finanţările în sănătate

Când China a trecut de la o economie socialistă la o economie de piaţă, sistemul de sănătate făcea parte din schimbare. Din 1980, China a început să retragă fondurile date de guvern către sănătate, aşteptându-se ca sistemele de sănătate să recupereze diferenţa din taxările consumatorilor de servicii medicale. Din 1980, cheltuielile guvernului au scăzut de la 36% din totalul cheltuielilor cu sănătatea, la 17%, în timp ce pacienţii au scos din buzunar cu 20% până la 59% mai mult. Un studiu al Băncii Mondiale raportează că reducerile în acoperirile de sănătate au fost înrăutăţite de creşterea preţului din sectorul privat.

Conform doctorului cardiovascular Hu Weimin, fondurile de la stat pentru spitalul unde lucrează, nu sunt suficiente nici măcar să acopere salariile angajaţilor timp de o lună. El a spus: “Sub acest sistem, spitalele trebuie să urmărească profitul pentru a supravieţui”. Human Rights din China raportează: “Spitalele de la sate au trebuit să inventeze căi de a face bani pentru a genera bani suficienţi pentru salarii.”

Vânzarea de organe a devenit pentru spitale o sursă de venit, o cale de a-şi păstra uşile deschise, şi o cale prin care celelalte servicii medicale puteau fi furnizate către comunitate. Cineva ar putea să vadă cum această necesitate accerbă pentru fonduri ar putea conduce mai întâi la înţelegerea că recoltarea de organe de la prizonierii care oricum ar fi fost executaţi era acceptabilă, şi apoi la dorinţa de a nu întreba prea mult dacă donorii împinşi în faţă de către autorităţi chiar erau prizonieri condamnaţi la moarte.

3) Finanţarea armatei

Armata, ca şi sistemul de sănătate, a trecut de la finanţări publice la întreprinderi private. Armata în China este o afacere conglomerat. Această afacere nu este corupţie, o deviaţie de la politica de stat. Este recunoscută de stat, o cale aprobată de a strânge bani pentru activităţile militare. În 1985, preşedintele Deng Xiaoping a dat o directivă permiţând unităţilor Armatei de Eliberare a Poporului să câştige bani pentru a recupera golurile din bugetele lor tot mai scăzute.

Multe din centrele de transplant şi spitalele obişnuite din China sunt instituţii militare, finanţate de pacienţii care primesc transplanturi de organe. Spitalele militare operează independent de Ministerul Sănătăţii. Finanţările pe care ei le câştigă din trasplanturile de organe înseamnă mai mult decât să plătească pentru costurile acestor operaţii. Banii sunt folosiţi pentru a finanţa bugetul militar per ansamblu.
Există, de exemplu, Centrul de Trasplant de Organe a Spitalului General al Poliţiei Armate din Beijing. Acest spital declară în mod clar:

„Centrul nostru de Transplant de Organe este departamentul principal pentru a face bani. Venitul său brut în 2003 a fost de 16.070.000 Yuan. Din ianuarie până în iunie 2004, venitul a fost de 13.570.000 Yuan. În acest an (2004) există o şansă să trecem de pragul de 30.000.000 Yuan.”

Implicarea armatei în prelevarea de organe se extinde până în spitalele civile.
Beneficiarii de transplant ne spun adesea că atunci când ei fac un transplant într-un spital civil, cei care conduc operaţia fac parte din personalul militar.

Uite un exemplu. Când eram în Asia să ne promovăm raportul, am întâlnit un bărbat care în 2003 a zburat la Shanghai ca să obţină un nou rinichi pentru un preţ de $20.000 USD, preţ care a fost negociat înainte de călătoria sa. El a fost primit la Spitalul Poporului Nr. 1 – o clădire civilă – şi în timpul şederii lui acolo timp de două săptămâni, patru rinichi au fost aduşi pentru testare cu grupa lui de sânge, şi cu alţi factori. Nu s-a dovedit niciunul compatibil datorită anticorpilor săi; toţi au fost luaţi.

În cele din urmă a mers în ţara sa natală, şi s-a reîntors la spital aproximativ două luni mai târziu. Alţi patru rinichi au fost testaţi similar; când al 8-lea s-a dovedit compatibil, operaţia de transplant a fost terminată cu succes. Cele opt zile de convalescenţă au fost făcute la Spitalul nr. 85 al Armatei de Eliberare a Poporului. Chirurgul său era Dr. Tan Jianming din regiunea militară Nanjing, care îşi purta câteodată uniforma de armată în timp ce se afla în spitalul civil.

Tan deţinea documente care conţineau liste cu posibili “donori”, în funcţie de diverse caracteristici ale ţesutului şi sângelui, din care selecta nume. Doctorul a fost observat în diferite perioade când părăsea spitalul în uniformă şi se întorcea 2-3 ore mai târziu cu containere care conţineau rinichi. Dr. Tan i-a spus beneficiarului că al opt-ulea rinichi a venit de la un prizonier executat.
Armata are acces la închisori şi prizonieri. Operaţiile lor sunt încă şi mai secretoase decât cele ale guvernului civil. Ei sunt impermeabili la statul de drept.

4) Corupţia

Corupţia este o problemă majoră pe tot cuprinsul Chinei. Instituţiile de stat sunt câteodată conduse pentru beneficiile celor de la putere în loc pentru beneficiul oamenilor. Ocazional, China se angajează în “A Lovi Puternic” corupţia.

Dar, în absenţa statului de drept şi al democraţiei, unde secretele domnesc şi înregistrarea publică a fondurilor publice este absentă, aceste campanii de anti-corupţie par a fi mai mult o luptă de putere decât acţiuni concrete de anti-corupţie. Ele sunt încercări de a aplana îngrijorările publice cu privire la corupţie, elemente de relaţii publice politizate.

Vânzarea de organe este o problemă condusă de bani. Dar asta este diferit de a spune că este o problemă de corupţie. Vânzarea de organe de la donori fără acceptul lor combină ura cu lăcomia. O politică de stat a persecuţiei este dusă la bun sfârşit într-un mod financiar profitabil.
Fostul preşedinte chinez Deng Xiaoping spunea: “Să te îmbogăţeşti este glorios”. Dar nu spunea că unele metode de îmbogăţire sunt ruşionase.

Spitalele profitoare se folosesc de o populaţie defensivă prinsă captivă în regiunile lor. Oamenii sunt în închisori fără drepturi, la dispoziţia autorităţilor. Incitarea la ură împotriva prizonierilor şi dezumanizarea lor, înseamnă că ei pot fi măcelăriţi şi ucişi fără remuşcări de către cei care cumpără în acest sistem de propagandă oficială de ură.