Raportul cu privire la afirmaţiile despre prelevarea de organe de la practicanţii Falun Gong din China

Cele de mai jos prezintă prima parte a unui raport independent realizat pentru a verifica afirmaţiile despre recoltarea de organe
 

Raportul original împreună cu anexa acesteia este disponibil la adresa:
http://OrganHarvestInvestigation.net
http://investigation.go.saveinter.net

Acest raport se poate descărca pentru listare aici.

A. Introducere

Coaliţia pentru anchetă asupra persecuţiei Falun Gong în China (CEPFG), un organism nonguvernamental înregistrat la Washington, D.C. şi având o sucursală la Ottawa în Canada, ne-a scris o scrisoare la 24 mai 2006, cu scopul de a ne solicita ajutorul pentru a ancheta instituţiile Statului şi funţionarii guvernului Repubilicii Populare Chineze asupra cărora exista suspiciunea că prelevează organe de la practicanţii Falun Gong aflaţi încă în viaţă, omorând astfel practicanţii pe parcursul acestui process. Scrisoarea este ataşată în anexa acestui raport. Un mare număr de prieteni ai Chinei, din care facem şi noi parte, sunt îngrijoraţi în legătură cu aceste afirmaţii. Am acceptat cererea, dată fiind gravitatea acestui caz şi propriul nostru angajament de a face să se respecte demnitatea umană în întreaga lume.

David Matas, avocat internaţional pentru apărarea drepturilor omului, specializat în dreptul persoanelor refugiate şi imigrarte, îşi are cabinetul particular la Winnipeg. El se implică activ în promovarea respectului faţă de drepturile omului, ca scriitor şi conferenţiar şi face parte din numeroase organizaţii nonguvernamentale pentru apărarea drepturilor omului.

David Kilgour este un fost deputat şi secretar de Stat în guvernul canadian pentru probleme din regiunea Asia-Pacific. Înainte de a deveni parlamentar, el a fost procuror al Coroanei. Biografiile celor doi autori sunt anexate la acest raport.


B. Metode de lucru

Noi ne-am realizat ancheta independent de CEPFG, de Asociaţia Falun Dafa, respectiv, de orice altă organizaţie şi de orice guvern. Am încercat, fără succes, să mergem în China, dar suntem dispuşi să mergem acolo şi mai târziu pentru a începe a doua fază a anchetei, pentru a avea posibilitatea de a întâlni martori şi de a vizita instituţiile relevante. Am intervievat un anumit număr de oameni enumeraţi în anexa acestui raport, de asemenea am citit cu meticulozitate orice informaţie, în legătură cu raportul nostru, pe care am putut-o obţine. N-am fost plătiţi în nici un fel pentru acest raport, ci am făcut această muncă mai degrabă ca voluntari.


C. Afirmaţia

S-a afirmat că practicanţii Falun Gong de pe întreg teritorul Chinei sunt potenţiale victime ale prelevării de organe, cât timp sunt încă în viaţă. Se afirmă că aceste prelevări de organe sunt impuse unui număr mare de practicanţi Falun Gong, împotriva voinţei lor, în mai multe locuri diferite, conform unei politici sistematice.

Prelevarea de organe este o etapă în transplantul de organe. Scopul prelevării de organe este acela de a furniza organe pentru grefe. Grefele nu e obligatoriu să se facă în acelaşi loc cu prelevarea de organe. Cele două locuri sunt adesea diferite, organele prelevate într-un loc sunt transportate într-un alt loc pentru grefă. Cei care sunt responsabili cu transplantul de organe pot să nu cunoască sursa de unde provin organele.

Afirmaţia este că organele sunt prelevate în timp ce persoanele încă trăiesc. Practicanţii sunt omorâţi în cursul operaţiilor de grefe de organe sau imediat după. Aceste operaţii sunt o formă de crimă.

În sfârşit, ni s-a spus că practicanţii omorâţi în acest fel sunt apoi incineraţi. Nu mai există nici un cadavru de examinat pentru a putea fi identificat drept sursă a unei grefe de organe.

Gândul că o asemenea practică ar putea avea loc, în special dacă ea se desfăşoară sub patronajul unui guvern, la începutul secolului XXI, când valoarea individuală a vieţii umane şi-a câştigat în sfârşit respectul pe scară largă, este deosebit de alarmant. În consecinţă, noi am fost şocaţi, atunci când unul dintre martori a fost filmat, o femeie care nu practică Falun Gong, întâlnită în cursul acestei anchete şi care a declarat că soţul său [chirurg] i-a spus că el personal a prelevat cornee de la aproximativ 2 000 de prizonieri anesteziaţi Falun Gong, din nord-estul Chinei, în decursul unei perioade de doi ani, înainte de luna octombrie 2003 (dată de la care el a refuzat să continue). Ceea ce am descoperit după aceea, foarte detaliat prezentat în acest raport, este aproape tot atât de tulburător.


D. Dificultăţi în obţinerea dovezilor

Aceste afirmaţii, tocmai din cauza naturii lor, sunt dificil de dovedit sau de respins. Cea mai sigură modalitate de a demonstra orice afirmaţie este dovada oferită de un martor ocular. Totuşi pentru această presupusă crimă este puţin probabil să se obţină o dovadă din partea unui martor ocular.

Oamenii implicaţi în prelevarea de organe de la practicanţii Falun Gong, dacă aceasta se face într-adevăr, sunt fie victimele, fie autorii acestor crime. Nu există nici un spectator. Deoarece victimele, conform afirmaţiei, sunt asasinate şi incinerate, nu există nici un corp de descoperit, nici o autopsie de făcut. Nu există nici o victimă care să fi supravieţuit, ca să poată să spună ce i s-a întâmplat.

Este puţin probabil ca răufăcătorii să recunoască existenţa a ceea ce ar reprezenta, dacă se întâmplă, nişte crime contra umanităţii. Cu toate acestea, noi n-am obţinut mărturisiri complete şi am primit un număr uimitor de mărturisiri prin intermediul apelurilor telefonice făcute către anchetatori.

Scena crimei, dacă crima a avut loc, nu conţine nici o urmă. Odată ce prelevarea de organe a fost terminată, sala de operaţie în care a avut loc seamănă cu oricare altă sală de operaţie goală.

Reprimarea anchetelor asupra drepturilor umane în China face dificilă evaluarea acestei afirmaţii. Din nefericire, China reprimă jurnaliştii şi apărătorii drepturilor omului. Nu există nici o libertate de exprimare. Cei care raportează violări ale drepturilor omului în China sunt adesea arestaţi şi uneori acuzaţi că au dezvăluit secrete de Stat.

În acest context, tăcerea organizaţiilor nonguvernamentale ale drepturilor omului în legătură cu prelevarea de organe de la practicanţii Falun Gong fără consimţământul lor, nu ne ajută cu nimic.

Comitetul Internaţional al Crucii Roşii nu are permisiunea de a face vizite prizonierilor din China şi nici un alt organism care se ocupă de drepturile omului în închisori. Asta elimină totodată această posibilă pistă de evidenţă.

China nu oferă nici un acces la informaţia despre legislaţie. Este imposibil de obţinut de la guvernul Chinei orice informaţie de bază despre grefele de organe, numărul de grefe, sursa organelor, preţul plătit pentru grefe, nici cum sunt cheltuiţi aceşti bani.

Pentru a face acest raport am încercat să ne ducem în China. Eforturile noastre au fost zadarnice. Am cerut, în scris, să întâlnim personalul de la Ambasadă, pentru a discuta condiţiile pentru intrarea în ţară. Scrisoarea noastră este adăugată în anexa acestui raport. Cererea noastră a fost acceptată. Dar persoana cu care s-a întâlnit David Kilgour era interesată doar să nege afirmaţiile şi nu să ne pregătească vizita.


E. Metodele pentru obţinerea dovezilor

A trebuit ca noi să urmărim un anumit număr de factori pentru a stabili dacă, luate în ansamblul lor, ele prezentau o imagine care să facă afirmaţiile adevărate sau false. Niciunul din aceste elemente, luat separate, nu confirmă sau respinge afirmaţiile. Împreună ele alcătuiesc un tablou.

Multe din dovezile pe care le-am cercetat, nu constituie în sine dovada absolută a afirmaţiei, dar absenţa acestor dovezi ar putea să constituie o respingere a acesteia. Combinaţia acestor factori, în special când există mai multe, are drept efect să facă afirmaţiile credibile, chiar dacă nici una din aceste dovezi, luate separate, nu pot s-o facă. Acolo unde fiecare element, pe care noi l-am putut identifica, care ar fi putut posibilitatea să respingă afirmaţiile, nu o respingeau, face ca probabilitatea, pentru ca aceste afirmaţii să fie adevărate, să devină substanţială.

Dovezile pot să fie inductive şi deductive. Ancheta criminalistică funcţionează de obicei într-o manieră deductivă, legând la un loc, după o logică completă, diferite dovezi. Pentru ancheta noastră, limitările cu care am avut de-a face au reprezentat grave obstacole în această metodă deductivă. Unele elemente care ne-au permis să deducem ceea ce se petrecea totuşi, au fost disponibile, în special, apelurile telefonice.

Noi am folosit, de asemenea, raţionamentul inductiv, întorcându-ne asupra paşilor făcuţi deja şi mergând înainte cu munca noastră. Dacă afirmaţiile nu erau adevărate, cum putem noi să ştim că nu erau? Dacă afirmaţiile erau adevărate, ce fapte corespundeau acestor afirmaţii? Ce ar putea să confirme realitatea afirmaţiilor, dacă afirmaţiile erau reale? Răspunsurile la acest gen de întrebări ne-au ajutat să tragem nişte concluzii.


F. Dovezi credibile şi dovezi care pot fi respinse

Noi am luat în considerare toate elementele pro şi contra care erau disponibile şi care puteau fi disponibile. Unele indicii probatorii nu ne-au dus nicăieri, dar noi am încercat totuşi să le urmărim.


1. Percepută ca o ameninţare

Partidul communist chinez (PCC) a perceput Falun Gong, spre sfârşitul anilor ’90, ca o ameninţare la adresa monopolului puterii sale ideologice asupra Chinei. Această ameninţare sesizată nu dovedeşte afirmaţiile. Totuşi, dacă Falun Gong n-ar fi fost percepută ca o ameninţare a puterii PCC, afirmaţiile ar fi fost subminate.

Falun Gong a fost fondat în nord-estul Chinei, în 1992 de către Domnul Li Hongzhi. În anii 1980, Domnul Li a început să practice qigong, un sistem de exerciţii de respiraţie, vechi de multe secole, cunoscut uneori sub numele de “yoga chinezească” şi care era predat pentru îmbunătăţirea sănătăţii şi a sensibilităţii spirituale. Qigong-ul, de toate tipurile, a fost suprimat în toată ţara în 1949, după ce PCC a preluat la Pekin puterea, dar mediul statului poliţienesc, în anii ’80 a devenit mai puţin apăsătoare pentru qigong-ul sub toate formele sale, inclusiv Falun Gong.

Falun Gong nu a fost decât recent dezvoltat de Domnul Li Hongzhi şi conţine elemente de Confucianism, Budism şi Taoism. În esenţă, Falun Gong predă metode de meditaţie prin intermediul exerciţiilor pentru îmbunătăţirea sănătăţii şi a formei fizice şi spirituale. Mişcarea nu este politică şi practicanţii caută să promoveze adevărul, toleranţa şi compasiunea, trecând dincolo de frontierele raselor, naţiunilor şi culturilor. Violenţa este anatema pentru aderenţii Falun Gong. Domnul Li şi-a înregistrat mişcarea pe lângă Asociaţia de cercetări de qigong a guvernului şi spre mijlocul anilor ’90, declara că avea 60 de milioane de practicanţi. Însuşi departamentul de sport al guvernului chinez a estimat că erau 70 de milioane de practicanţi în 1999.

Potrivit cărţii Profesorului Maria Hsia Chang, publicată la Universitatea Yale, în 2004:

“ Se spune că, majoritatea sunt oameni maturi şi din clasa mijlocie, deşi rândurile (Falun Gong) cuprind de asemenea studenţi şi persoane învârstă, la fel ca şi ţărani. Ei provin din toate straturile societăţii: profesori, medici, soldaţi, cadre PCC, diplomaţi detaşaţi în ţări străine şi alţi funcţionari ai guvernului. Mai mult, s-a spus şi că printre discipolii Maestrului Li se aflau soţiile şi membri ai familiilor unor înalţi funcţionari chinezi, inclusiv ai şefului statului Jiang, ai primului ministru Zhu şi ai funcţionarilor din Consiliul de Stat, ramura executivă a guvernului.”1

Falun Gong reprezintă una din formele exploziei de fervoare religioasă, care a avut loc în China în cursul anilor ’80. Acest fenomen se datorează, în parte, “vidului spiritual din China postmaoistă şi unei reduceri a controlului ideologic pe care partidul îl exersa în societate…"2 Popularitatea specială a Falun Gong se baza în parte pe încercarea sa de a vrea să integreze ştiinţa modernă în tradiţiile chineze.

Înainte de interzicerea Falun Gong în iulie 1999, practicanţii săi se întâlneau regulat în nenumăratele oraşe ale Chinei pentru a-şi face exerciţiile. Aşa cum a subliniat Chang, doar în Pekin, existau mai mult de 2 000 de locuri de practică. Ea a adăugat că, printre alţii Zhu, primul ministru al Chinei, părea mulţumit de popularitatea crescândă a mişcării lui Li, din cauza consecinţelor sociale pozitive, inclusiv a reducerii cheltuielilor medicale pentru practicanţi, care erau adesea într-o stare bună de sănătate. Se spune că liderul Jiang în persoană se apucase de qigong în 1992, cerând unui membru al Zhong Gong, un grup care susţinea atunci că are 38 de milioane de membri, să-l trateze de artrită şi dureri cervicale (totuşi, la începutul anului 2000, guvernului lui Jiang a interzis Zhong Gong, numind-o “sectă perversă” şi expulzându-i conducătorul din China)3 .

Chang şi numeroşi alţi observatori concluzionează că o confruntare personală între Jiang şi Falun Gong a început să se dezvolte în 1996, atunci când cartea Domnului Li, A învârti roata Legii/ Rotating the Law Wheel , a fost vândută în toată China în aproape un milion de exemplare. Asta a dat alarma liderilor nervoşi ai Partidului, inclusiv lui Jiang, în legătură cu popularitatea crescândă a mişcării. Temându-se de posibilitatea unei revolte politice împotriva guvernului, ei au interzis vânzarea cărţii Falun Gong în China şi a altor publicaţii şi i-a încurajat pe aderenţii nemulţumiţi să-l acuze pe Domnul Li, că ar fi înşelat publicul.4 Chang scrie:

“Simţind că el şi Falun Gong căzuseră în dizgraţie - şi aparent la îndemnul autorităţilor – Domnul Li a emigrat, la începutul anului 1998, în Statele Unite, unde el a obţinut rezidenţă permanentă.”5

Perioada nonviolentă a campaniei a continuat până în mai 1998, când un reporter de televiziune guvernamental s-a referit la Falun Gong, ca fiind o “superstiţie”. Potrivit anchetei lui Chang, asta a avut drept consecinţă faptul că în jur de o sută de membri ai Partidului Comunist Chinez, pensionari din guvern şi din armată, care erau aderenţi Falun Gong, au adresat o petiţie lui Jiang, fără succes, pentru a legaliza Falun Gong. [Falun Gong](p.7). Mai târziu, Partidul a publicat un articol într-o revistă (Ştiinţă şi tehnologie pentru tineret ), care desemna Falun Gong ca fiind o superstiţie şi un risc pentru sănătate, deoarece practicanţii ar fi putut să refuze tratamentele medicale obişnuite în bolile grave. Un mare număr de aderenţi Falun Gong au protestat paşnic împotriva conţinutului acestui articol în faţa biroului redactorului din Tianjin. Deoarece au urmat arestări şi bătăi ale poliţiei, a urmat o altă manifestaţie în capitala ţării.6

La 25 aprilie 1999, între 10 000 şi 16 000 de cetăţeni chinezi obişnuiţi au stat încă din zori, până seara târziu, în faţa sediului PCC din Zhongnanhai, chiar lângă Oraşul interzis din Pekin. Printre participanţi se aflau intelectuali, funcţionari ai guvernului şi membri de Partid. Manifestaţia a fost tăcută. Nu exista nici un afiş, nici un singur slogan politic, nici o intenţie provocatoare n-a fost manifestată. Chang: « În ziua manifestaţiei, (Jiang) a cerut să fie condus cu limuzina sa, în jurul Zhongnanhai, şi a privit mulţimea prin ferestrele fumurii. În acea noapte, vizibil alarmat de manifestaţie, el a scris un mesaj către Politburo al PCC pentru a–şi asigura colegii că el considera că “Marxismul poate să triumfe asupra Falun Gong”. Un jumătate de secol de monopol al puterii în China era brusc în mare pericol, din punctului de vedere personal al şefului de stat de atunci.

