Abandonând comunismul îmbrăţişăm un viitor demn pentru umanitate

(Minghui.org) Pe 13 august 2011, în jurul amiezii, întregul oraș Berlin era cufundat în tăcere. Traficul stagnase, iar oamenii poposeau pe trepte. Sunetul unui clopot de biserică răsuna în aer.

Berlinul comemora a 50-a aniversare a renumitului Zid al Berlinului și a ținut un moment de reculegere pentru victimele care, căutând libertatea, își pierduseră viața încercând să treacă peste zid.

Înainte de construirea zidului, numele de cod, "Al Doilea Mare Zid Chinezesc", a fost aprobat pentru proiect, indicând faptul că zidul va fi la fel de indestructibil ca anticul Mare Zid Chinezesc.

Cu toate acestea, 28 de ani mai târziu, Zidul Berlinului, descris de lumea occidentală ca fiind un simbol al tiraniei comuniste, a căzut în anul 1989, ca rezultat al unei reacții în lanț provocate de revoluțiile din țările din est, în special ale celor din Ungaria și Polonia.

Nu la mult timp după căderea Zidului Berlinului, neobositul Partid Comunist Chinez (PCC) a început să construiască un alt "Zid al Berlinului" în China – invizibilul “Mare Firewall”, în scopul de a reglementa și cenzura utilizarea internetului de către poporul chinez, blocând accesul la anumite site-uri străine, programe pentru internet și aplicații mobile.

Timp de mai multe decenii, nenumărați ofițeri ai poliției cibernetice au muncit în fiecare zi la spălarea pe creier a utilizatorilor de internet din China prin răspândirea de informații false și prin mușamalizarea acțiunilor necinstite ale PCC. “Marele Firewall” i-a împiedicat pe cetățenii chinezi să aibă acces la informații corecte până în ziua de astăzi.

Eliminarea influenței comuniste

A fost o călătorie lungă și dificilă pentru țările est-europene, în încercarea lor de a se elibera de prezența comunismului, după dezintegrarea Uniunii Sovietice. Oamenii erau tulburaţi văzând în continuare atât de multe amintiri ale comunismului în viața lor de zi cu zi: numele străzilor, statui, clădiri și însemne.

Lenin a fost cândva aclamat ca "mare lider" și promotor al comunismului global, iar statuile lui au fost exportate cu entuziasm în diferite țări sub conducerea Uniunii Sovietice. Nu mai puțin de 7.428 de statui ale lui Lenin au fost ridicate în întreaga lume.

Pe măsură ce tot mai multe dosare au fost declasificate, fapte șocante despre Lenin și felul în care acesta a măcelărit poporul rus au ieșit la lumină.

Dorința de a doborî statuile lui Lenin a venit ca o reacție naturală oamenilor ce trăiau în întuneric și îl priveau în mod greșit ca pe "părintele fondator" al națiunilor lor. Se estimează că peste 6.000 de statui ale lui Lenin au fost îndepărtate. În același timp, monumente și muzee au fost înființate, pentru a reaminti oamenilor de dezastrele provocate de către comunism.


Oameni care dau jos statuia lui Lenin în Ulaanbaatar, capitala Mongoliei


A

Un lituanian stând pe statuia răsturnată a lui Lenin


Victor Bugaichuk, guvernatorul Poltavei, din Ucraina, a dat ordine ca toate monumentele și statuile lui Lenin din țară să fie îndepărtate până la 24 noiembrie 2014.

Bugaichuk a considerat păstrarea statuilor asupritorilor comuniști o blasfemie împotriva poporului ucrainean și a cerut întregului stat să "îndepărteze toate simbolurile fostei dictaturi comuniste sovietice de pe străzi, din piețe, școli și alte locuri publice din stat". Existau mii de monumente ale comunismului și statui ale lui Lenin în Ucraina, pe vremea când aceasta era parte a Uniunii Sovietice.


O statuie a lui Lenin fiind distrusă în Kiev, Ucraina


Interesant este că, potrivit unui grafic publicat de sociologi în mass-media ucraineană, locurile cu mai multe statui ale lui Lenin au avut rate mai mari ale criminalității și mai multe probleme economice, în timp ce în regiunile centrale și vestice unde erau foarte puține sau deloc, economia a crescut mai repede și au existat mai puține tulburări sociale.

Pe 9 aprilie 2015, parlamentul ucrainean a adoptat o lege prin care interzice promovarea simbolurilor regimurilor totalitare comuniste și național-socialiste din epoca sovietică, inclusiv a fostului steag național, emblemă și imn, ciocanul și secera, pentagrama și așa mai departe. Legislația a interzis, de asemenea, semnele care conțineau elemente comuniste, precum și citările liderilor Partidului Comunist. Numele străzilor și al orașelor ce conțineau elemente comuniste au trebuit să fie șterse şi modificate.

