UE: O scrisoare la Gao Zhisheng de la Vice-Preşedintele McMillan-Scott

4 iunie, 2006

Edward McMillan-Scott, Vice-Preşedintele, Parlamentului European (E. McMillan-Scott)

Mulţumesc pentru remarcile dumneavoastră în timpul vizitei mele în Beijing pe 20 - 24 mai, 2006, când am luat un interviu cu doi practicanţi Falun Gong care au fost mai demult închişi în închisoare, după care aceştia au dispărut. Din această cauză nu m-am întâlnit cu dumneavoastră. Între timp mi s-a spus că sunt primul politician care a ţinut asemenea întâlniri: dacă este adevărat, fac apel la mulţi alţii să facă acelaşi lucru.

Domnul Niu Jinping şi fata ei sunt în arest la domiciliu şi de domnul Cao Dong încă nu se ştie nimic. Eu urmăresc soarta acestor persoane în continuare în cadrul acestui regim. Domnul Steve Gigliotti un cetăţean american care a organizat întâlnirea a fost arestat, interogat şi deportat. Asemenea acţiuni nu sunt permise în lumea de astăzi.

Am mai vizitat China şi Tibet în urmă cu zece ani în timp ce pregăteam un raport pentru Comitetul de Afaceri Externe pentru parlamentul European. Consider că este bine venită comerţul exploziv cu Europa, dar în acelaşi timp regret lipsa completă a democraţiei; eu am încurajat să fie nu numai „afaceri de calibru, dar şi politică de calitate”. În timp ce comerţul a înflorit, dezvoltarea politică a rămas glacială şi dialogul Uniunii Europene cu China, care a fost început atunci şi care a rămas în mare fără nici un rezultat.

Vizitele mele recente ca şi un raportor din partea Parlamentului European, noul instrument al UE pentru Democraţie şi Drepturi Umane, care va fi lansat din 2007 pentru a examina cum ar putea funcţiona în China, m-am întâlnit cu diplomaţi pentru UE, academicieni, ONG şi persoane fizice individuale.

Concluzia mea despre regimul Chinez este că a rămas brutal, arbitrar şi paranoic, dar inteligenţa nativă şi autodisciplina chinezilor, fiind pusă într-o societate civilă în dezvoltare şi sistemul de legislaţie care este în apariţie, trebuie să conducă la un viitor democratic.

Condiţia prizonierilor în China este din ce în ce mai bine-cunoscută, dar doar în ultimele luni a ieşit la lumină o maltratare particulară - al practicanţilor Falun Gong - mai precis selectarea prizonierilor, ‘potrivirea-inversă’, pentru transplanturile de organe şi ţesut, care apoi inevitabil le cauza moartea. Acesta este genocid, conform definiţiei Articolului 2 din Convenţia de Prevenire şi Pedepsire al Crimelor de Genocid:

"oricare din următoarele fapte cu intenţia de a distruge, în totalitate sau în parte, un grup naţional, etnic, rasial sau religios, ca atare: Omorârea membrilor grupului; Vătămarea corporală sau mentală serioasă a membrilor grupului; Constrângerea intenţionată a unor condiţii de viaţă care să cauzeze distrugerea fizică în totală sau parţială;”

Ca şi dumneata, sunt un Creştin din naştere. Contactele mele cu practicanţii Falun Gong în timpul vizitei la Beijing, Hong Kong, Taiwan, respectiv după vizita mea în 1 iunie la expoziţia de picturi, din Helsinki, care înfăţişau tratamentul prizonierilor Falun Gong în China, am ajuns la concluzia că acesta nu este o mişcare politică. Acesta este, eventual, o practică spirituală cu originea în şcoala Buddha a cărei aderenţi am întâlnit se simt mental şi fizic îmbunătăţiţi de către o serie de exerciţii Tai-chi pe care le practică zilnic.

Practicanţii pe care i-am întâlnit în Beijing mi-au spus de faptul că au fost închişi în închisoare şi că soţiile lor, mai ales au suferit un tratament dur, incluzând faptul că nu li s-a permis să doarmă, pedepse degradante care umilesc o persoană şi bătăi care durau inclusiv 20 de ore pentru a le smulge declaraţia de renunţare la Falun Gong. Unul dintre ei a spus că a cunoscut 30 de practicanţi care au fost bătuţi la moarte. Ei ştiau de extragerea de organe: unul a văzut cadavrul prietenului său şi al unui alt practicant după ce organele au fost extrase.

De când a început reprimarea Falun Gong în 199, de către regimul Partidului Comunist Chinez (PCC) din China, inclusiv prin stabilirea unei instituţii speciale de reprimare biroul „6-10”, Falun Gong a răspuns prin expunerea faptelor concrete ale persecuţiei de către regim. Ca şi rezultat susţin că mai mult de 10 milioane de Chinezi au demisionat de la PCC şi de la organizaţiile ei afiliate.

Fiind o persoană din Partidul Conservativ Britanic, am observat cu uşurare - şi fapt care a contribuit în parte la încurajarea - libertăţii de la comunism de care se bucură în acest moment milioane de Europeni. Urgentez toţi membri PCC să recunoască ororile comise în numele acestuia - Marele salt înainte, Revoluţia Culturală şi masacrul din Tiananmen - sunt responsabile pentru aproximativ 80 de milioane de morţi.

Acum este probabil doar o chestiune de timp până regimul se va prăbuşi. Contradicţiile masive economice, corupţia manifestată la nivel administrativ, opoziţia masivă de la ţară, curajul în creştere al grupărilor religioase şi abilitatea tinerilor de a ocoli restricţiile impuse prin Internet sunt toate prevestitoare schimbării.

Poporul chinez are prieteni oriunde gândirea, religia şi dreptul la asociere sunt permise. Regimul nu are prieteni şi, în timp ce o despreţuiesc, eu sper că schimbarea va fi paşnică ca şi procesul care a terminat dominaţia de un-partid în Europa.

Între timp, ca şi alţi politicieni din lumea liberă, eu îi atenţionez pe aceia responsabili de consecinţele genocidului.

La aniversarea masacrului din Piaţa Tiananmen şi în restul ţării în 1989, eu îmi urgentez colegii din Parlamentul European cât şi pe cei din alte adunări alese-liber din lume să urmărească sistematic abuzurile pe care le-aţi adus cu atâta curaj atenţiei publice. De asemenea urgentez toata ambasadele Uniunii Europene în China să furnizeze suport - şi când e necesar chiar sanctuar - la apărătorii drepturilor omului, oamenilor ca dumneata. Viitorul ne va judeca pe toţi.