David Ownby, directorul Centrului de Studii pentru estul Asiei, de la Universitatea din Montréal şi specialist în istoria chineză modernă, a scris cu sinceritate à propos de ceea ce se petrecea pe la mijlocul anului 2001 şi mai ales, într-un memoriu pregătit acum cinci ani pentru Institutul Canadian de afaceri internaţionale7 , domnul Ownby observa că:

“Natura vizibil benignă a Falun Gong în America de Nord şi caracterul său aparent ‘rău’ în China ar putea să-i facă pe canadienii preocupaţi de drepturile omului să privească cu mare atenţie cazul chinez împotriva Falun Gong”.

Deşi liderii chinezi se referă la Falun Gong ca la o “sectă”, Ownby subliniază că:

” În practica lor din Canada şi Statele Unite există prea puţine elemente, care să susţină ideea că grupul este o ‘sectă’, în sensul general al cuvântului. Cazul guvernului chinez împotriva Falun Gong, considerat ca ’sectă’ nu este convingător, încât 10 guverne permit unui terţ să verifice afirmaţiile în legătură cu abuzurile Falun Gong în China. China a reacţionat în principal din frică în faţa capacităţii Falun Gong de a-şi mobiliza adepţii.”


2. O politică de persecuţie

Dacă prelevarea de organe de la Practicanţii Falun Gong s-a răspândit în întreaga Chină, ar fi de aşteptat să existe unele directive al politicii guvernamentale pe această temă. Totuşi, faptul că acestea în China sunt secrete, ne împiedică să stabilim dacă o asemenea politică există.

Totuşi, noi ştim că persecuţia împotriva Falun Gong există ca politică oficială. Există unele decrete politice foarte grave, ataşate în anexa acestui raport, prin care guvernul Chinei şi Partidul Comunist din China, cer persecutarea Falun Gong, inclusiv persecutarea fizică. Aceste decrete sunt conforme cu afirmaţiile prezentate.

Conform lui Li Baigen, directorul adjunct de atunci al Biroului municipal de planificare din Pekin, care a asistat la reuniune, în 1999, cei trei oameni care conduc biroul 610 au chemat mai mult de 3 000 de funcţionari la Marea Sală populară din capitală pentru a discuta despre campania împotriva Falun Gong, care în acel moment nu mergea bine. Manifestaţiile continuau să se producă în jurul capitalei. Li Lanqing, şeful Biroului 610, a anunţat verbal noua politică a guvernului în legătură cu mişcarea: “ Denigrarea reputaţiei, ruinarea finaciară şi distrugerea fizică”. Se pare că doar după această reuniune, decesele aderenţilor în mâinile poliţiei au început să fie înregistrate ca sinucideri.

Practicanţii Falun Gong din Canada ne-au spus că responsabilii cu aplicarea legii în diferite regiuni din China le-au spus multora din membrii [Falun Gong] din China că “moartea membrilor Falun Gong este considerată sinucidere şi că apoi, vor fi incineraţi imediat”.


3. Incitare la ură

[Membrii ] Falun Gong în China sunt dezumanizaţi prin cuvânt şi faptă. O anexă furnizează exemple ale propagandei anti-Falun Gong. Directivele politice fac pereche cu incitarea împotrivă a întregii populaţii, pentru a justifica politica de persecuţie, ca şi pentru a recruta participanţi şi pentru a preveni opoziţia. Acest gen de discurs îndreptat împotriva unui anumit grup a devenit premergător, ca un fel de semn distinctiv al violărilor umane flagrante împotriva grupului.

Potrivit Amnesty International, guvernul chinez a adoptat trei strategii pentru a distruge Falun Gong: violenţa împotriva practicanţilor care refuză să renunţe la credinţele lor; îndoctrinarea pentru a-i forţa pe toţi cei care se ştie că sunt practicanţi să abandoneze Falun Gong şi să renunţe la el şi o campanie mediatică mai eficientă pentru a întoarce opinia publică împotriva Falun Gong. 8

Campania mass media cuprindea un incident survenit la 23 ianuarie 2001, atunci când cinci persoane declarate de guvern ca fiind practicanţi Falun Gong, inclusiv o fetiţă de 12 ani şi mama sa, şi-ar fi dat foc în Piaţa Tian’anmen. Mass-media de Stat a difuzat în lanţ imaginile şocante ale corpului fetiţei în flăcări şi documente vizând criticarea grupului după acest incident, ceea ce a avut ca rezultat schimbarea opiniei publice în legătură cu Falun Gong. Există îndoieli considerabile asupra acestui incident şi se pare că, în realitate, ar fi vorba de o întâmplare înscenată în întregime de guvern.

Incitarea la ură nu e destul de specifică pentru a indica forma pe care o adopta persecuţia, dar aceasta favorizează cele mai îngrozitoare violări. Este dificil de imaginat că afirmaţiile pe care le-am auzit sunt adevărate, în absenţa acestui tip de propagandă a urii. Odată ce incitarea există, faptul că oameni se angajează într-un asemenea comportament împotriva Falun Gong – prelevarea organelor şi uciderea în timpul acestui process – încetează să mai fie de necrezut.

4. Arestări masive

În ciuda campaniei mass media, sute de mii de bărbaţi şi femei s-au dus la Pekin aproape zilnic pentru a protesta şi pentru a desfăşura afişele ce cereau legalizarea grupului.9

Scriitoarea din Pekin Jennifer Zeng, care trăieşte în prezent în Australia, confirmă că ea a reuşit să obţină informaţii secrete din mai multe surse, care arată că spre sfârşitul lunii aprilie 2001, au avut loc în jur de aproximativ 83 000 de arestări ale aderenţilor Falun Gong.

Existenţa unui mare număr de aderenţi Falun Gong aflaţi în detenţie secretă, arbitrar nelimitată, nu dovedeşte afirmaţiile, dar opusul, absenţa unui asemenea grup de deţinuţi ar submina afirmaţiile. Un grup extrem de important de persoane supuse capriciilor şi puterii de Stat, fără acces la nici o protecţie a drepturilor lor, furnizează o sursă potenţială pentru prelevarea de organe, împotriva voinţei lor.


5. Represiunea

Represiunea împotriva Falun Gong include crearea de către preşedintele Jiang a unei forţe speciale, Biroul 61010 , pentru a lansa atacul în fiecare provincie, oraş, regiune, universitate, serviciu guvernamental şi în întreg comerţul proprietate de Stat. Mandatul lui Jiang pentru acest birou era de a “suprima“ Falun Gong11 . Asta includea trimiterea a mii şi mii de practicanţi în închisoare şi în lagăre de muncă forţată, încă de la începutul verii anului 1999. Raportul din 2005 al Departamentului de Stat al Statelor Unite asupra Chinei12 arată, de exemplu, că forţa sa poliţienească conduce sute de centre de detenţie cuprinzând 340 de centre de reeducare prin muncă, care doar ele au o capacitate de detenţie de 300 000 de persoane. Raportul indică de asemenea că numărul estimat de practicanţi Falun Gong morţi în detenţie era de la câteva sute la câteva mii.

Raportul recent asupra torturii13 al Raportorului special al ONU notează că: « Din anul 2000, Raportorul special şi predecesorii săi au raportat guvernului Chinei 314 cazuri de prezumtive torturi. Aceste cazuri reprezintă mai mult de 1160 indivizi. Şi “mai mult decât această cifră, trebuie notat că un caz trimis în 2003 (E/CN.4/2003/68/Add.1 para. 301) detalia relele tratamente şi tortura presupusă a miilor de practicanţi Falun Gong. »

În plus, raportul stipulează că 66% din victimele torturii şi a tratamentelor rele erau practicanţi Falun Gong, restul victimelor, cuprinzând uiguri(11%), prostituate(8%), tibetani(6%), apărători ai drepturilor omului(5%), dizidenţi politici(2%) şi alţii (persoane infectate cu VIH/SIDA şi membri ai grupurilor religioase 2%).

Guvernele locale de pretutindeni au avut dreptul nelimitat de a aplica ordinele Pekinului din 1999. Asta a inclus numeroase înscenări pentru a demonstra populaţiei din China că practicanţii se sinucideau dându-şi foc, îşi omorau şi îşi mutilau membrii familiei şi refuzau tratamentele medicale. Cu timpul această campanie a avut efectul dorit şi mare parte, dacă nu chiar cea mai mare parte a chinezilor din ţară au sfârşit clar prin a accepta punctul de vedere al PCC în legătură cu Falun Gong. Mai târziu, în 1999 Congresul Naţional al Poporului a decretat noi legi privind Falun Gong retroactive şi pretinzând că legalizează o lungă listă de acte ilegale comise contra membrilor săi.

O parte dintr-o transmisiune a biroului Washington Post din Pekin, două veri mai târziu (5 august 2001)14 ilustrează severitatea metodelor folosite de biroul 610 şi de alţi agenţi ai regimului împotriva practicanţilor Falun Gong:

“ La un post de poliţie din vestul Pekinului, Ouyang a fost dezbrăcat de hainele sale şi interogat timp de cinci ore. El a spus: ‘Dacă răspundeam greşit, adică dacă nu spuneam ‘da’, mă loveau cu un baston electric’. Apoi, el a fost dus într-un lagăr de muncă forţată din periferiile vestice ale Pekinului. Acolo, paznicii i-au ordonat să stea în picioare în faţa unui zid. Dacă se mişca îl electrocutau…” Dacă cădea de oboseală, îl electrocutau…”

“(Mai târziu) el a fost adus în faţa unui grup de deţinuţi Falun Gong şi s-a dezis de grup încă o dată, în timp ce camerele filmau. Ouyang a părăsit închisoarea şi a fost trimis la şedinţe de îndoctrinare. După 20 de zile de discuţii despre Falun Gong, timp de 16 ore pe zi, el a fost “admis”. “ Presiunea exercitată asupra mea era şi este incredibilă” , a declarat el. “În timpul acestor ultimi doi ani, am văzut cele mai rele lucruri pe care le poate face omul. Noi suntem într-adevăr cele mai rele animale de pe pământ.”


Ownby a notat că organizaţiile de drepturile omului “au condamnat în unanimitate campania brutală a Chinei împotriva Falun Gong şi multe guverne din lume, inclusiv cel al Canadei, şi-au exprimat îngrijorarea în legătură cu acest subiect. “ El a citat raportul Amnesty International din anul 2000, care a notat că 77 de practicanţi Falun Gong “au murit de la începerea represiunii în iulie 1999, sub paza poliţiei sau puţin după eliberarea lor, în împrejurări suspecte. ”15

6) Persoane neidentificate şi dispărute

Arestările practicanţilor Falun Gong, chiar dacă ele nu erau sub anumite aspecte decât obişnuita represiune chinezească având ca ţintă nefericită Falun Gong, prezentau o caracteristică mai puţin obişnuită. Practicanţii Falun Gong care veniseră de peste tot din ţară, în Piaţa Tian’anmen, la Pekin, pentru a face apel sau a protesta, au fost arestaţi. Cei care şi-au dezvăluit identitatea celor care i-au arestat, au fost trimişi spre localităţile lor de origine. Familiile lor erau automat asociate cu activităţile lor din Falun Gong şi suportau presiuni pentru a-şi adăuga şi ei efortul de a-i obliga pe practicanţi să renunţe la Falun Gong. Şefii lor de la serviciu, colegii, conducătorii guvernului local erau consideraţi responsabili şi penalizaţi pentru faptul că aceşti indivizi mergeau să facă apel sau să manifesteze la Pekin.

Pentru a-şi proteja familiile şi a evita ostilitatea persoanelor din localităţile lor, mulţi practicanţi Falun Gong reţinuţi au refuzat să-şi dezvăluie identitatea. Rezultatul a fost un număr important de practicanţi Falun Gong aflaţi în închisoare a căror identitate autorităţile n-o cunoşteau. Mai mult, nici unul din apropiaţii lor nu ştiau unde se găsesc.

Chiar dacă acest refuz de a se identifica era într-un scop de protecţie, este posibil ca asta să fi avut un efect contrar. Este mai uşor să persecuţi o persoană despre care familia ignoră unde se află, decât o persoană a cărei familie cunoştea locul unde ea se afla. Această categorie reprezintă un grup de persoane extrem de lipsite de apărare, chiar şi după normele chinezeşti.

În special, această categorie de persoane neidentificate au fost maltratate. În plus, ele au fost mutate de ici-colo în interiorul sistemului penitenciarelor chineze, fără nici o explicaţie dată prizonierilor.

Să fie această categorie cea care a devenit sursa de organe prelevate de la practicanţi Falun Gong? Evident, simpla existenţă a acestei categorii nu ne indică una ca asta. Totuşi, existenţa acestei categorii de populaţie furnizează o explicaţie bună pentru sursele de organe prelevate, dacă aceste afirmaţii sunt adevărate. Membrii acestei categorii ar putea dispare pur şi simplu, fără să afle cineva din afara sistemului penitenciar. Informaţii în legătură cu această categorie a persoanelor neidentificate şi dispărute sunt ataşate în anexa acestui raport.

De fapt, există mulţi practicanţi Falun Gong dispăruţi. O anexă a acestui raport stabileşte o evidenţă a acestor dispariţii. Dacă fiecare practicant Falun Gong ar fi prezent şi ar putea fi numărat, afirmaţiile cu care suntem confruntaţi ar fi respinse. Dar o persoană poate să fie dată dispărută din motive foarte variate. Dispariţiile sunt o violare a drepturilor omului pentru care regimul Chinez ar trebui să fie considerată responsabilă. Dar ei nu sunt obligatoriu victime ale acestei violări a drepturilor omului.

Există toate motivele să se creadă că guvernul Chinei este responsabil de dispariţia a numeroşi practicanţi Falun Gong. Aceste dispariţii nu dovedesc afirmaţiile cu care ei sunt confruntaţi, dar, la fel ca şi cu un număr important de alţi factori, pe care i-am luat în considerare, ele sunt în conformitate cu aceste afirmaţii.


7) Surse de transplanturi

Există mult mai multe grefe decât surse identificabile. Noi ştim că unele organe provin de la prizonierii executaţi. Foarte puţine vin de la donatori care şi-au dat acordul şi de la membrii familiei, dar cu toate aceste surse rămân goluri mari. Numărul prizonierilor executaţi şi a surselor care şi-au dat acordul nu corespunde în nici un fel cu numărul de grefe.

Numărul prizonierilor executaţi nu este făcut public. Noi lucrăm doar pornind de la estimările ataşate în anexă. Aceste estimări, atunci când se ia în considerare totalitatea execuţiile, sunt enorme, dar nici nu se apropie măcar de numărul total estimat al grefelor.

Cel puţin 98% din organele pentru grefe provin de la altcineva decât donatorii din familie16. În cazul rinichilor, de exemplu, doar 227 din 40 393 de grefe – aproximativ 0,6% - care au fost făcute în China între anii 1971 şi 2001, provin de la donatorii din familii17. Din motive culturale, cetăţenii chinezi sunt reticenţi în a-şi dona vreun organ, când decedează. La această dată, în China, nu există nici un sistem organizat de donare de organe18 16.

Guvernul chinez a fost de acord doar de anul trecut, să se folosească organele prizonierilor executaţi19 20, deşi asta se întâmplă de mulţi ani. Când guvernul Chinei a aprobat folosirea organelor prizonierilor, regimul n-a pus nici o barieră pentru a împiedica vânzarea organelor prelevate de la “duşmanii Statului”.

Conform dosarelor AI21, media prizonierilor executaţi între 1995 şi 1999 era anual de 1680. Între 2000 şi 2005, media anuală era de 1616. Numărul a crescut an de an, dar numărul mediu global pentru perioadele de dinainte şi de după începerea persecuţiei Falun Gong este identic. Execuţiile nu pot să explice creşterea grefelor de organe în China, de când a început persecuţia Falun Gong.

Conform rapoartelor publice, au existat aproximativ 30 de mii de grefe22 făcute în total în China înainte de 1999 şi aproximativ 1850023 24 făcute în perioada celor şase ani dintre 1994 şi 1999. Shi Bingyi, vicepreşedinte al Asociaţiei medicale a grefelor de organe din China, a spus că au existat în jur de 90 de mii25 până în 2005, cu aproximativ 60 de mii de transplanturi mai mult pe perioada celor şase ani, între 2000 şi 2005, după începutul persecuţiei împotriva Falun Gong. Alte surse de grefe de organe identificate, donatorii din aceeaşi familie care îşi dau acordul şi persoane decedate datorită unui atac cerebral, au fost întotdeauna minime. În 2005, grefa de rinichi viu provenind de la un membru al familiei furnizează 0.5% din totalul naţional de grefe26. Totalul donatorilor decedaţi în urma unui atac cerebral pentru toţi anii, în toată China, până în luna martie 2006, a fost de 9. 26 27 Nu există nici o indicaţie a unei creşteri semnificative a uneia sau alteia din aceste categorii în aceşti ultimi ani. După toate aparenţele, sursele identificate de grefe de organe care au produs 18500 de grefe de organe în perioada celor şase ani dintre 1994 şi 1999 au produs acelaşi număr de organe pentru grefele din următorii şase ani, din 2000 până în 2005. Asta înseamnă că sursa celor 41500 de grefe din perioada celor şase ani dintre 2000 şi 2005 nu este clară. De unde vin toate aceste organe pentru toate aceste 41500 de grefe? Afirmaţia despre prelevarea de organe de la practicanţii Falun Gong furnizează un răspuns.