De la Lenin și până la Stalin, dictatorii comuniști au fost responsabili pentru suferința nemăsurată din Uniunea Sovietică. "Peste 60 de milioane de ruși și-au pierdut viața datorită războaielor, foametei și represiunii din epoca sovietică", a scris istoricul A.N. Yakovlev, membru al Politburo și al Secretariatului Partidului Comunist din Uniunea Sovietică, în cartea sa “Cupa amară”, publicată în 1994.

"Zidul Durerii" (cunoscut și sub numele de "Zidul Tristeții"), un memorial național al victimelor persecuției politice conduse de către Stalin, a fost inaugurat la Moscova pe 30 octombrie 2017, anunțând public întregii lumi că istoria criminală a Partidului Comunist Sovietic este condamnată în totalitate, iar "Revoluția din Octombrie" și ideologiile comuniste sunt complet disprețuite și respinse.

Arhive secrete au fost dezvăluite

Oamenii din Germania de Est au fost supuși unei supravegheri extrem de stricte în timpul regimului comunist, în acea vreme, unul din aproximativ 6-7 dintre germanii de acolo era un informator.

Când Zidul Berlinului s-a prăbușit pe 9 noiembrie 1989, poliția secretă (Stasi) din Germania de Est s-a panicat și a încercat să distrugă documente secrete cât de repede a putut. Cu toate acestea, locuitorii din zonă, dându-și seama ce se întâmpla în acele clădiri mari și gri, s-au grăbit și au confiscat cu succes "înregistrări complete" ale deceniilor de dictatură autocratică.

Dacă ar fi puse cap la cap, arhivele scrise s-ar putea întinde pe 180 de kilometri, existând și 39 de milioane de indexuri de carduri, zeci de mii de imagini și fișiere audio, precum și 15.600 de saci cu fișiere rupte manual, care au fost ulterior restaurate minuțios.

Arhivele sunt disponibile publicului și orice persoană fizică, organizație sau instituție are dreptul de a le vizualiza. Până în prezent, un total de 1,7 milioane de oameni, aproximativ 10% din populația din Germania de Est, au aplicat pentru a vizualiza arhivele lor. Marianne Birthler (o fostă activistă pentru drepturile civile, din Germania de Est, care a devenit director al BStU, agenția responsabilă pentru păstrarea în siguranță a dosarelor Stasi) a declarat: "Mulți oameni au decis să rupă tăcerea, deoarece ei speră să cunoască adevărul, vor să știe ce li s-a întâmplat în trecut."

După reunirea celor două state germane în iulie 1990, sediul masiv al Ministerului Securității Naționale din Germania de Est (Stasi) a fost transformat în memoriale și muzee pentru a reaminti oamenilor de durerea și suferința persoanelor căzute în mâinile Stasi, în timpul regimului comunist din Germania de Est. Relatările personale, expozițiile și publicațiile sunt mărturii.


Sediul masiv al fostului Stasi al Germaniei de Est.


Decomunizarea Poloniei

În ianuarie 1990, Partidul Comunist din Polonia, cu un număr de trei milioane de membri, a fost dizolvat după ce a condus Polonia timp de 42 de ani. Poporul polonez a abandonat sistemul comunist și a întreprins o serie de proceduri de "decomunizare" pentru a demonta moștenirile ideologiei, organizării, culturii și psihologiei comuniste.

Opt ani mai târziu, în decembrie 1998, Parlamentul polonez a adoptat o lege pentru a înființa "Institutul de Comemorare Națională" pentru a investiga și urmări penal crimele împotriva națiunii poloneze și a poporului său din noiembrie 1917 până la sfârșitul lunii iulie 1990, incluzând Al Doilea Război Mondial și perioada comunistă.

Până în anul 2015, institutul a adunat arhive ce ar putea fi întinse pe o suprafață de 90 de kilometri, a publicat 1.794 de cărți și articole, a organizat 453 de expoziții, 817 întâlniri și a înființat 30 de site-uri educaționale. În aceeași perioadă de timp, anchetatorii au interogat 103.000 de martori, au chestionat 508 persoane acuzate de crime și au contribuit la 137 de urmăriri judiciare.

În mai 2016, președintele Poloniei a semnat o lege privind decomunizarea pentru a interzice propagarea comunismului și a altor regimuri totalitare și pentru a elimina și modifica numele clădirilor, străzilor și a obiectelor cu temă comunistă.

Legea a fost modificată la data de 22 iunie 2017, ordonând și ca toate statuile și monumentele din locurile publice care simbolizau și lăudau comunismul și regimurile totalitare să fie demolate până în anul următor.

Într-o declarație, Parlamentul polonez a afirmat că legea sa de decomunizare transmite un mesaj clar că Polonia interzice și se opune oricăror regimuri totalitare și condamnă răspândirea unor astfel de ideologii. De asemenea, a declarat că permițând conservarea sculpturilor sau monumentelor celor care au comis crime grave le-ar oferi susținătorilor regimurilor totalitare posibilitatea de a răspândi idei greșite și de a avea un impact negativ asupra societății.

