Am fost legat de un scaun de metal pentru 17 zile în Lagărul de Muncă Forţată Changlinzi, oraşul Harbin, provincia Heilongjiang

Mă numesc Lang Xianguo. Din 25 aprilie 2005 până în 24 aprilie 2008 am fost reţinut în Lagărul de Muncă Forţată în oraşul Harbin, provincia Heilongjiang. De-a lungul acestor trei ani de persecuţie, am fost de două ori legat de un scaun de metal într-o celulă mică. Gardienii m-au hrănit forţat şi foloseau bastoane electrice pentru a-mi aplica electroşocuri. Au încercat să mă înşele şi să mă ameninţe. De asemenea obişnuiau să mă tortureze nelăsându-mă să dorm. Mai jos descriu experienţa mea când am fost legat de scaunul de metal.

Pe data de 1 august 2006, în scopul de a rezista persecuţiei Partidului Comunist Chinez (PCC), toţi practicanţii din lagărul de muncă au intrat în greva foamei. Am refuzat să mai mâncăm şi am refuzat să prestăm munca grea pe care eram obligaţi să o facem în lagăr. Pe data de 2 august gărzile au început hrănirea forţată. Paznicul Zhao Shuang a spus celorlalte gărzi să mă lege strâns de un scaun de metal într-o cameră mică de detenţie. Mâinile şi picioarele îmi erau legate şi fixate cu inele de oţel. Mi-au lipit bandă izolantă peste gură ca să stau în linişte. Nu mi se permitea să fiu dezlegat nici măcar când trebuia să urinez. Zhao Shuang folosea bastoane electrice pentru a mă electrocuta. Ţipa şi urla ca un lup; întregul loc era oribil.

Datorită faptului că am fost legat de scaun atât de mult timp, neputând să mă mişc, picioarele, mâinile şi braţele mi s-au umflat. Inelele de metal au tăiat adânc în carne. Întrucât eram ţinuţi într-un lagăr de muncă întunecos, umed şi mucegăit, mulţi practicanţi am făcut râie. Aveam cruste pe picioare cum am fost ţinut pe scaunul de metal pentru mult timp. Zona cu râie a început să intre în putrefacţie. Rana cea mai serioasă pe care o aveam aproape că ajungea la os. Mirosea foarte rău şi atrăgea multe muşte şi ţânţari. Nu puteam să dorm noaptea sau să merg la baie. Când m-au hrănit forţat, tubul mi-a provocat hemoragie nazală fără oprire. Zhao Shuang şi gardianul Qiang Shenguo, au ordonat în privat personalului lagărului să nu mă îngrijească. Li s-a spus sa nu îmi dea un vas când aveam nevoie să urinez, ca să îmi ud pantalonii. În a cincia noapte a grevei foamei, pe la 10.00 seara, Zhao Shuang şi Qiang Shenguo au legat capul unui practicant cu o pungă de plastic. Acest practicant era legat şi de un scaun. S-au oprit când practicantul era aproape să moară sufocat. Au folosit această metodă ca să ne ameninţe. De data asta, m-au ţinut legat de scaunul de metal timp de cinci zile.

La 29 octombrie 2007, gardianul nr. 5 a început o altă rundă de abuzuri care îi vizau pe practicanţii care protestau împotriva persecuţiei. Gardienii ne-au luat unele din scrierile Falun Gong. Eu am intrat în greva foamei şi am refuzat să lucrez în lagăr în scopul de a rezista acestei persecuţii. Am practicat exerciţiile şi le-am spus că Falun Gong este bun. Pe 30 octombrie 2007, după micul dejun, Wang Kai, care preluase rolul de gardian al lui Zhao Shuang, paznicul Qiang Shenguo şi instructorul politic, Yang Yu, m-au întrebat dacă intenţionam să mai continui greva foamei, să fac exerciţiile şi dacă mai refuzam să muncesc. Nu m-am gândit - doar am răspuns “Da”. Wang Kai a dat ordinul, iar gărzile Yang Yang, Lu Xuemin şi celelalte gărzi s-au năpustit asupra mea. M-au târât, m-au împins şi m-au pus din nou forţat pe scaunul de metal. Am încercat din răsputeri să le rezist şi am strigat “Falun Gong e bun!” Ceilalţi practicanţi m-au auzit şi au strigat şi ei “Falun Gong este bun!” împreună cu mine. Strigătele noastre erau atât de puternice încât se puteau auzi până la cer.

Gardienii erau speriaţi, astfel că au folosit bandă adezivă ca să îmi acopere gura. Apoi au utilizat frânghii ca să mă lege de scaunul de metal. Nu îmi puteam schimba poziţia, îmi era prea dificil să fac orice mişcare. Din nou nu îmi era permis să merg la toaletă. Astea s-au întâmplat în perioada toamnei târzii în nord-estul Chinei. În timpul acestui anotimp, temperatura se schimba în mod dramatic între zi şi noapte. Scaunul de metal era deosebit de rece noaptea. Prizonierul care mă păzea la carceră ştia adevărul despre Falun Gong. Ştia că practicanţii sunt oameni buni. M-a tratat foarte bine şi îmi procura în secret haine şi pături care să îmi ţină de cald. Când Qiang Shenguo a aflat, l-a certat sever pe prizonier şi nu i-a mai permis să se îngrijească de mine.

Această metodă de persecuţie mi-a cauzat umflături grave la ambele picioare. Rănile au devenit mai grave. Picioarele îmi erau amorţite şi nu puteam umbla. O persoană legată de un scaun de metal pentru mai mult de două săptămâni va ajunge să sufere de atrofie musculară, iar ţesuturile ei musculare se vor deteriora. Asta i se mai întâmplase cuiva înainte. De acesta dată am fost ţinut legat de scaun timp de 17 zile.

Chiar şi atunci când am părăsit lagărul de muncă forţată pe data de 24 aprilie 2008, încă mai aveam cicatrici şi pete negre pe picioare. Fotografia de mai sus este dovada că am fost torturat fizic de către PCC. Fotografia a fost făcută pe 18 noiembrie 2008. Deşi acum a trecut un an de la tortură, încă mai am multe cicatrici.