Încă o dată, acest tip de ruptură între cifre nu demonstrează însă că afirmaţia despre prelevarea de organe de la practicanţii Falun Gong este adevărată, dar dacă din contră, ar exista o explicaţie exactă a sursei tuturor grefelor de organe, asta ar respinge afirmaţia. Dacă sursa tuturor grefelor de organe ar putea fi reconstituită până la donatorii care şi-au dat acordul sau la prizonierii executaţi, atunci afirmaţia ar fi respinsă, dar o asemenea reconstituire este imposibilă.

Estimările numărului de execuţii din China sunt adesea mai mari decât cifrele bazate pe dosarele execuţiilor date publicităţii. Nu există nici un raport oficial chinez despre statisticile globale în materie de execuţii capitale, ceea ce ar putea face ca totalul să fie supus unor evaluări.

O tehnică folosită de unii din cei implicaţi în estimarea execuţiilor capitale se bazează pe numărul de grefe. Pentru că se ştie că cel puţin unele grefe vin de la prizonierii executaţi şi că donatorii din familie sunt puţini şi rari, unii analişti au dedus, după numărul de transplanturi că execuţiile au crescut.

Acest raţionament nu este convingător. Nu se poate estima numărul execuţiilor pornind de la grefe, cu atât mai puţin dacă execuţiile sunt singura sursă de grefe afirmată. Totuşi, practicanţii Falun Gong sunt o altă sursă afirmată. Este imposibil să se concluzioneze că aceşti practicanţi nu sunt o sursă de organe pentru grefe în virtutea numărului de execuţii de acolo unde numărul de execuţii este dedus din numărul de grefe.

Se pare că nu au funcţionat decât 2228 de centre de grefă de ficat în China înainte de 1999. comparativ cu cel puţin 500 la mijlocul lui aprilie 200629 19. Numărul de grefe de ficat din întreaga Chină pare să fi fost de 135 înainte de 1998, în constrast cu mai mult de 4 mii, doar în 2005.

În ceea ce priveşte rinichii, creşterea este, de asemenea, semnificativă (3596 de grefe în 1998 şi aproape 10 mii în 2005). Creşterea numărului de grefe în China este acompaniată de o creştere a persecuţiei împotriva Falun Gong. Aceste creşteri paralele, în sine, nu confirmă afirmaţia, dar sunt conforme cu afirmaţia. Dacă paralela n-ar exista, această ipotetică nonexistenţă ar respinge afirmaţiile.


8) Testele sanguine

Ştim că practicanţii Falun Gong aflaţi în detenţie fac obligatoriu analize de sânge. Am auzit un număr atât de mare de mărturii în legătură cu asta, că aceste analize există fără nici o urmă de îndoială. De ce se întâmplă asta?

Practicanţilor nu li se spune. Puţin probabil ca aceste analize să se facă de dragul sănătăţii lor. De altfel, este inutil să se facă oamenilor analize de sânge sistematice doar ca măsură de precauţie. În plus, sănătatea practicanţilor Falun Gong aflaţi în detenţie este neglijată în multe alte moduri. Este neverosimil ca autorităţile să facă analize de sânge practicanţilor Falun Gong ca măsură de precauţie pentru sănătatea lor.

Analiza sângelui este o condiţie cerută pentru transplantul de organe. Donatorii trebuie să fie compatibili cu destinatarii în aşa fel ca anticorpii destinatarilor să nu respingă organele donatorilor.

Simplul fapt de a face o analiză sanguină nu confirmă că prelevarea de organe de la practicanţii Falun Gong are loc, dar opusul este adevărat. Dacă nu ar exista nici o analiză de sânge, afirmaţia ar fi respinsă. Recoltările de sânge în masă de la practicanţii Falun Gong aflaţi în detenţie elimină această şansă pentru o respingere.


9) Corpuri cu organe lipsă

Un anumit număr de membri ai familiilor practicanţilor Falun Gong care au murit în detenţie, declară că au văzut rămăşiţele pământeşti ale celor dragi cu incizii chirurgicale şi cu părţi ale corpului lipsă. Autorităţile nu au dat nici o explicaţie logică pentru aceste cadavre mutilate.

Noi nu avem decât câteva exemple de astfel de cadavre mutilate. Nu avem nici o explicaţie oficială în legătură cu faptul pentru care au fost mutilate. Mutilarea lor este conformă cu o prelevare de organe. Nu putem ghici nici un alt motiv pentru care aceste cadavre ar fi fost mutilate şi au părţi ale corpului lipsă.


10) O mărturisire

Am întâlnit un martor care a spus că soţul ei, chirurg, i-a mărturisit că el personal a scos cornee de la aproximativ 2000 de prizonieri Falun Gong anesteziaţi, în China de nord-est, pe parcursul a doi ani, înainte de octombrie 2003, dată la care el a refuzat să continue. Chirurgul i-a explicat soţiei că nici un “donator” de cornee nu a supravieţuit experienţei deoarece alţi chirurgi le-au prelevat alte organe vitale şi toate corpurile au fost apoi arse. Femeia nu este practicantă Falun Gong.

Această mărturisire este la a doua mână. Femeia nu mărturiseşte ceva ce ar fi făcut ea. Mai degrabă ea povesteşte o confesiune teribilă pe care i-a făcut-o soţul ei.

Declaraţia acestui martor trebuie să fie evaluată din punctul de vedere al credibilităţiii sale, ceea ce acest raport va face mai încolo. Aici noi putem să spunem doar că dacă aceasta poate fi crezută, ea poate reprezenta dovada în sine a afirmaţiei.


11) Mărturisiri

Unul din noi a ascultat, cu un traducător autorizat în mandarină şi engleză, înregistrările conversaţiilor telefonice care au avut loc între funcţionari şi cei care au telefonat în numele comunităţii Falun Gong din Canada şi din Statele Unite. Ei ne-au trimis copii autentificate ale transcrierilor în mandarină şi în engleză. Exactitatea părţilor traduse de ei în acest raport a fost atestată de un traducător autorizat, M.C.Y., care lucrează ca traducător oficial pentru guvernul din Ontario. El atestă că a ascultat înregistrările conversaţiilor la care se face referire în acest raport, că a citit transcrierile în chineză şi versiunea conversaţiilor traduse în engleză şi că a verificat dacă transcrierile erau corecte şi exacte. Înregistrările originale ale apelurilor telefonice sunt, de asemenea, disponibile. La 27 mai, unul dintre noi i-a întâlnit la Toronto pe doi dintre cei care au făcut aceste apeluri telefonice, pentru a discuta despre realizarea, pertinenţa înregistrării, exactitudinea traducerii din mandarină în engleză şi despre alte caracteristici ale apelurilor.

Una din persoanele care a făcut aceste apeluri, “Doamna M.” a cărei identitate nu va fi dezvăluită pentru a evita riscul represaliilor împotriva membrilor familiei sale care se află încă în China, pe care o vom cita spre finalul acestui document, ne-a spus că la începutul lunii martie, 2006, ea a reuşit să intre în legătură cu Biroul de Securitate din Shanxi. Interlocutorul său de acolo a spus că ei selecţionau din rândurile deţinuţilor, pentru donaţii de organe, tineri prizonieri, aflaţi în stare bună de sănătate. Dacă cei aleşi nu puteau fi convinşi prin viclenie să furnizeze probe de sânge pentru transplanturi reuşite, funcţionarul, cu o candoare fără înconjur, le cerea angajaţilor biroului să le ia probe cu forţa.

În 18 sau 19 martie, 2006, M. a vorbit cu un reprezentant al Departamentului de Oftalmologie de la Spitalul Armatei de eliberare a Poporului din Shenyang, nord-estul Chinei, totuşi ea n-a putut înregistra toată conversaţia. Notele sale indicau că persoana care s-a recomandat chiar ea ca fiind medicul şef al spitalului a spus că instituţia făcea “numeroase operaţii de cornee.” Când M. a întrebat: “Ce vreţi să spuneţi?” Medicul şef a răspuns “ …..pur şi simplu, sunt prelevate din corpuri.”

La Spitalul Armatei 301, din Pekin, în aprilie 2006, o chirurgă i-a spus lui M. că făcuse ea însăşi transplanturi de ficat şi a adăugat că provenienţa acestor organe era un “secret de Stat” , cine dezvăluia sursa lor “putea să i se interzică să mai facă asemenea operaţii.”

Al doilea anchetator pentru Organizaţia mondială pentru anchetarea persecuţiei împotriva Falun Gong, va fi numit aici N.N, a dat telefoane din Statele Unite la aproximativ treizeci de spitaluri, centre de detenţie şi tribunaluri din toată China şi a înregistrat mare parte din conversaţii, care au admis că folosiseră organe ale practicanţilor Falun Gong. Metodele sale, traducerile şi aşa mai departe, au fost notate de unul dintre noi, la 27 mai, în timpul întâlnirii noastre de la Toronto, iar însemnările sale au fost făcute aproape pe aceeaşi bază ca şi cele ale lui M. şi, în consecinţă, au fost acceptate de noi doi ca reprezentând cu exactitate ceea ce s-a spus în timpul convorbirilor telefonice. Acelaşi traducător autorizat a lucrat la aceste texte ale conversaţiilor înregistrate.

Declaraţii ale spitalelor şi centrelor de detenţie prin intermediul convorbirilor telefonice

ORGANELE PRACTICANŢILOR SUNT ÎNCĂ DISPONIBILE LA DISCREŢIE


Declaraţia centrului de detenţie din Mijiang:

La 8 iunie 2006, un funcţionar al centrului de detenţie din oraşul Mijiang, provincia Heilongjiang, a admis că centrul avea cel puţin cinci sau şase prizonieri de mai puţin de 40 de ani, disponibili ca donatori de organe. Domnul Li de la centru a dat, de asemenea, detalii despre metoda lor de a selecta prizonierii Falun Gong ca donatori pentru spitale:

1. În special, acest centru de detenţie selecţiona pe atunci furnizorii de organe şi nu spitalul.
2. Atunci când a avut loc conversaţia, directorul centrului de detenţie era persoana de contact pentru furnizorii de organe.
3. Testele de sânge erau făcute prizonierilor selecţionaţi ca donatori şi mulţi prizonieri nu ştiu scopul analizei de sânge.
4. Centrul de detenţie are diverse mijloace de a obţine eşantioane de sânge provenite de la “donatorii” reticenţi.

Spitalul Zhongshan din Shanghai: Un doctor de la acest spital, la jumătatea lunii martie a acestui an, a spus că toate organele de acolo vin de la practicanţii Falun Gong.

Spitalul Qianfoshan, Shandong: În martie, un medic din acest spital a lăsat să se înţeleagă, că avea organe de la persoane din Falun Gong şi a adăugat că în aprilie nu va mai avea din “acest gen …”

Spitalul Minzu din oraşul Nanning: În mai, Dr. Lu de la acest spital a spus că în instituţia sa nu se găseau organe de la practicanţii Falun Gong şi a sugerat interlocutorului să încerce la Guangzhou pentru a le obţine. El a admis, de asemenea, că înainte mergea în închisori pentru a selecţiona persoane din Falun Gong, în stare bună de sănătate, în jur de treizeci de ani, pentru a le folosi organele.

Universitatea de medicină din Zhengzhou, provincia Henan: La jumătatea lunii martie a acestui an, Dr. Wang de la acest centru a admis că “noi selecţionăm toţi rinichii tineri şi sănătoşi…”

Spitalul militar regional din Guangzhou: În luna aprilie a acestui an, Dr Zhu de la acest spital a spus că avea atunci rinichi de tip B de la practicanţi Falun Gong, dar că va avea “mai multe loturi” înainte de 1 mai şi poate şi mai mulţi până în 20 mai sau mai târziu.

Centru oriental de grefe de organe: La jumătatea lunii martie a cestui an, Song, medicul şef al acestui centru a mărturisit spontan faptul că spitalul său avea mai mult de zece “inimi care bat”. Interlocutorul a întrebat dacă asta însemna “corpuri vii” şi Song a răspuns, “Da, aşa este!”

Spitalul Tongji, din oraşul Wuhan: Două săptămâni mai târziu, un funcţionar de la acest spital, i-a spus interlocutorului că “nu e o problemă” pentru instituţia sa, când acesta i-a spus “noi sperăm că furnizorii de rinichi sunt în viaţă. Căutăm grefe de organe vii de la prizonieri, de exemplu, de la cei care practică Falun Gong. Se poate?”


Centre de detenţie şi curţi de justiţie:

Primul centru de detenţie din oraşul Qinhuangdao: Un funcţionar de la acest centru, la jumătatea lunii mai a acestui an, i-a spus interlocutoarei că trebuia să telefoneze la Tribunalul Poporului pentru a obţine rinichi de la practicanţi Falun Gong.

Curtea Intermediară a Poporului din Qinhuangdao: În aceeaşi zi, un funcţionar de la Tribunal a declarat că nu aveau nici rinichi viu de la Falun Gong, dar că avuseseră mai demult, în special în 2001.

Biroul criminalistic al curţii poporului din Jinzhou: În luna mai a acestui an, un funcţionar de la curte i-a spus interlocutorului că în prezent accesul la rinichi de la Falun Gong depindea de “calificările” căutătorilor de organe.

Harta de mai jos a Chinei indică regiunile în care membri ai personalului serviciilor de detenţie sau ai spitalelor au făcut mărturisiri prin telefon anchetatorilor:

Cea mai mare parte a extraselor de texte cu apelurile telefonice se află în anexe.

În scopul de a ilustra aceste apeluri, iată trei fragmente de conversaţie:


(1) Centrul de detenţie din oraşul Mijiang, provincial Heilongjiang (8 iunie 2006)

M: Aveţi furnizori [de organe] din Falun Gong…
Li: Da, am avut.
M: …şi acum?
Li: … da
M: Putem să venim să alegem sau ni le furnizaţi direct?
Li: Vi le furnizăm noi.
M: La ce preţ?
Li: Vom discuta când veţi veni.

M: …Câţi [furnizori din Falun Gong] aveţi învârstă de mai puţin de 40 de ani?
Li: Un număr destul de mare.

M: Sunt bărbaţi sau femei?
Li: Bărbaţi.

M: Acum, câţi aveţi de la… [prizonieri] din Falun Gong?
Li: Şapte, opt, avem [cel puţin] şase acum.
M: Sunt de la ţară sau de la oraş?
Li: De la ţară.

(2) Spitalul Minzu din oraşul Nanning din regiunea autonomă Guangxi (22 mai 2006):

M: Puteţi să găsiţi organe prelevate de la practicanţi Falun Gong?
Dr Lu: Permiteţi-mi să vă spun că nu avem nici un mijloc să facem rost de ele. Acum e dificil să faci rost de aşa ce în Guangxi. Dacă nu puteţi să aşteptaţi, vă sugerez să mergeţi la Guangzhou, pentru că este foarte uşor pentru ei să le obţină. Sunt capabili să le caute în toată ţara. Deoarece ei fac grefe de ficat, vor putea să facă rost în acelaşi timp şi de un rinichi, e foarte uşor pentru ei s-o facă. Multe locuri care duc lipsă [de transplanturi] li se adresează pentru a obţine ajutor…
M: De ce e aşa de uşor pentru ei să le aibă?
Lu: Pentru că sunt o instituţie importantă. Ei contactează sistemul judiciar în numele întregii universităţi.
M: Aşadar, ei folosesc organe ale practicanţilor Falun Gong?
Lu: Exact…
M: Ceea ce foloseaţi înainte [organe ale practicanţilor Falun Gong] proveneau din centrele de detenţie sau din închisori?
Lu: Din închisori.
M:…şi erau de la practicanţi Falun Gong sănătoşi?
Lu: Absolut. Noi îi alegeam pe cei buni, pentru că asigurăm calitatea operaţiilor noastre.
M: Asta înseamnă că alegeaţi personal organele.
Lu: Exact…
M: Ce vârstă are de obicei furnizorul de organe?
Lu: De obicei sunt în jur de treizeci de ani.
M: …Aşadar o să mergeţi personal în închisoare să alegeţi.
Lu: Aşa e. Trebuie să facem selecţia.
M: Ce se întâmplă dacă cel care este ales nu vrea să facă un test de sânge?
Lu: E sigur că ne va lăsa să facem testul.
M: Cum?
Lu: Vor găsi ei cu siguranţă un mijloc. De ce vă îngrijoraţi? Acest gen de lucruri n-ar trebui să vă îngrijoreze. Au ei metodele lor.
M: Persoana respectivă ştie că organele sale vor fi prelevate?
Lu: Nu, nu ştie.

(3) Centrul oriental de transplanturi (numit de asemenea şi Spitalul central nr. 1 din oraşul Tianjin), (15 martie 2006);

N: Sunteţi Song, medicul şef?
Song: Da, spuneţi, vă rog…
N: Medicul său i-a spus că rinichiul este într-adevăr bun pentru că [furmizorul] practică …Falun Gong.
Song: Bineînţeles. Toţi care îi avem sunt de la cei care încă respiră şi a căror inimă bate… Până în prezent, în acest an, noi avem mai mult de zece rinichi de acest fel.
N: Mai mult de zece rinichi de acest fel? Vreţi să spuneţi de la corpuri vii?
Song: Da, se poate spune şi aşa!


12) Perioade de aşteptare

Site-urile de Internet ale spitalelor din China anunţă un timp scurt de aşteptare pentru transplanturile de organe. Grefele donatorilor morţi de mai mult timp nu mai sunt viabile din cauza deteriorării organelor după moarte. Dacă noi luăm considerăm că aceste spitale spun adevărul, atunci ele ne indică că există un anumit număr de persoane în viaţă care sunt disponibile ca sursă de organe, ca şi cum ar fi la comandă.

Timpul de aşteptare pentru transplatarea de organe la destinatarii de organe din China pare să fie mult mai scurt decât oriunde în lume. Site-ul de Internet al China International Transplantation Assistant un centru de ajutor pentru transplant internaţional în China arată că «După doar o săptămână, este posibil să se găsească o donaţie (rinichi) de la un donator compatibil, timpul maxim de aşteptare fiind de o lună…”.30 Şi continuă: ”Dacă ceva nu merge în legătură cu organul donatorului, pacientul va putea să aleagă un alt organ de la un donator şi va fi operat din nou într-o săptămână.“31 Site-ul centrului oriental de grefe de organe Oriental Organ Transplant Centre declara la începutul lui aprilie 2006 că: “timpul de aşteptare (pentru un ficat compatibil) este în medie de două săptămâni.“32 Site-ul de pe Internet al spitalului din Changzheng (Marşul cel lung) Shanghai arată că: “…timpul de aşteptare mediu pentru o ofertă de ficat este de o săptămână pentru toţi pacienţii”. 33

În schimb, timpul mediu de aşteptare în Canada era de 32 de luni în 2003 şi în Columbia Britanică era încă şi mai lung, de 52 luni.34 Dacă timpul calculat de supravieţuire a unui rinichi este între 24 şi 48 de ore şi pentru un ficat de aproximativ 12 ore35 , prezenţa unei imense bănci de rinichi şi de ficaţi de la “donatori” vii, trebuie să fie singurul mod prin care centrele de transplanturi din China pot să asigure o atât de scurtă durată a timpului de aşteptare pentru clienţii lor. Timpii de aşteptare anunţaţi pentru organe perfect compatibile uimitor de scurţi sugerau existenţa unui sistem de încrucişare a fişierelor pentru grefe şi o mare bancă de eventuali “donatori” în viaţă.

Anunţurile nu identifică practicanţii Falun Gong drept sursă a acestor organe. Dar nu există nici o altă sursă identificată. Chiar şi faptul că practicanţii Falun Gong sunt o sursă a acestor organe este doar o afirmaţie, este singura afirmaţie pe care noi o avem. Nu a fost identificat nici un alt grup mare de persoane în viaţă ca fiind sursă de organe în număr suficient pentru a satisface marele număr de de cereri de grefe furnizate în prezent în China.


13) Informaţii care incriminatorii pe site-urile de Internet

O parte din documentaţia disponibilă pe site-urile de Internet ale diverselor centre de transplanturi din China înainte de 9 martie 2006 (când afirmaţiile în legătură cu colectarea de organe au pătruns în mass-media canadiană şi peste tot în lume) este în egală măsură acuzatoare. Bineînţeles, o bună parte din această informaţie a fost între timp schimbată. Aşa că aceste comentarii vor face referinţă doar la site-urile care pot fi găsite în locuri arhivate, cu locurile acestor site-uri care pot să fie identificate în comentarii sau în notele din subsolul paginii. O cantitate uimitoare de material acuzator este încă disponibilă pentru navigatorii pe Internet, acum, în ultima săptămână a lui iunie 2006. Semnalăm aici doar câteva exemple.


(1) Site-ul Internet China International Transplantation Network Assistance Centre
( http://en.zoukiishoku.com/)
(Oraşul Shenyang)

La 17 mai 2006, acest site spunea, în versiunea engleză (versiunea în mandarină, evident, a dispărut după 9 martie) că centrul a fost deschis în 2003 la Primul Spital Afiliat la Universitatea de Medicină din China “ ….special pentru prietenii din străinătate. Cea mai mare parte a pacienţilor vin de peste tot din lume”. Prima frază care prezintă site-ul36 declară că se pot găsi imediat furnizori de viscere (definiţia din dicţionar: “ organe interne moi…inclusiv creier, plămâni, inimă, etc…”) La o altă pagină37 a aceluiaşi site, se poate găsi această declaraţie: “ …numărul de grefe de rinichi este de cel puţin 5000 pe an, în întreaga ţară. Atâtea grefe sunt posibile datorită spijinului dat de guvern. Curtea supremă a poporului, ofiţerul legii supreme a poporului, poliţia, puterea judecătorească, serviciul de sănătate şi administraţia civilă au emis în colaborare o lege pentru a se asigura că donaţiile de organe sunt sprijinte de govern. Acest lucru este unic în lume.”

În secţiunea de “întrebări şi răspunsuri” a site-ului, se poate citi:
“Înainte de grefa unui rinichi viu, asigurăm funcţia renală a donatorului. Astfel, asta este mai sigur decât în alte ţări, în care organul nu provine de la un donator viu.”38
“Î: Organele pentru grefa de pancreas sunt transplantate de la un pacient (mort) aflat în moarte cerebrală.”
“R: Organele de la noi nu provin de la victime aflate în moarte cerebrală pentru că starea organului ar putea să nu fie bună. “39


(2) Site-ul Internet Orient Organ Transplant Centre Website
( http://www.ootc.net)
(Oraşul Tianjin)

Pe o pagină, care a fost schimbată la jumătatea lui aprilie (dar poate fi încă consultată în arhive32), se putea citi afirmaţia următoare: “ Din ianuarie 2005 până astăzi, noi am făcut 647 de grefe de ficat – 12 dintre ele au fost făcute în această săptămână; timpul de aşteptare mediu este de 2 săptămâni.” Un grafic, care de asemenea a fost scos aproape în acelaşi timp (dar este totuşi accesibil în arhive40), arată diferenţa dintre epoca de început a grefelor, în 1998 (când nu s-au putut face decât 9 grefe) şi 2005, când au putut fi realizate cu bine 224841 de grefe.

(3) Site-ul de Internet Jiaotang University Hospital Liver Transplant Centre Website
( http://www.firsthospital.cn/hospital/index.asp)
(Shanghai)

Într-un text din 26 aprilie 2006 ( http://www.health.sohu.com/20060426/n243015842.shtml) site-ul de Internet spune, în parte: « Grefele de ficat (aici) sunt 7 cazuri în 2001, 53 în 2002, 105 cazuri în 2003, 144 în 2004, 147 de cazuri în 2005 şi 17 cazuri în ianuarie 2006”


(4) Site-ul de Internet: Website of Changzheng Hospital Organ Transplant Centre, affiliated
with n°2 Military Medical University [afiliată la Universitatea medicală militară NO.2 ]
( http://www.transorgan.com/)
(Shanghai)

O pagină a fost îndepărtată după 9 martie 2006 (este disponibilă la pagina de arhive Internet43). Ea conţine următorul grafic, care descrie numărul de grefe de ficat realizate de acest centru în fiecare an.


În partea de sus a formularului intitulat “Cerere de grefă de ficat” se poate citi: “….În prezent, pentru o grefă de ficat, onorariile pentru operaţie şi cheltuielile de spitalizare costă în jur de 200 000 de yuani (66.667 de dolari canadieni) şi timpul de aşteptare în medie pentru un ficat este de o săptămână pentru toţi pacienţii din spitalul nostru…”


14) Interviuri cu victime

Am condus un număr de interviuri cu victimele represiunii Falun Gong în China care acum locuiesc în Canada. Aceste interviuri au dezvăluit activităţi ale autorităţilor, care, cu toate că erau neconcludente luate separate, în context cu orice am luat noi în calcul, întăreau şi erau în acord cu alegaţiile

(1) Doamna Yuzhi Wang, Vancouver

Unul dintre noi s-a întâlnit cu doamna Wang, în Toronto, pe 27 mai, într-un spaţiu al Universităţii din Toronto şi a audiat istoria ei personală, deosebit de tulburătoare. Pentru că era practicantă Falun Gong şi, prin urmare, devenită deodată “duşman al poporului” doar la mijlocul lui 1999, ea şi-a petrecut cel mai mare parte a timpului între 2000 şi sfârşitul lui 2001 în lagăre de muncă, cu 20-25 de persoane îngrămădite într-o celulă de aproximativ 15 metri pătraţi. Spre finele anului 2001, aproape moartă datorită diferitelor forme de tortură aplicate o lungă perioadă de timp, din cauză că nu a renunţat la crezurile ei, a fost trimisă la spital pentru “tratament”, care a inclus aproape 3 luni de hrănire forţată, după care, din disperare, a început greva foamei şi a primit chiar mai multe bătăi din partea bătăuşilor de la biroul 6-10.

În Harbin, Wang a fost amănunţit examinată la câteva spitale iar doctorii examinatori au indicat că avea organe vătămate. Mai târziu, când a surprins un doctor spunând că ea nu-şi va mai reveni, angajatul biroului 610 “şi pierdut deodată interesul pentru mine şi (în cele din urmă) am reuşit să scap din spital”. Când i s-a restabilit sănătatea, a găsit o cale să se mute într-o ţară din Orientul Mijlociu, dar chiar şi acolo agenţii 610 au încercat să o răpească întrucât critica regimul Jiang turiştilor care erau în vizită în China. Wang acordă multe mulţumiri oficialilor canadieni de la emigrări, de acolo, pentru că au intervenit şi i-au acordat posibilitatea să vină în Canada ca refugiat. Ea este convinsă că a supravieţuit doar pentru că cei care au ţinut-o captivă în Harbin au tras concluzia că nu vor obţine profit prin vinderea organelor ei, despre care, au concluzionat ei că erau vătămate din cauza „tratamentelor” lor.


(2) Domnul Xiaohua Wang, Montreal

Cu ocazia întâlnirii domnului Wang, pe 27 mai, el a furnizat o declaraţie detaliată asupra perioadelor de persecuţie din partea oficialilor, între 2001-2002. Totul a început când poliţia l-a arestat într-o instituţie de design din oraşul Kunming, unde a lucrat ca şi inginer, i-au percheziţionat casa, i-au furat computerul şi l-au dus în închisoare. Soţia şi copilul său de 2 ani nu au putut decât să ţipe în urma maşinii de poliţie care se depărta. În închisoare era bătut până la inconştienţă de deţinuţii pe termen lung, din ordinul gardianului, al cărui text repetat în continuu era: “Bătaia este singura cale de a trata (Falun Gong)”.

Mai târziu, Wang a fost transferat la centrul local de “spălare a creierului” (traducere unu la unu din chineză). Când a fost eliberat, el a fugit, fără familie, într-o regiune îndepărtată, unde şi-a găsit de lucru până a fost din nou arestat ca “cel mai căutat infractor” al biroului 6-10. A ajuns în lagărul de muncă forţată #2 Yunnan, care producea pietre preţioase şi cristale artificiale pentru export, prin aplicarea oxidului de crom în procesul de producţie. Pentru că a refuzat să renunţe la Falun Gong, Wang a fost ţinut acolo aproape 2 ani.

Părul i-a încărunţit de la expunerea constantă la chimicale şi de la cele 16 ore de muncă zilnice.

În ianuarie 2002, spitalul local a realizat o examinare fizică completă asupra fiecărui prizonier Falun Gong, incluzând electrocardiogramă, radiografiere a întregului corp, teste la plămâni, sânge şi rinichi. Înainte de aceasta poliţia i-a spus: “Partidului comunist îi pasă într-adevăr de tine. Vrea să transforme Falun Gong cu orice preţ”. El a colaborat, ştiind prea puţin despre scopul real al testelor, pe atunci. În mod miraculos, a reuşit să iasă din China şi a ajuns în Canada, la începutul anului 2005. El admiră, de asemenea, funcţionarii de la biroul canadian de emigrări pentru că l-au scos prompt din ţară atât pe el cât şi familia lui.

(3) Doamna Na Gan, Toronto

Doamna Gan lucra ca ofiţer vamal la Aeroportul Internaţional din Beijing de 11 ani până la jumătatea lui iulie 1999, când ea şi alţi 5 practicanţi Falun Gong au încercat să se folosească de dreptul lor prevăzut prin constituţie fiecărui cetăţean de a înainta o petiţie la un sediu al PCC din centrul Beijingului. Poliţia i-a bătut şi i-a târât pe toţi în nişte autobuze. Mai apoi, ea a mai fost închisă încă de 5 ori pentru că a refuzat să renunţe la Falun Gong. Când un psihiatru a examinat-o, într-un spital, şi a diagnosticat-o normală mintal, poliţia a mai ţinut-o într-o cameră încuiată încă 8 zile, cu pacienţi care ţipau. Mai târziu, când a desfăcut un afiş, în Piaţa Tiananmen, pe care scria ”Adevăr-Compasiune-Toleranţă”, a fost lovită de poliţie. Când a fost iar închisă, a fost bătută de alţi prizonieri la ordinele funcţionarilor şi obligată să stea ore întregi în ninsoare fără o haină mai groasă.

În martie 2000, incidentul cu afişul i-a adus o condamnare de un an, arest la domiciliu, excluderea din Partidul Comunist şi suspendarea salariului. Până la sfârşitul anului, era iarăşi într-o celulă aglomerată cu mai mulţi practicanţi Falun Gong. Când a refuzat să citească tare un articol care defăima Falun Gong, un poliţist a lovit-o în mod repetat în cap. Apoi a fost mutată în lagărul de muncă forţată pentru femei, din Beijing, unde, tratamentul era atât de sever încât a semnat un angajament că renunţă la Falun Gong. A reuşit să plece din China în Canada, ca emigrant, de frica persecuţiei ulterioare din mai 2004, dar fără soţul şi fiica ei.

Observaţiile doamnei Gan în legătură cu recoltarea de organe sunt probabil neconcludente. Numeroşi prizonieri Falun Gong închişi cu ea la Beijing - unele celule având nu mai puţin de 30 de femei - erau identificaţi numai prin numere de 4 cifre. Într-o noapte ea a fost trezită de zgomote, ca să realizeze în dimineaţa următoare că unii dintre prizonierii numerotaţi au fost târâţi afară din celulă şi nu s-au întors niciodată. În cazul acesta nu s-ar putea trage, cu adevărat, cea mai rea concluzie, fără a se cunoaşte mai mult. Cinci luni, la mijlocul anului 2001, ea a făcut parte din echipa de muncă forţată de aproximativ 130 femei, în principal prizoniere Falun Gong. Numai membrii Falun Gong erau luaţi de soldaţi, la un spital de poliţie din apropiere pentru teste de sânge şi urină, raze X şi controale de ochi. Această atenţie medicală i se părea atunci ceva complet neobişnuit faţă de orice experienţă avută în lagăr. Abia mai târziu a aflat de recoltarea de organe care avea loc în China.

15) Încălcări generale ale drepturilor omului

Practicanţii Falun Gong nu sunt singurele victime ale încălcării drepturilor omului în China. Este incontestabil că organele prizonierilor condamnaţi la moarte sunt recoltate după execuţie.

Pe lângă Falun Gong, alte ţinte principale de violare a drepturilor omului, sunt tibetanii, creştinii, uigurii, militanţii pentru democraţie şi apărătorii drepturilor omului. Prevederi ale mecanismelor legii menite să prevină încălcări ale drepturilor omului, ca de exemplu, un sistem judiciar independent, acces la consiliere pe timpul detenţiei, habeas corpus (drept care garantează libertatea individuală şi protejează împotriva arestării arbitrare, permiţând arestatului să ceară prin avocatul său să apară în faţa unui magistrat care urmează să decidă asupra legalităţii arestării), dreptul la proces public, sunt, foarte evident, absente în China. China, conform constituţiei sale, este condusă de Partidul Comunist. Nu este condusă de lege.

Acest model general al violării drepturilor omului, ca şi mulţi alţi factori, nu demonstrează în sine alegaţiile. Dar înlătură un element de contestare. Este imposibil să spui despre aceste alegaţii că nu sunt în pas cu tabloul general al drepturilor omului în China. În timp ce alegaţiile, în sine, sunt surprinzătoare, ele sunt mai puţin surprinzătoare într-o ţară care are astfel de date asupra drepturilor omului ca în China, decât ar fi în multe alte ţări.


16) Consideraţii financiare

În China, transplantul de organe este o afacere foarte profitabilă. Putem urmări cursul banilor oamenilor care plătesc pentru transplantul de organe la anumite spitale care efectuează transplanturile, dar nu putem merge mai departe de atât. Nu ştim cine obţine banii pe care îi primeşte spitalul. Li se plătesc doctorilor şi asistentelor angajaţi în recoltarea acesta criminală de organe sume exorbitante pentru crimele lor? La această întrebare ne-a fost imposibil să răspundem, de vreme ce nu aveam nici o cale să aflăm unde mergeau banii.

Pagina de Internet a Centrului de Asistenţă a Reţelei Internaţionale de Transplanturi din China (http://en.zoukiishoku.com/) (oraşul Shenyang)

Înainte de ştergerea de pe site44 indicată în aprilie 2006, volumul profiturilor pentru transplanturi era sugerat în următoarea listă de preţuri:

Rinichi 62,000 US$
Ficat 98,000-130,000 US$
Ficat-rinichi 160,000-180,000 US$
Rinichi-pancreas 150,000 US$
Plămâni 150,000-170,000 US$
Inimă 130,000-160,000 US$
Cornee 30,000 US$

O modalitate standard de a investiga orice acuzaţie de crimă în momentul în care banii schimbă mâna este de a urmări traseul. Dar pentru China, uşile ei închise înseamnă că a merge pe traseul banilor e imposibil. Neştiindu-se unde merg banii, nu se poate dovedi nimic. Dar nici nu se poate contesta nimic, inclusiv aceste alegaţii.

17) Corupţie

Corupţia este o problemă majoră pe tot cuprinsul Chinei. Instituţiile de stat sunt uneori conduse în beneficiul celor care răspund de ele, mai degrabă decât în beneficiul oamenilor.

Spitalele militare din ţară operează independent de Ministerul Sănătăţii şi, în timp ce numărul transplanturilor efectuate în aceste instituţii este un secret, noi am înţeles că este mare. Traficul cu organe vitale de la practicanţi Falun Gong ar fi în acord cu numeroase alte activităţi comerciale din armata chineză, mai ales în anii până în 2004, pe timpul când Jiang era preşedintele Comisiei Militare a ţării.

Corupţia larg răspândită a instituţiilor oficiale din China ridică întrebarea că dacă recoltarea de organe de la practicanţii Falun Gong, are loc, atunci acesta este rezultatul politicii oficiale sau rezultatul dorinţei de profit a spitalelor individuale, care se folosesc de lipsa de apărare a practicanţilor Falun Gong din regiunile lor. Politica de represiune împotriva Falun Gong înseamnă că ei sunt închişi fără a avea drepturi, şi la dispoziţia autorităţilor corupte. Instigările la ură împotriva Falun Gong şi dezumanizarea la care sunt supuşi înseamnă că ei pot fi măcelăriţi şi ucişi fără remuşcări de către cei fac jocul acestei propagande de ură oficială.

Pentru noi e greu să fim absolut siguri dacă recoltarea de organe de la practicanţii Falun Gong, are loc, datorită politicii oficiale sau al corupţiei neoficiale. Oficialităţile chineze, care teoretic răspund de ţară, au uneori dificultăţi majore în a depista dacă există corupţie, ca să nu mai vorbim de cum să pună capăt acestui lucru. Pentru noi, din afară, este mai uşor să formulăm o concluzie despre faptul că recoltarea de organe, are loc sau nu, decât să decidem dacă această practică, dacă există, este rezultatul politicii sau corupţiei.


18) Legislaţie

În luna martie, China a emis o legislaţie, cu intrare în vigoare pe 1 iulie, prin care interzice vânzarea organelor umane şi cere donatorilor să-şi dea consimţământul scris pentru ca organele lor să fie transplantate. Legislaţia e numită “decret provizoriu”. Mai mult, legile, limitează chirurgia transplantului la anumite instituţii. Aceste instituţii trebuie să verifice că organele provin din surse legale. Comisiile de etică a transplanturilor din spitale trebuie să aprobe toate transplanturile anticipat.

Această legislaţie este binevenită. Totuşi, tocmai emiterea ei scoate în evidenţă faptul că nu există o asemenea legislaţie acum, transplanturile de organe fiind realizate necontrolat. Iarăşi, tocmai această lipsă a legilor, deşi nu dovedeşte alegaţiile, înlătură un posibil element de contestare. Absenţa oricăror constrângeri legale asupra transplanturilor de organe în China face afirmaţiile pe care se concentrează acest raport să fie mai uşor de acceptat.

Până la 1 iulie, legea chineză a permis cumpărarea şi vânzarea de organe. Legea chineză nu a cerut donorilor să-şi dea permisiunea scrisă pentru ca organele lor să fie transplantate. Nu existau restricţii asupra instituţiilor care se puteau angaja în recoltarea de organe sau transplanturi. Până la 1 iulie nu era nici o cerinţă ca instituţiile angajate în transplanturi să verifice dacă organele care urmau transplantate proveneau din surse legale. Nu exista nici o obligaţie de a avea o comisie etică a transplanturilor care să aprobe anticipat transplanturile.

De asemenea, faptul că legislaţia a intrat în vigoare pe 1 iulie, nu înseamnă că problema, dacă a existat, a încetat să existe de la acea dată. În China, este un pas mare între adoptarea unei legislaţii şi implementarea ei. Să luăm un exemplu evident: Constituţia din 1982 a Chinei prevede ca poporul chinez să transforme China într-o ţară cu un înalt nivel de democraţie. Au trecut 24 de ani de la adoptarea acestui angajament pentru democraţie. Totuşi China este departe de a fi democratică.

Simplul fapt că acum China are în vigoare legislaţia asupra transplanturilor de organe nu înseamnă, prin acest fapt în sine, că legislaţia este implementată. Într-adevăr, datele generale asupra implementării noii legislaţii sunt de aşa o natură că vechile practici de transplanturi de organe, oricum se petrec ele, se pare că mai continuă încă, cel puţin în anumite locuri în China.


G. Credibilitate

Am tras concluzia, că mărturisirile verbale din transcrierile interviurilor realizate de investigatori au credibilitate. Noi nu avem motive pentru îndoieli, asupra autenticităţii acestor interviuri cu persoanele care au pretins că sunt intervievate la timpul şi în locurile indicate şi nici îndoieli că transcrierile nu ar reflecta în mod exact ceea ce s-a spus.

În plus, conţinutul relatărilor în sine are credibilitate. Printre alte motive, odată cu apropierea Jocurilor Olimpice de la Beijing din 2008, când sunt evaluate în lumina scandalurilor recente internaţionale legate de pretinsele jafuri de organe, mărturisirile făcute de diferite instituţii sunt contrare intereselor reputaţiei Guvernului Chinei, în încercările acestuia de a convinge comunitatea internaţională, că uciderea pe scară largă a prizonierilor Falun Gong pentru organele lor vitale nu ar fi avut loc.

Mărturia soţiei chirurgului - complice după cum reiese, la recoltarea de organe de la practicaţii Falun Gong - a fost pentru noi credibilă, în parte datorită detaliilor sale extreme. Oricum, aceste detalii au ridicat de asemenea o problemă pentru noi, deoarece au furnizat o cantitate apreciabilă de informaţie, a cărei confirmare independentă este imposibilă. Am avut ezitări în a ne baza constatările de la o singură sursă de informaţii. Aşa că, în cele din urmă ne-am bazat pe acea porţiune din mărturia acestui martor, care a putut fi confirmată şi care era în concordanţă cu alte probe, mai degrabă decât luând-o în considerare ca sursă unică de informaţie.

În cursul acţiunii noastre am întâlnit oameni sceptici la aceste afirmaţii. La baza acestui scepticism stau diverse cauze. Unele scepticisme amintesc de declaraţia din 1943 a lui Felix Frankfurter, judecător la Curtea Supremă de Justiţie către un diplomat polonez, ca reacţie Ia cele spuse de Jan Karski despre Holocaust. Frankfurter a spus:

“Eu nu am spus că acest tânăr minte. Am spus doar, că nu am fost capabil să cred ceea ce el mi-a spus. Există o diferenţă.”

Afirmaţiile de aici sunt atât de şocante, încât par aproape imposibil de crezut. Aceste afirmaţii, dacă sunt adevărate, ar reprezenta o formă grotescă a răului, care în ciuda tuturor depravărilor la care a asistat omenirea, ar fi ceva încă ne-întâlnit pe această planetă. Oroarea dusă spre extreme ne face să lunecăm spre a nu crede. Dar acea formă de a nu crede, nu înseamnă că afirmaţiile ar fi false.


H. Investigaţii ulterioare

Evident, acest raport nu reprezintă concluzia finală legată de acest subiect. Sunt multe lucruri pe care noi, dacă s-ar fi ivit oportunitatea, le-am fi făcut mai degrabă înaintea terminării raportului. Dar asta ar însemna căutarea unor căi de investigaţie la care în prezent nu avem acces. Vor fi binevenite orice comentarii asupra conţinutului sau orice informaţii suplimentare pe care persoanele sau guvernele doresc să le furnizeze.

Am dori să vedem înregistrările transplanturilor din spitale chinezeşti. Există consimţământul în dosare? Sunt înregistrate sursele de unde provin organele?

Donatorii pot supravieţui multor forme de operaţii de transplant. Nimeni nu poate supravieţui unei donări de ficat întreg sau de inimă. Dar donările de rinichi în mod normal nu sunt fatale. Unde sunt donatorii supravieţuitori? Am dori să facem o eşantionare aleatoare a donărilor, pentru a vedea, dacă i-am putea localiza pe donatori.

Membrii de familie ai donatorilor decedaţi ar trebui de asemenea să aibă cunoştinţă despre consimţământul donatorilor. De altfel, membrii familiei ar fi trebuit să-şi fi dat ei înşişi consimţământul. Şi în acest caz, am dori să facem o eşantionare aleatoare a membrilor apropiaţi ai familiei donatorilor decedaţi, pentru a vedea, dacă familiile fie au consimţit ele însele pentru efectuarea donării, sau dacă au fost conştiente de consimţământul donatorului.

În anii recenţi, China s-a angajat într-o expansiune majoră a facilităţilor legate de transplanturile de organe. Această expansiune este posibil să fi fost însoţită de studii de fezabilitate, care să identifice sursele de organe. Am dori să vedem aceste studii de fezabilitate. Ideal ar fi, să întreprindem în continuare cercetări, înainte de a ajunge la vreo concluzie fermă. Dar chiar disponibilitatea de angajare în investigaţii ulterioare, necesită formularea unor concluzii provizorii. Dacă acum am putea decide, că în declaraţii nu ar exista ceva real, am putea foarte bine în continuare trage concluzia, că o investigare suplimentară ar fi lipsită de sens.

I. Concluzii

Bazându-ne pe cele ştiute acum, am ajuns la trista concluzie, că afirmaţiile sunt adevărate. Noi credem că au existat şi că se mai practică şi astăzi încă, pe scară largă, deposedări de organe în cazul practicanţilor Falun Gong, împotriva voinţei acestora.

Am ajuns la concluzia că guvernul Chinei şi agenţiile sale, în special spitalele, dar şi centrele de detenţie şi “tribunalele poporului” începând cu 1999, au ucis în numeroase părţi ale ţării un număr mare, dar necunoscut de practicanţi Falun Gong, care sunt prizonieri datorită convingerilor lor. Contrar voinţei lor, s-a pus stăpânire în mod virtual pe organele lor vitale, incluzând inimi, rinichi, ficat şi cornee, care au fost vândute la preţuri ridicate, uneori cetăţenilor străini, care în mod normal, în ţările lor se confruntă cu aşteptări îndelungate până la primirea unor astfel de organe de la donatori voluntari.

Nu putem estima câte dintre victime au fost mai întâi condamnate în tribunale legale pentru vreo ofensă serioasă sau nu, pentru că astfel de informaţii par a nu fi disponibile nici naţiunii chineze şi nici străinilor. Din câte se pare, multe fiinţe umane - aparţinând unei organizaţii voluntare paşnice, care a fost scoasă în afara legii în urmă cu 7 ani de către preşedintele Jiang [Zemin], deoarece conform gândirii sale, aceasta ar fi putut ameninţa dominaţia Partidului Comunist Chinez - au fost în realitate executate de către medici, pentru organele lor.

Concluzia noastră nu a rezultat din vreo probă anume, luată în mod individual, ci mai degrabă din punerea cap la cap a tuturor probelor pe care le-am luat în considerare. Fiecare fragment de probă luat în considerare, este prin el însăşi verificabil şi în cele mai multe cazuri, incontestabil. Puse laolaltă, ele asamblează o panormă condamnabilă. Îmbinarea lor este cea care ne-a convins.


J. Recomandări

1) În mod evident: dacă recoltarea de organe, de la practicanţii Falun Gong, are loc, împotriva voinţei acestora, în modul în care credem noi, ar trebui să înceteze.

2) Recoltarea de organe de la donatori împotriva voinţei acestora, fie în mod sistematic sau pe scară largă, constituie o crimă împotriva umanităţii. Cu resursele şi informaţiile care ne stau la dispoziţie, nu suntem în măsură să conducem o investigaţie criminală. Autorităţile penale din China ar trebui să investigheze aceste afirmaţii în vederea posibilei acuzări.

3) Organizaţiile guvernamentale, non-guvernamentale şi inter-guvernamentale de drepturile omului, care se bucură de o capacitate de investigaţie mult mai bună decât a noastră, ar trebui să ia în mod serios aceste alegaţii şi să stabilească pe cont propriu, dacă acestea sunt adevărate sau nu.

4) Articolul 3 din Protocolul Naţiunilor Unite referitor la Prevenirea, Suprimarea şi Pedepsirea traficului de persoane, interzice, printre alte practici, … scoaterea organelor. Guvernele ar trebui să ceară agenţiei relevante din cadrul ONU (noi am sugera Comitetului ONU împotriva Torturii şi Raportorului Special în ceea ce Priveşte Tortura) să investigheze dacă guvernul Chinei s-a angajat, sau este angajat în prezent în violarea vreunui termen al Articolului 3. Dacă este aşa, paşii necesari pentru căutarea unui remediu ar trebui iniţiaţi cu grabă deliberată. (într-o succesiune rapidă şi bine gândită).

5) Până la implementarea efectivă a legii chinezeşti referitoare la transplanturile de organe, guvernele străine nu ar trebui să acorde vize acelor medici din China, care intenţionează să călătorească în străinătate în scopul instruirii în transplanturi de organe sau părţi de corp. În toate ţările străine ar trebui să existe interdicţie permanentă de intrare pe teritoriul lor, pentru orice medic din China, despre care se ştie că este implicat în traficul de organe de la prizonieri.

6) Toate statele ar trebui să-şi înăsprească legile împotriva crimelor reprezentate de traficul de organe. Legile ar trebui să ceară medicilor să raporteze autorităţilor ţărilor lor orice semnale care sugerează, că un pacient a obţinut un organ de la o persoană căzută victimă traficului de peste hotare, incluzând persoanele aflate în detenţie în străinătate.

7) Toţi ar trebui să prevină şi în final să-şi descurajeze compatrioţii să obţină transplanturi de organe în China, până când legislaţia chineză asupra transplanturilor de organe nu va fi implementată în mod riguros. Statele ar trebui, dacă este necesar, să refuze eliberarea de paşapoarte sau să anuleze paşapoartele celor care călătoresc în China pentru transplanturi de organe.

8) Până când comunitatea internaţională nu va fi satisfăcută de modul în care este efectiv implementată noua legislaţie chineză asupra transplanturilor de organe, agenţiile finanţatoare străine, organizaţiile medicale şi cadrele sanitare individuale din străinătate ar trebui să nu participe la nici un fel de cercetări sau întâlniri legate de transplantul de organe, sponsorizate de China. Companiile străine, care în prezent sunt furnizoare de bunuri şi servicii pentru programele de transplanturi de organe din China, ar trebui să înceteze imediat acest fel de activităţi, până când guvernul Chinei va putea demonstra, că legislaţia sa referitoare la transplanturile de organe este funcţională.

9) Actuala formă de dialog dintre Canada şi China în privinţa drepturilor omului ar trebui să înceteze. Politologul şi fostul diplomat canadian Charles Burton declara recent dialogul drept mascaradă. Evaluând natura evenimentului după ce acesta a avut loc, se poate trage concluzia, că guvernul (canadian) a comis o eroare, când a fost de acord cu “discuţiile solemne”, Canada în schimb, ne mai fiind co-sponsor la moţiunea anuală, care critică guvernul Chinei în faţa Comisiei Naţiunilor Unite pentru Drepturile Omului.

10) Represiunea, întemniţarea şi maltratarea severă a practicanţilor Falun Gong trebuie să înceteze imediat.

11) Toate facilităţile puse în slujba detenţiei, incluzând lagărele de muncă forţată, trebuie deschise în vederea inspectării de către Comitetul Internaţional al Crucii Roşii sau de către alte organizaţii de drepturile omului sau umanitare.

12) Spitalele chinezeşti ar trebui să păstreze înregistrată sursa fiecărui transplant. Aceste înregistrări ar trebui să fie disponibile în vederea inspectării de către oficialităţile internaţionale în materie de drepturile omului.

13) Fiecare donator de organe pentru transplanturi ar trebui să-şi dea consimţământul scris pentru efectuarea donării. Aceste consimţăminte ar trebui să fie disponibile în vederea inspectării de către oficialităţile internaţionale în materie de drepturile omului.

14) China şi oricare alt stat care în prezent sunt membre ale Convenţiei împotriva Torturii, inclusiv Canada, ar trebui să subscrie la Protocolul Opţional la Convenţia împotriva Torturii.

15) Înainte de a fi avut loc, fiecare transplant de organe, asta însemnând atât donarea cât şi primirea, ar trebui să aibă o aprobare oficială din partea unei agenţii guvernamentale de supervizare.

16) Recoltarea de organe de la prizonierii executaţi ar trebui să înceteze imediat.

17) Comercializarea transplanturilor de organe ar trebui să înceteze. Transplanturile de organe nu ar trebui să devină comerţ.


Comentariu

Acceptarea primei recomandări ar însemna acceptarea faptului că toate afirmaţiile sunt adevărate. Pentru toate celelalte recomandări pe care le-am făcut, nu necesită acceptarea faptului că afirmaţiile sunt adevărate. Dar noi propunem în ambele cazuri adoptarea celorlalte recomandări.

A accepta următoarele trei recomandări, ar însemna să dăm cel puţin ceva crezare afirmaţiilor. Următoarele trei recomandări nu necesită acceptarea faptului, că afirmaţiile sunt adevărate, dar ele au sens numai în cazul existenţei unei probabilităţi rezonabile ca afirmaţiile să fie adevărate.

Recomandările rămase au sens şi ar putea fi implementate, indiferent dacă afirmaţiile sunt adevărate sau false. Următoarele cinci recomandări sunt adresate comunităţii internaţionale, solicitându-i să promoveze respectarea standardelor internaţionale referitoare la transplanturile de organe în interiorul Chinei.

Suntem conştienţi că Guvernul Chinei neagă toate alegaţiile. Noi sugerăm că cea mai credibilă şi eficientă cale pe care o poate adopta Guvernului Chinei în a-şi susţine negarea, este implementarea în totalitate a restului recomandărilor rămase în acest raport după primele opt recomandări. Dacă recomandările rămase vor fi fost implementate, atunci afirmaţiile luate în considerare aici nu ar mai putea fi făcute.

Tuturor celor care sunt sceptici în privinţa acestor afirmaţii, noi v-am ruga să vă puneţi întrebarea, ce aţi sugera, pentru a preîntâmpina ca afirmaţii de genul acesta, să devină adevărate în vreo ţară. O listă cu măsurile de prevedere în sens comun, necesară prevenirii tipului de activităţi asupra cărora s-au făcut prezentele alegaţii, a lipsit cu desăvârşire în China. Până la intrarea în vigoare a prezentei legislaţii, multe dintre măsurile fundamentale de prevedere pentru preîntâmpinarea apariţiei abuzurilor asupra cărora s-au făcut prezentele alegaţii erau inexistente. Dacă nu este implementată şi până nu este complet implementată, acea legislaţie nu va reuşi să umple lacuna.

Este necesară impunerea protecţiei în fiecare stat, nu numai în China, în vederea prevenirii recoltării de organe de la orice persoane împotriva voinţei lor, sau de la persoanele marginalizate sau lipsite de apărare. Orice se va crede în legătură cu aceste alegaţii - şi noi reiterăm convingerea noastră, că ele sunt adevărate - China este uimitor de neputincioasă în prevenirea apariţiei tipului de activităţi, asupra cărora s-au făcut prezentele alegaţii.

Există multe motive pentru care pedeapsa cu moartea este greşită. Nu în ultimul rând, ar fi problema înmulţirii călăilor. Când statul ucide fiinţe umane lipsite de apărare, aflate deja în detenţie pentru crimele lor, se poate trece foarte uşor la următorul pas, care îl constituie recoltarea organelor celor executaţi, fără consimţământul lor. Acesta este un pas făcut de China, asupra căruia nu există nici un dubiu. Când statul recoltează organe ale prizonierilor executaţi fără consimţământul acestora, un alt pas devine mult prea uşor de făcut, anume tentaţia de a recolta organele altor deţinuţi defăimaţi, depersonalizaţi, lipsiţi de apărare, fără consimţământul acestora, în special atunci când din această practică se pot scoate sume mari de bani. Cerem în mod insistent Guvernului Chinei, indiferent de ceea ce gândeşte despre alegaţiile luate în considerare aici, să-şi pună la punct un sistem de protecţie contra chiar şi a celei mai mici posibilităţi de recoltare de organe de la practicanţii Falun Gong, împotriva voinţei acestora.

Prezenta vă este înaintată cu respect:

David Matas, David Kilgur
Ottawa, 6 iulie 2006


Anexe:
Anexele 1-12 pot fi găsite în fişiere separate la adresele
http://OrganHarvestInvestigation.net şi http://investigation.go.saveinter.net

Anexa 13: Transcrierea unui interviu


Interviu cu fosta soţie a unui chirurg chinez care recolta cornee de la practicanţii Falun Gong

Pe data de 20 Mai 2006, domnul David Kilgour a avut un interviu în Statele Unite cu fosta soţie a unui chirurg chinez, care recolta cornee de la practicanţii Falun Gong. Următoarea transcriere a fost abreviată şi editată, în scopul protejării acelora, care în urma publicării acestui interviu s-ar afla în pericol.

Abrevieri folosite:
W – Este fosta soţie a unui chirurg chinez care a recoltat cornee de la practicanţii Falun Gong.
A – Este o altă persoană prezentă de asemenea la interviu, care a pus două întrebări.

Kilgour: … Cea mai apropiată persoană, care a văzut aceste întâmplări este “W”. … În ce perioadă a anului 2001 a început să se observe creşterea aprovizionării cu alimente a Spitalului Sujiatun?

W: Vara, cam în luna Iulie.

Kilgour: Iulie 2001. Lucraţi pe atunci la serviciul contabilitate?

W: Serviciul Statistică şi Logistică.

Kilgour: Serviciul Statistică şi Logistică. Ce s-a întâmplat? Este vorba mai întâi de o creştere a aprovizionărilor cu alimente, iar mai apoi de o creştere a volumului achiziţiilor de echipament chirurgical?

W: În Iulie 2001 erau multe persoane care lucrau la Serviciul Statistică şi Logistică. După ce făceau cumpărături, unele persoane de la Aprovizionare îmi aduceau chitanţele pentru semnare. Din aceste chitanţe am observat o creştere frapantă a volumului aprovizionărilor cu alimente. Se mai putea observa de asemenea, că persoanele însărcinate cu logistica livrau alimente către locurile unde erau închişi practicanţii Falun Gong. De asemenea o altă categorie de personal, anume cel medical, venea la noi la departament, pentru a raporta achiziţionarea echipamentelor medicale. Din chitanţe rezultă de asemenea o creştere abruptă a livrărilor de echipamente medicale.

Kilgour: Pentru ca tot a venit vorba de amenajările menite reţinerii practicanţilor Falun Gong, sunt acestea amplasate la subsol?

W: În spatele curţii spitalului există construcţii cu un singur etaj, construite anume pentru muncitorii din construcţii. După câteva luni, consumul de alimente, precum şi alte livrări au scăzut în mod treptat. La acea vreme oamenii credeau, că deţinuţii probabil fuseseră trimişi într-o amenajare de la subsol.

Kilgour: În ce perioadă a scăzut volumul livrărilor? În Septembrie? Octombrie?

W: După cca. 4 sau 5 luni.

Kilgour: Spre sfârşitul anului 2001?

W: Da.

Kilgour: În baza aprovizionărilor cu alimente (sau mai bine zis a chitanţelor pe care le-aţi văzut), la cât estimaţi creşterea ? La cât estimaţi numărul persoanelor care se aflau acolo?

W: Persoanele însărcinate cu procurarea alimentelor şi trimiterea acestora către practicanţii Falun Gong reţinuţi mi-au spus că acolo erau cca. 5 000 - 6 000 de practicanţi. La acea vreme o mulţime de birouri de securitate publică şi spitale din multe zone aveau deţinuţi care erau practicanţi Falun Gong. O mulţime de persoane care lucrau la spital, printre care şi eu, nu eram practicanţi Falun Gong. Aşa că nu s-a acordat mare atenţie acestui lucru. Dacă nu s-ar fi întâmplat cele ce s-au întâmplat în 2003, când a trebuit să constat că fostul meu soţ era implicat în mod direct, probabil că nu aşi fi fost deloc interesată de acest subiect. O mulţime de persoane care lucrează în departamentul nostru, sunt membri ai familiilor oficialităţilor din sistemul guvernamental de sănătate. În inimile noastre noi ştiam anumite lucruri, dar nici unul dintre noi nu ar fi îndrăznit să le discute.

Kilgour: Atunci când au redus volumul aprovizionărilor, unde credeaţi că s-au dus practicanţii?

W: Credeam că au fost eliberaţi.

Kilgour: La sfârşitul lui 2001 credeaţi că au fost eliberaţi?

W: Da.

Kilgour: Fuseseră eliberaţi toţi cei cinci mii ?

W: Nu, în spital încă mai erau practicanţi Falun Gong reţinuţi, dar numărul acestora scădea în mod treptat. Mai târziu, în 2003 am aflat că practicanţii Falun Gong fuseseră transferaţi în complexul subteran şi în alte spitale, deoarece spitalul nostru nu putea găzdui atâtea persoane.

Kilgour: Deci aceştia părăsiseră casele sau cabinele din spatele curţii, pentru a merge la subsol?

W: Da, am aflat acest lucru mai târziu, în 2002.

Kilgour: Deci dumneavoastră nu vă număraţi printre persoanele care trimiteau hrană practicanţilor, atunci când se aflau întemniţaţi în casele sau în cabinele din spatele curţii?

W: Nu, nu eram printre aceste persoane.

Kilgour: După ce părăseau jurisdicţia dumneavoastră, aveţi idee cine le asigura în continuare mesele?

W: Nu ştiu.

Kilgour: Am auzit că în 2001 şi 2002 o mulţime dintre ei au fost omorâţi pentru organele lor. Este adevărat ceea ce am înţeles?

W: În perioada 2001–2002 nu ştiam nimic despre recoltarea de organe. Aveam cunoştinţă numai despre detenţia acestor oameni.

Kilgour: Deci dumneavoastră nu aţi descoperit lucrul acesta până în 2003, când v-a fost povestit de soţul dumneavoastră.

W: Corect.

Kilgour: V-a spus că începuse deja să facă aceste operaţii încă din 2001–2002?

W: Da, a început din 2002.

Kilgour: Deci fostul dumneavoastră soţ a început din 2002?

W: Da.

Kilgour: Aveţi cu aproximaţie cunoştinţă de existenţa operaţiilor de extragere de organe încă din 2001?

W: Operaţiile au început în 2001. Unele au fost făcute în spitalul nostru, iar altele în alte spitale din regiune. Am aflat despre ele în 2003. La început făcea şi el operaţii, dar nu ştia că este vorba despre practicanţi Falun Gong. Era neurochirurg şi extrăgea cornee. Începând cu 2002 a aflat că cei pe care-i opera erau practicanţi Falun Gong. Deoarece spitalul nostru nu era spital de transplant de organe – acesta fiind însărcinat doar cu extragerea lor – el nu avea cum să ştie de modul cum erau transplantate aceste organe.

Kilgour: De când a început fostul dumneavoastră soţ să extragă organe de la practicanţi Falun Gong?

W: A început să opereze la sfârşitul lui 2001, dar nu ştia că aceste corpuri vii erau ale practicanţilor Falun Gong. A aflat acest lucru în 2002.

Kilgour: Ce fel de organe extrăgea?

W: Cornee.

Kilgour: Numai cornee?

W: Da.

Kilgour: Oamenii aceştia erau vii sau morţi?

W: De obicei aceşti practicanţi Falun Gong erau injectaţi cu o substanţă care le provoca un atac de cord. În timpul acestui proces, aceşti oameni erau împinşi în sălile de operaţie, pentru a li se extrage organele. La suprafaţă inima înceta să bată, dar creierul încă mai funcţiona datorită acestei substanţe.

Kilgour: Cum se numeşte injecţia?

W: Nu-i ştiu numele, dar aceasta provoacă un atac de cord. Nu am fost soră sau medic. Nu ştiu numele injecţiilor.

Kilgour: Deci aceste injecţii provoacă atac de cord în majoritatea cazurilor, în toate cazurile, sau numai în anumite cazuri?

W: Pentru cele mai multe persoane.

Kilgour: Deci el le lua corneea; ce li se întâmpla în continuare acestor oameni?

W: Erau împinşi în continuare în alte săli de operaţie, pentru a li se extrage inima, ficatul, rinichii, etc. Pe când colabora cu alţi medici în timpul unei operaţii, a aflat că aceşti oameni erau practicanţi Falun Gong, că organele le erau extrase în timp ce erau vii şi că nu era vorba doar de recoltarea corneei – ci le erau extrase multe alte organe.

Kilgour: Operaţiile erau efectuate în camere diferite?

W: Mai târziu, când medicii colaborau, aceştia începuseră să facă operaţiile împreună. La început, temându-se de scurgerea de informaţii, organe diferite erau extrase în săli de operaţie diferite de către medici diferiţi. Mai târziu, când au început să câştige bani, nu le-a mai fost frică de nimic. Astfel au început să extragă organele împreună. Cât despre practicanţii operaţi în alte spitale, fostul meu soţ nu avea idee ce li se întâmpla după aceea. În ceea ce-i priveşte pe practicanţii din spitalul nostru, după ce li se extrăgeau rinichii, ficatul, etc., şi după ce le era luată şi pielea, din ei nu mai rămâneau decât oasele, carnea, etc. Corpurile erau aruncate în sala cu cazane a spitalului. La început nu puteam crede sută la sută, că asemenea lucruri s-au întâmplat cu adevărat. În minţile anumitor medici, care avuseseră accidente în timpul operaţiilor, se puteau forma unele iluzii. Aşa că am făcut verificări împreună cu alţi medici şi cu oficiali din sistemul guvernamental de sănătate.

Kilgour: Asta în 2003 sau 2002?

W: În 2003.

Kilgour: Soţul dumneavoastră extrăgea numai cornee?

W: Da.

Kilgour: Câte operaţii de extragere de cornee a efectuat fostul dumneavoastră soţ?

W: Spunea că era vorba de cca. 2000.

Kilgour: Cornee de la 2 000 de oameni, sau 2 000 de cornee?

W: Cornee de la cca. 2 000 de oameni.

Kilgour: Este vorba de perioada cuprinsă între anii 2001 - 2003?

W: De la sfârşitul lui 2001 până în Octombrie 2003.

Kilgour: Asta era atunci când a plecat?

W: Era vremea când eu aflasem aceste lucruri şi când el s-a oprit.

Kilgour: Unde mergeau acele cornee?

W: Acestea erau de obicei colecţionate de alte spitale. Exista un sistem de administrare a unor astfel de afaceri legate de extragerea de organe şi vinderea lor către alte spitale sau către alte zone.

Kilgour: Aproape sau departe?

W: Nu ştiu.

Kilgour: Merg toate inimile, toţi ficaţii, rinichii şi toate corneele la alte spitale?

W: Da.

Kilgour: Ştiţi la ce preţuri le vindeau?

W: Nu ştiu preţurile de la ora actuală. Oricum, în 2002 un vecin a avut un transplant de ficat. A costat 200 000 de yuani. Spitalul percepea taxe puţin mai mici chinezilor decât străinilor.

Kilgour: Asta în ce an? 2001 sau 2002?

W: 2002.

Kilgour: Ce i s-a spus soţului dumneavoastră? Cum se justificau? Acei oameni erau perfect sănătoşi....

W: La început nu i s-a spus nimic. A fost rugat să dea o mână de ajutor în alte spitale. Oricum, de fiecare dată când acorda astfel de servicii sau asigura acest tip de ajutor, câştiga o mulţime de bani şi prime în numerar – care erau echivalentul câtorva zeci de salarii ale sale normale.

Kilgour: Care a fost suma totală pe care a obţinut-o din extragerea celor 2 000 de cornee?

W: Sute de mii de dolari SUA.

Kilgour: Era plătit în dolari?

W: Era plătit în yuani chinezeşti. Echivalentul a sute de mii de dolari SUA.

Kilgour: Câţi medici lucrau la aceste extrageri de organe în spital şi în ce zonă? Despre câţi medici discutăm? Despre o sută sau despre câteva zeci sau doar despre zece?

W: Nu ştiu câte persoane făceau asta în mod expres. Dar ştiu despre 4 – 5 medici care erau cunoştinţe de-ale noastre la spitalul nostru, care făceau lucrul acesta. Şi în alte spitale medici care practicau medicina generală făceau de asemenea acest lucru.

Kilgour: Există vreo înregistrare la departamentul de statistică referitoare la numărul de persoane operate de atunci?

W: Nu exista nici o procedură adecvată sau vreun document pentru acest tip de operaţii. Aşa că în mod normal nu există nici o cale de a număra, câte astfel de operaţii au avut loc.

Kilgour: După ce practicanţii au fost transferaţi la subsol la sfârşitul lui 2001, aveaţi idee de unde proveneau alimentele pentru aceştia?

W: Mâncarea venea tot de la departamentul nostru; doar cantitatea a început să scadă în mod treptat. La sfârşitul lui 2001 am crezut că au fost eliberaţi. Dar în 2003 am aflat că nu fuseseră eliberaţi, ci transferaţi la subsol sau în alte spitale.

Kilgour: Amenajările de la subsol erau administrate de armată sau de spital? Spuneaţi că hrana era totuşi de la spital.

W: Noi nu răspundeam de procurarea de alimente pentru persoanele aflate în detenţie la subsol. De aceea erau diferenţe atât de mari în procurarea alimentelor, atunci când oamenii erau transferaţi în complexul subteran. Dar mâncarea pentru unii deţinuţi era asigurată de spital, iar pentru alţii nu. Reducerea volumului alimentelor nu era proporţională cu reducerea numărului deţinuţilor.

Kilgour: Ce v-a spus soţul dumneavoastră despre amenajările subterane? Au fost ucişi 5 000 de oameni sau mai mult de 5 000?

W: El nu ştia câţi oameni erau deţinuţi la subsol. Auzise doar de la alţii, că existau oameni aflaţi în detenţie la subsol. Dacă zilnic erau efectuate 3 operaţii, atunci după câţiva ani de operaţii din cei 5 000 – 6 000 de oameni, nu cred să mai fi rămas mulţi. Întreaga schemă, precum şi traficul cu organe erau organizate de către sistemul guvernamental de sănătate. Responsabilitatea medicilor consta în a executa pur şi simplu ceea ce li se spunea să facă.

Kilgour: El personal a ajuns la amenajările subterane?

W: Nu.

Kilgour: Se opera în mod rudimentar în amenajările subterane?

W: Nu a fost niciodată acolo.

Kilgour: Erau toţi aceşti oameni morţi, atunci când erau supuşi operaţiilor? Sau inimile lor încetau să mai bată? Ştiau că urmau să fie ucişi după aceea? Ei încă nu erau morţi.

W: La început nu ştia că aceste persoane erau practicanţi Falun Gong. Odată cu trecerea timpului a aflat că aceştia erau practicanţi Falun Gong. După ce efectuau mai multe astfel de extracţii de organe, şi după ce deveneau lipsiţi de orice ruşine, aceşti medici începeau să facă extracţiile împreună. Acest medic extrăgea corneea, un altul rinichii, iar un al treilea ficatul. În acele momente, acest pacient sau practicant Falun Gong ştia care este următorul pas ce urma să fie făcut cu corpul său. (Translatorul a adăugat traducerea celor două propoziţii lipsă: Da, inima înceta să bată, dar totuşi, ei încă mai erau în viaţă). Dacă pielea victimei nu era jupuită, fiindu-i extrase doar organele interne, atunci deschizăturile corpului urmau a fi cusute, iar un agent semna dosarul. Trupurile erau trimise la crematoriul din zona Sujiatun.

Kilgour: Erau trimişi în sala cu cazane, doar cei care erau jupuiţi de piele?

W: Da.

Kilgour: Care era în mod obişnuit “presupusa” cauză a morţii?

W: În mod obişnuit nu erau motive deosebite, atunci când trupurile erau trimise la crematoriu. De obicei motivele ceva de genul: “inima a încetat să bată”, “atac de cord”. Când aceşti oameni erau strânşi laolaltă şi deţinuţi, nimeni nu le ştia numele, sau de unde erau. În acest fel, atunci când erau trimişi la crematoriu, nimeni nu le putea revendica trupurile.

Kilgour: Cine administra substanţa care provoca atacul de cord?

W: Sora.

Kilgour: Este vorba de sora care lucrează pentru spital?

W: Sunt surori aduse de către acei medici. Medicii, inclusiv fostul meu soţ au venit în acest spital în 1999 sau 2000. Şi-a adus sora sa. Prima oară când începuseră recoltările de organe, medicilor le erau atribuite surorile. În măsura în care era ceva legat de extragerea de organe, oriunde se deplasau medicii, surorile lor îi însoţeau. Aceste surori nu erau ca şi secretarele personale. În 2003 din cauza epidemiei SARS, autorităţile guvernamentale din domeniul sănătăţii au trimis mulţi medici implicaţi în operaţii de extrageri de organe într-o zonă izolată de guvern. Aceşti medici credeau că sunt trimişi acolo pentru a supravieţui sau a muri. Vreau să spun, că guvernul voia deja să-i elimine în secret pe cei din primul grup implicat în recoltările de organe. Aşa că i-au trimis într-o zonă afectată de SARS din Beijing. Din acel moment, soţul meu a început să realizeze că era periculos să facă acel lucru şi că putea fi omorât oricând, eliminându-se astfel de un complice. Mai târziu, când a vrut să renunţe, cineva a încercat să îl omoare.

Kilgour: La spital?

W: În afara spitalului.

Kilgour: Ne puteţi da mai multe detalii?

W: La sfârşitul lui 2003, după ce am aflat despre această chestiune, el s-a întors de la Beijing. Nu mai putea trăi o viaţă normală. După ce am aflat de acest lucru, el mi-a ascultat sfatul şi s-a decis să înceteze această activitate. Şi-a înaintat cererea de demisie. Era cam în jurul Anului Nou 2004. În Februarie 2004, după ce i s-a aprobat demisia, în ultima lună în care a lucrat la spital, el a încercat să încheie toate treburile mărunte neterminate încă, legate de munca sa. În timpul acestei perioade, am primit ameninţări telefonice. Cineva i-a spus soţului meu: "Ai grijă de viaţa ta!” Într-o zi, când am ieşit de la lucru după amiaza, doi oameni care veneau spre noi, au încercat să-l asasineze. Dacă aţi fi femeie, v-aşi arăta cicatricea; deoarece l-am împins în laterală şi am fost înjunghiată. Bărbaţii nu au al şaselea simţ dezvoltat, aşa că el şi-a continuat drumul. Când am realizat că cei doi oameni urmau să scoată cuţitele pentru a-l înjunghia, l-am împins în laterală şi am preluat lovitura de cuţit în locul lui. Au apărut mulţi oameni şi am fost trimisă la spital. Cei doi oameni au fugit.

Kilgour: În ce parte este localizată cicatricea?

W: În partea dreaptă.

Kilgour: Ştiţi cine erau cei doi oameni?

W: La început nu am ştiut. Dar am aflat mai târziu.

Kilgour: Cine erau?

W: Am aflat că erau huligani angajaţi de către autorităţile guvernamentale de sănătate.

Kilgour: Cum aţi obţinut informaţiile despre cei doi?

W: Deoarece familia mea lucra în sistemul guvernamental de sănătate. Mama mea era medic. După ce s-au petrecut aceste lucruri, prietenii noştri ne-au sugerat să recurgem la divorţ, care ne-ar fi separat pe mine şi pe copii de soţul meu. La urma urmei, nici eu şi nici copii noştri nu participaserăm la nici unul din lucrurile acelea. Aşa că am divorţat la sfârşitul lui 2003, cu puţin înainte de Anul Nou 2004.

Kilgour: Câţi credeţi că mai erau încă în viaţă?

W: Când am părăsit China în 2004, iniţial am estimat că acolo se aflau cca. 2 000 de oameni. Dar acum nu mai pot da vreo cifră, deoarece China încă mai arestează practicanţi Falun Gong şi în plus erau persoane care intrau şi care ieşeau. Aşa ca acum nu mai pot da nici o cifră.

Kilgour: Cum aţi ajuns la această cifră de 2 000 în 2004?

W: Conform activităţii fostului meu soţ şi a celorlalţi medici. Şi ţinând cont şi de cei trimişi în alte spitale. Medicii buni au legături bune în interiorul sistemului de sănătate. Mulţi dintre ei au fost colegi în şcolile de medicină. Acest număr a fost estimat de către cei câţiva medici implicaţi. Când eram împreună în particular, ei discutau între ei, despre câţi oameni era vorba în total. În aceea vreme, acei medici nu mai voiau să mai continue. Doreau să meargă în alte ţări, sau să se transfere în alte domenii. În felul acesta, aceşti medici implicaţi au calculat şi dedus numărul total al morţilor.

Kilgour: Care estimarea lor referitoare la numărul celor ucişi?

W: Estimarea lor se cifrează la 3 000 – 4 000 de persoane.

Kilgour: Aceasta este estimarea tuturor medicilor?

W: Nu. Este doar estimarea a trei medici, cu care noi aveam relaţii familiale.

Kilgour: Mai doriţi să ne mai spuneţi şi altceva?

W: Atât chinezii cât şi străinii gândesc că este imposibil ca la Sujiatun să fie deţinuţi atât de mulţi practicanţi Falun Gong. Îşi concentrează atenţia doar asupra acestui spital din Sujiatun. Asta deoarece cei mai mulţi nu ştiu, că există amenajări subterane. Chiar dacă lucrurile la Sujiatun s-au încheiat, doresc să vă spun, că în alte spitale aceste activităţi continuă. Deoarece am lucrat la Sujiatun, am cunoştinţă despre Sujiatun. Cât despre alte spitale şi centre de detenţie .......... inspectarea şi monitorizarea acestor amenajări va ajuta la reducerea numărului de victime. În ceea ce-i priveşte pe chinezi, o persoană care apare în public are totuşi membri ai familiei care sunt încă în China. Aceştia, încă nu îndrăznesc să iasă în public, pentru a spune adevărul. Le este frică de faptul, că în acest mod îşi vor pune membrii familiei în pericol. Dar asta nu înseamnă, că ei nu ar şti aceste lucruri.

A: Mama dumneavoastră ştie ceea ce faceţi?

W: Da.

A: Mai lucrează dânsa în sistemul guvernamental de sănătate?

W: Nu. S-a pensionat cu mult timp în urmă. Are aproape 70 de ani.


Anexa 14: Transcrierea investigaţiilor telefonice

(1) Centrul de detenţie al oraşului Mijiang, Provincia Heilongjiang (8 Iunie 2006):

M: Aveţi furnizori de organe care sunt practicanţi Falun Gong ? .....
D-l Li: Am avut de obicei, da.
M: ..... dar acum?
D-l Li: ... Da ...
M: Putem veni pentru a face selecţia, sau ni le asiguraţi în mod direct?
D-l Li: Vi le asigurăm.
M: Ce ne puteţi spune de preţ?
D-l Li: Îl discutăm după ce veniţi ......
M: Câţi donatori (practicanţi Falun Gong) aveţi cu vârsta până în 40 de ani ?
D-l Li: Destul de puţini ......
M: Sunt aceştia bărbaţi sau femei?
D-l Li: Bărbaţi .........
M: Acum, în ceea ce priveşte prizonierii Falun Gong bărbaţi, câţi aveţi?
D-l Li: Şapte, opt, avem [cel puţin] cinci, şase acum.
M: Sunt din regiunile rurale sau din oraş?
D-l Li: Din regiunile rurale.

(2) Clinica de transplant organe a Spitalului Zhongshan din Shanghai (16 Martie 2006):

M: Bună ziua. Sunteţi medic?
Medicul: Da, sunt medic ..........
M: ...... deci cât trebuie să aştept [pentru o operaţie de transplant de organe]?
Medicul: După sosire, cam o săptămână ........
M: Există organe provenite de la practicanţii Falun Gong? Am auzit că acestea sunt foarte bune.
Medicul: Toate (organele asigurate de noi) sunt de acest tip.

(3) Spitalul de transplant ficat al oraşului Qianfoshan, provincia Shandong (16 Martie 2006):

Centralistul: Aşteptaţi o secundă. Vă voi face legătura cu un medic.
Medicul: Bună ziua. Ce putem face pentru dumneavoastră?
M: … De cât timp faceţi astfel de operaţii? ......
Medicul: ........ De peste patru ani .........
M: Referitor la livrări de ficat ......... de la practicanţi Falun Gong, doresc să întreb dacă aveţi acest tip?
Medicul: Cel mai bine este să veniţi aici.
M: Asta înseamnă că aveţi aşa ceva?
Medicul: ....... în Aprilie vor fi mai multe livrări de acest fel .... acum, treptat avem din ce în ce mai multe.”
M: De ce vor fi mai multe în luna Aprilie?
Medicul: Asta nu pot să v-o explic ........

(4) Spitalul Minzu al oraşului Nanning din Regiunea Autonomă Guangxi (22 Mai 2006):

M: Îmi puteţi găsi organe de la practicanţii Falun Gong?
Medicul Lu: Ce pot să vă spun, este că nu putem obţine nicidecum aşa ceva. Este destul de greu să găseşti aşa ceva acum în Guangxi. Dacă nu puteţi aştepta, vă sugerez să mergeţi la Guangzhou, pentru că cei de acolo pot obţine foarte uşor organele. Ei le pot căuta în toată ţara. Aşa cum efectuează transplantul de ficat, pot obţine la fel de bine rinichi pentru dumneavoastră, aşa că le este foarte uşor să facă asta. Multe locuri unde livrările sunt puţine, merg la ei pentru ajutor .......
M: De ce le este uşor să le obţină? .......
Lu: Deoarece sunt o instituţie importantă. Ei contactează sistemul juridic în numele întregii universităţi.
M: Atunci înseamnă că folosesc organe de la practicanţii Falun Gong?
Lu: Corect………
M: Ce foloseaţi înainte? Proveneau din centrele de detenţie, sau din închisori?
Lu: Din închisori.
M: .... şi erau de la practicanţi Falun Gong sănătoşi ... ?
Lu: Corect. Am fi putut alege pe cele bune, întrucât asigurăm calitatea operaţiilor noastre.
M: Asta înseamnă, că vă alegeţi dumneavoastră înşivă organele.
Lu: Corect………
M: De obicei cam ce vârstă au furnizorii de organe?
Lu: De obicei în jur de 30 de ani.
M: ..... Asta înseamnă, că mergeţi personal la închisoare pentru a face selecţia?
Lu: Corect. Trebuie să-i selectăm.
M: Ce se întâmplă, dacă cel ales nu vrea să i se recolteze sânge?
Lu: Cu siguranţă ne va permite.
M: Cum?
Lu: Cu siguranţă că vor găsi o cale. Dar de ce vă faceţi griji? Asupra acestor chestiuni nu ar trebui să vă faceţi nici un fel de griji. Au ei procedurile lor.
M: Ştie persoana că organul îi va fi extras?
Lu: Nu, nu ştie.

(5) Centrul de transplant ficat al Spitalului Universitar Jiaotong din Shanghai (16 Martie 2006):

M: Vreau să ştiu cât trebuie să aştepte [pacienţii pentru un transplant de ficat].
Dr. Dai: Livrările de organe pe care le avem, sunt zilnice. Facem aşa ceva în fiecare zi.
M: Dorim organe proaspete, vii.
Dr. Dai: Toate sunt vii, toate vii .....
M: Câte transplanturi de ficat aţi efectuat?
Dr. Dai: Am dus la capăt 400 – 500 de cazuri ..... Lucrul cel mai important pe care trebuie să-l faceţi, este să veniţi, să pregătiţi banii, bani suficient de mulţi şi puteţi veni.
M: La cât se ridică suma?
Dr. Dai: Dacă totul merge fără piedici, suma se cifrează la 150 000 – 200 000 RMB (NT: rénmínbì : valuta poporului – termen folosit pt. valuta chinezească.)
M: Cât va trebui să aştept?
Dr. Dai: Trebuie să vă verific tipul sângelui....... Dacă veniţi astăzi, pot face acest lucru pentru dumneavoastră în decurs de 1 săptămână.
M: Am auzit că unele organe provin de la practicanţi Falun Gong, persoane care sunt foarte sănătoase.
Dr. Dai: Da, avem aşa ceva. Nu putem discuta prea în detaliu prin telefon.
M: Dacă îmi puteţi găsi acest tip, voi veni foarte repede.
Dr. Dai: În regulă. Vă rog să veniţi.
M: ..... Care este numele dumneavoastră de familie? .......
Dr. Dai: Sunt doctorul Dai.

(6) Centrul de transplant organe al Universiăţii de Medicină Zhengzhou din provincia Henan (14 Martie 2006):

Dr. Wang: … Desigur că organele sunt sănătoase ...... dacă nu ar fi sănătoase, nu le-am lua.
M: Am auzit că rinichii de la practicanţii Falun Gong sunt mai buni. Aveţi aşa ceva?
Dr. Wang: Da, noi alegem toţi rinichii tineri şi sănătoşi ........
M: Este vorba de categoria persoanelor care practică Falun Gong.
Dr. Wang: Puteţi fi sigur de asta. Îmi pare rău, dar nu vă pot spune prea multe prin telefon.
M: Îi obţineţi din afara oraşului?
Dr. Wang: Atât de pe plan local, cât şi din afara oraşului ........
M: Care este numele dumneavoastră de familie?
Wang: Wang.

(7) Centrul oriental de transplant organe (numit de asemenea Spitalul Central nr.1 al oraşului Tianjin), (15 Martie 2006):

N: Sunteţi medicul şef Song?
Song: Da, vorbiţi vă rog ..........
N: Medicul i-a spus că rinichiul este destul de bun, deoarece furnizorul practică .......... Falun Gong.
Song: Bineînţeles. Îi avem de la cei care respiră şi a căror inimă bate...... Până acum, pentru anul acesta, avem mai mult de 10 rinichi, mai mult de 10 rinichi de felul acesta.
N: Mai mult de 10 rinichi de acest fel? Vă referiţi la faptul că sunt din corpuri vii?
Song: Da, aşa este.

(8) Spitalul Tongji din oraşul Wuhan, provincia Hubei (30 Martie 2006):

N: Câte transplanturi (de rinichi) puteţi face într-un an?
Oficialul: … Departamentul nostru este acela, care le face pe cele mai multe din întreaga provincie Hubei. Facem foarte multe, dacă livrările de organe sunt suficiente.
N: Sperăm că furnizorii de rinichi sunt persoane în viaţă. Căutăm transplanturi de organe vii de la prizonieri. De exemplu, organe din corpuri vii, de la deţinuţii care practică Falun Gong. Este posibil?
Oficialul: Asta fără nici un fel de probleme.

(9) Spitalul General al Regiunii Militare Guangzhou, Provincia Guangdong (12 Aprilie 2006):

N: Sunteţi dr. Zhu…?
Zhu: Da, eu sunt.
N: Sunt de la Spitalul 304. … Am două rude la Spitalul 304. În momentul de faţă nu avem suficiente livrări de rinichi. Am făcut o mulţime de transplanturi de rinichi în 2001, 2002 şi 2003 .....
Zhu: Corect ......
N: Am constatat că rinichii de la persoanele tinere şi cei de la practicanţii Falun Gong sunt mai buni. Ce puteţi spune despre spitalul dumneavoastră, se pot găsi aici rinichi de la practicanţii Falun Gong?
Zhu: Avem foarte puţini rinichi de la practicanţi Falun Gong?
N: Dar aveţi totuşi?
Zhu: Nu este greu de găsit pentru sângele tip B. Dacă veniţi aici, putem aranja treburile rapid, fără nici un fel de probleme, înainte de 1 Mai.
N: Există vreo tranşă înainte de 1 Mai?
Zhu: Câteva tranşe.
N: Veţi mai avea şi după 1 Mai ?
Zhu: Dacă se depăşeşte 1 Mai, va trebui să aşteptaţi până pe 20 Mai sau chiar mai mult .........

(10) Primul centru de detenţie al oraşului Qinhuangdao, Provincia Hebei (18 Mai 2006):

N: Sunteţi Primul centru de detenţie oraşului Qinhuangdao?
Oficialul: Cu ce va putem fi de folos?
N: Facem transplanturi de rinichi şi nu avem organe suficiente.
Oficialul: Nu trebuie să sunaţi aici. Trebuie să sunaţi Curtea.
N: Care curte?
Oficialul: Curtea Populară Intermediară. Le puteţi spune chestiunea aceasta.
N: În 2001 aţi livrat organe vii de la persoane tinere şi sănătoase care practicau Falun Gong…
Oficialul: Nu-i nevoie să vorbiţi despre vremurile acelea. Asta a fost cu mulţi ani în urmă. La ora actuală se face cu curtea. Va trebui doar să-i sunaţi.

(11) Al doilea centru de detenţie al oraşului Qinhuangdao, Provincia Hebei (18 Mai 2006):

N: … Mă întreb, dacă aveţi încă livrări de organe vii de la persoane cum ar fi practicanţii Falun Gong?
Oficialul: Nu, chiar în momentul acesta nu avem [organe] de la practicanţii Falun Gong. Sunt foarte puţine persoane – aproape nici una. La începutul lui 2000 erau multe organe de la practicanţii Falun Gong .........

(12) Curtea Populară Intermediară Qinhuangdao, Provincia Hebei (18 Mai 2006): ...........

N: … Ne poate livra curtea dumneavoastră rinichi vii de la persoane tinere şi sănătoase?
Oficialul: Indiferent dacă sunt buni sau răi, nu avem. Nu a mai fost nici o execuţie după Festivalul Primăverii .........
N: … Vreau să spun rinichi vii de la persoane tinere şi sănătoase care practică Falun Gong. Aţi avut o mulţime în 2001 .....
Oficialul: Am avut înainte ........
N: … Nu doar de la deţinuţi executaţi – ci şi organe vii de la practicanţii Falun Gong .... ?
Oficialul: Nu, ceea ce spuneţi dumneavoastră era în 2001. Acum trebuie să înfruntăm realitatea.

(13) Primul Birou de Criminalitate al Curţii Populare Intermediare Jinzhou (23 Mai 2006): ...........

N: Începând cu 2001, am obţinut întotdeauna de la curţi şi centre de detenţie rinichi de la persoane tinere şi sănătoase care practicaseră Falun Gong ............ M-ar interesa, dacă în momentul de faţă mai aveţi încă astfel de organe la curtea dumneavoastră?
Oficialul: Asta depinde de calificarea dumneavoastră. Dacă aveţi calificare bună, încă mai putem asigura câteva .......
N: Va trebui să le procurăm, sau le veţi pregăti dumneavoastră ?”
Oficialul: Conform experienţei din trecut, va trebui să veniţi aici pentru a le obţine.
N: Ce calificare trebuie să avem?
Oficialul: Ce pot să vă spun, este că anul acesta este foarte diferit de anii precedenţi. Anul acesta situaţia este foarte rigidă..... Politica este foarte strictă. Acum câţiva ani aveam relaţii bune cu Beijing-ul, dar recent ele au devenit foarte tensionate..... totul se învârte în jurul de beneficiilor mutuale.....

(14) Curtea Populară Superioară Kunming (31 May 2006):

N: Am contactat curtea dumneavoastră de câteva ori în 2001. Ne poate asigura curtea dumneavoastră rinichi vii de la acei practicanţi Falun Gong tineri şi sănătoşi .... ?
Oficialul: Nu sunt sigur de asta. Astfel de lucruri sunt legate de secretele naţionale. Nu cred că este ceva, despre care putem discuta la telefon. Dacă doriţi să ştiţi mai multe informaţii despre aceste chestiuni, cel mai bine este să ne contactaţi pe o cale oficială. Este în regulă?

Notă:

1. Cartea Profesorului Maria Hsia Chang, Falun Gong, publicată de Universitatea Yale, 2004

2. Falun Gong and Canada’s China policy”. David Ownby, vol. 56, International Journal, Canadian Institute of International Affairs, Spring 2001

3. Cartea profesorului Maria Hsia Chang, Falun Gong, publicată de Universitatea Yale, 2004
4. Cartea profesorului Maria Hsia Chang, Falun Gong, publicată de Universitatea Yale, 2004
5. Idem
6. Idem

7. Falun Gong and Canada’s China policy”. David Ownby, vol. 56, International Journal, Canadian Institute of International Affairs, Spring 2001

8. http://web.amnesty.org/library/Index/engASA170282001

9. “Failure admitted in crackdown”, South China Morning Post, April 22, 2000 By Willy Wo-Lap Lam

10. Anexa 6, (7 iunie, 1999) « Discursul tovarăşului Jiang Zemin de la reuniunea Biroului politic al PCC, privind accelerarea, tratarea şi reglementarea problemei FALUN GONG [Appendix 6, (June 7, 1999) “Comrade Jiang Zemin’s speech at the meeting of the Political Bureau of CCCCP regarding speeding up the dealing with and settling the problem of ‘FALUN GONG]

11. H. CON. RES. 188, CONCURRENT RESOLUTION, U.S
http://thomas.loc.gov/cgi-bin/query/z?c107:hc188:

12. U. .S. Department of State 2005 Country Reports on Human Rights Practices – China, March 8, 2006.
http://www.state.gov/g/drl/rls/hrrpt/2005/61605.htm

13. Comisia drepturilor omului:raportul Raportorului Special asupra torturii şi a altor tratamente crude, inhumane, degradante sau care pedepsesc, Manfred Nowak , despre misiunea sa în China, din 20 noiembrie până în 2 decembrie 2005 (E/CN.4/2006/6/Add.6), la 10 martie 2006 [U.N. Commission on Human Rights: Report of the Special Rapporteur on torture and other cruel, inhuman or degrading
treatment or punishment, Manfred Nowak, on his Mission to China from November 20 to December 2, 2005 (E/CN.4/2006/6/Add.6), March 10, 2006.]
http://www.ohchr.org/english/bodies/chr/docs/62chr/ecn4-2006-6-Add6.doc

14. Washington Post Foreign Service, “Torture Is Breaking Falun Gong: China Systematically Eradicating Group,” John Pomfret and Philip P. Pan, August 5, 2001.
http://www.washingtonpost.com/ac2/wp-dyn?pagename=article&node=&contentId=A33055-2001Aug4

15. Falun Gong and Canada’s China policy”. David Ownby, vol. 56, International Journal, Canadian Institute of International Affairs, Spring 2001



16. http://www.transplantation.org.cn/html/2006-04/467.html Life weekly, 2006-04-07
Pagină arhivată:
http://archive.edoors.com/render.php?uri= http%3A%2F%2Fwww.transplantation.org.cn%2Fhtml%2F2006-04%2F467.html+&x=26&y=11


17. http://www.chinapharm.com.cn/html/xxhc/2002124105954.html China Pharmacy Net, 2002-12-05
Archived page:
http://archive.edoors.com/content5.php?uri= http://www.chinapharm.com.cn/html/xxhc/2002124105954.html

18. http://www.chinadaily.com.cn/china/2006-05/05/content_582847.htm (2006-05-05, China Daily) English
Archived page:
http://archive.edoors.com/content5.php?uri= http://www.chinadaily.com.cn/china/2006-05/05/content_582847.htm

19. “China to 'tidy up' trade in executed prisoners' organs,” The Times, December 03, 2005
http://www.timesonline.co.uk/article/0,,25689-1901558,00.html


20. “Beijing Mulls New Law on Transplants of Deathrow Inmate Organs”,
http://caijing.hexun.com/english/detail.aspx?issue=147&sl=2488&id=1430379 Caijing Magazine/Issue:147, Nov
28 2005

21. Indexul rapoartelor anuale AI: http://www.amnesty.org/ailib/aireport/index.html, de aici se poate selecta raportul în fiecare an.

22. http://www.biotech.org.cn/news/news/show.php?id=864 (China Biotech Information Net, 2002-12-02)
http://www.chinapharm.com.cn/html/xxhc/2002124105954.html (China Pharmacy Net, 2002-12-05)
Archived page:
http://archive.edoors.com/content5.php?uri= http://www.chinapharm.com.cn/html/xxhc/2002124105954.html
http://www.people.com.cn/GB/14739/14740/21474/2766303.html (People’s Daily, 2004-09-07, from Xinhua News Agency)


23. http://www.biotech.org.cn/news/news/show.php?id=864 (China Biotech Information Net, 2002-12-02)
http://www.chinapharm.com.cn/html/xxhc/2002124105954.html (China Pharmacy Net, 2002-12-05)
Archived page:
http://archive.edoors.com/content5.php?uri= http://www.chinapharm.com.cn/html/xxhc/2002124105954.html
http://www.people.com.cn/GB/14739/14740/21474/2766303.html (People’s Daily, 2004-09-07, from Xinhua News
Agency)

24. “The Number of Renal Transplant (Asia & the Middle and Near East)1989-2000,” Medical Net (Japan),
http://www.medi-net.or.jp/tcnet/DATA/renal_a.html

25. http://www.transplantation.org.cn/html/2006-03/394.html (Health Paper Net 2006-03-02)
Archived page:
http://archive.edoors.com/render.php?uri= http%3A%2F%2Fwww.transplantation.org.cn%2Fhtml%2F2006-03%2F394.html+&x=32&y=11

26. “CURRENT SITUATION OF ORGAN DONATION IN CHINA FROM STIGMA TO
STIGMATA”, Abstract, The World Transplant Congress, http://www.abstracts2view.com/wtc/

27. http://www.transplantation.org.cn/html/2006-03/400.html, (Beijing Youth Daily, 2006-03-06)
Zhonghua K Chen, Fanjun Zeng, Changsheng Ming, Junjie Ma, Jipin Jiang. Institute of Organ Transplantation,
Tongji Hospital, Tongji Medical College, HUST, Wuhan, China.
http://www.abstracts2view.com/wtc/view.php?nu=WTC06L_1100&terms=

28. http://unn.people.com.cn/GB/channel413/417/1100/1131/200010/17/1857.html
(People’s Daily Net and Union News Net, 2000-10-17). Archived at:
http://archive.edoors.com/content5.php?uri= http://unn.people.com.cn/GB/channel413/417/1100/1131/200010/17/1857.html

29. Conform ministrului sănătăţii, dl. Huang Jiefu, http://www.transplantation.org.cn/html/2006-04/467.html (Lifeweekly, 2006-04-07). Archived at:
http://archive.edoors.com/render.php?uri= http%3A%2F%2Fwww.transplantation.org.cn%2Fhtml%2F2006-04%2F467.html+&x=26&y=11

30. http://en.zoukiishoku.com/list/qa2.htm Pagină arhivată:
http://archive.edoors.com/render.php?uri= http%3A%2F%2Fen.zoukiishoku.com%2Flist%2Fqa2.htm&x=19&y=11

31. http://en.zoukiishoku.com/list/volunteer.htm Pagină arhivată la:
http://archive.edoors.com/render.php?uri= http%3A%2F%2Fen.zoukiishoku.com%2Flist%2Fvolunteer.htm+&x=8&y=9

32. Prima pagină a fost schimbată. Pagină arhivată la:
http://archive.edoors.com/content5.php?uri=http://www.ootc.net/special_images/ootc1.png

33. http://www.transorgan.com/apply.asp Pagină arhivată la:
http://archive.edoors.com/render.php?uri= http%3A%2F%2Fwww.transorgan.com%2Fapply.asp&x=15&y=8

34. Registrul Canadian de transplanturi de organe, Institutul Canadian pentru informaţii despre sănătate ( http://www.cihi.ca/cihiweb/en/downloads/CORR-CST2005_Gill-rev_July22_2005.ppt), July 2005

35. Donor Matching System, The Organ Procurement and Transplantation Network (OPTN)
http://www.optn.org/about/transplantation/matchingProcess.asp

36. Pagina iniţială a fost schimbată. O versiune mai veche cu această declaraţie specifică poate fi găsită totuşi în arhivele Internet-ului:
http://web.archive.org/web/20050305122521/http://en.zoukiishoku.com/

37. http://en.zoukiishoku.com/list/facts.htm Sau în versiunea arhivată la:
http://archive.edoors.com/render.php?uri= http%3A%2F%2Fen.zoukiishoku.com%2Flist%2Ffacts.htm&x=24&y=12

38. http://en.zoukiishoku.com/list/qa.htm sau în versiunea arhivată:
http://archive.edoors.com/render.php?uri= http%3A%2F%2Fen.zoukiishoku.com%2Flist%2Fqa.htm&x=27&y=10

39. http://en.zoukiishoku.com/list/qa7.htm or use archived version:
http://archive.edoors.com/render.php?uri= http%3A%2F%2Fen.zoukiishoku.com%2Flist%2Fqa7.htm&x=35&y=10

40. Prima pagină a fost schimbată. Arhivată la:
http://archive.edoors.com/content5.php?uri= http://www.ootc.net/special_images/ooct_achievement.jpg
http://archive.edoors.com/content5.php?uri=http://www.ootc.net/special_images/ootc2.png

41. Prima pagină a fost schimbată. Arhivată la:
http://archive.edoors.com/content5.php?uri=http://www.ootc.net/special_images/ooct_case.jpg
http://archive.edoors.com/content5.php?uri=http://www.ootc.net/special_images/ootc1.png

42. Legătura de la pagina scoasă în martie 2005 se găseşte în arhivele Internetului la:
http://web.archive.org/web/20050317130117/http://www.transorgan.com/about_g_intro.asp

43. http://www.transorgan.com/apply.asp,
Arhivată la :
http://archive.edoors.com/render.php?uri= http%3A%2F%2Fwww.transorgan.com%2Fapply.asp&x=15&y=8

44. Totuşi, puteţi accesa pe Internet pentru a găsi publicată de acest website în martie 2006:
http://archive.edoors.com/render.php?uri= http%3A%2F%2Fen.zoukiishoku.com%2Flist%2Fcost.htm+&x=16&y=1


* * *

Puteţi tipări la imprimantă şi puteţi transmite toate articolele publicate pe Clearharmony, dar vă rugăm să menţionaţi sursa.