A fost nevoie de peste 20 de ani ca fostele state comuniste din Europa de Est să se elibereze de moștenirile comuniste și să îndepărteze simbolurile acestora din locurile publice. Prin acest proces, oamenii au reflectat asupra întâmplărilor prin care au trecut în timpul regimului comunist, au dobândit o înțelegere mai clară a răutății comunismului și au pus în aplicare măsuri eficiente pentru a-l împiedica să-i rănească din nou.

China sub controlul PCC

Astăzi, China este încă sub conducerea PCC. Portretele lui Mao și steagurile de partid sunt omniprezente, iar mass-media și internetul, fiind controlate de guvern, emit cântece de laudă a "regimului roșu" 24 de ore pe zi.

Activitățile comemorative publice sunt interzise în China, chiar și în memoria dezastrelor admise de PCC, cum ar fi “Revoluția Culturală”, lăsând la o parte alte catastrofe devastatoare, curățări politice și crime pe care PCC a încercat să le acopere. Orice astfel de activități comemorative ar fi etichetate ca "subminarea regimului", iar persoanele cheie implicate ar fi monitorizate îndeaproape de poliție.

La ora 7:00 în fiecare seară, CCTV începe programul său zilnic de știri "Xinwen lianbo" pentru a glorifica PCC și a spăla pe creier sute de milioane de oameni, transformându-i în "roboți" pe care PCC îi poate înșela și manipula după cum dorește.

Gândirea independentă și critică este reprimată, iar cultura tradițională și valorile morale sunt distruse. Ca urmare, un declin rapid al moralității are loc în China de astăzi sub conducerea regimului comunist.

PCC interzice oamenilor să creadă în orice altceva decât doctrinele comuniste ateiste și nu se oprește de la niciun rău în persecutarea oamenilor care aspiră spre o credință dreaptă. Prin mâinile acestuia au trecut tibetani, uiguri, membri ai bisericii creștine de casă, iar cel mai brutal persecutați dintre toți se consideră a fi practicanții Falun Gong care se cultivă urmând principiile Adevăr, Compasiune și Toleranță.

O occidentală i-a spus unui practicant Falun Gong că familia ei a suferit de asemenea în mâinile regimului comunist și datorită acestui fapt ea înțelege durerea și suferința pe care o trăiesc practicanții Falun Gong în China. Ea și-a exprimat speranța că persecuția împotriva acestora se va finaliza în curând.

De când a venit la putere în China, în anul 1949, Partidul Comunist Chinez a provocat nenumărate dezastre în care și-au pierdut viața zeci de milioane de oameni.

Cu toate acestea, PCC nu a recunoscut niciodată vreo nedreptate. Încearcă să-și acopere crimele lipsind oamenii de dreptul la exprimare liberă și publicare a adevărului, hrănindu-i cu dezinformare și minciuni prin intermediul manualelor și al purtătorilor săi de cuvânt.

După un dezastru, PCC ar putea spune "avem nevoie să învățăm o lecție", dar niciodată nu s-a întâmplat asta, el nedorind să reflecte cu adevărat asupra sa. Chinezii au avut de suferit dezastru după dezastru, multe dintre ele fiind înrăutățite de mușamalizările pe care PCC le-a făcut, de la cutremurul devastator din Tangshan în 1975 la cutremurul oribil din Wenchuan în 2008, de la SARS în 2003 la epidemia mortală actuală de coronavirus în Wuhan, care s-a transformat acum într-o pandemie, infectând milioane de oameni din întreaga lume și lăsând zeci de mii fără suflare.

Speranță pentru umanitate

Istoria nu poate fi ștearsă și nu trebuie uitată. Comportamentul fără scrupule al PCC și ambiția sa pe termen lung de a domina în cele din urmă întreaga lume au determinat tot mai mulți oameni să realizeze că nu trebuie să mai avem iluzii cu privire la PCC, trebuie să rupem orice are legătură cu comunismul, așa cum au făcut oamenii din Europa de Est și să eliminăm complet influența toxică a comunismului în comunitatea internațională.

În “Nouă Comentarii despre Partidul Comunist” publicate de Epoch Times la sfârșitul anului 2014, se spune: "Trebuie să abandonăm toate iluziile, să ne examinăm cu atenție fără a fi influențați de ură, lăcomie și dorințe. Numai atunci putem scăpa de coșmarul impus prin controlul PCC din ultimii 50 de ani. În numele unei națiuni libere, putem restabili civilizația chineză bazată pe respectul pentru natura umană și compasiune pentru toți."

Chinese version available

CATEGORY: Perspective

RELATED ARTICLES

▪ From Communist Party Member to “Mr. Democracy”

▪ The Day the Police Opened a Falun Dafa Banner on Tiananmen Square

▪ Pay Attention to Sending Forth Righteous Thoughts to Rectify Your Local Situation

▪ Coronavirus: A Moving Target for Medical and Vaccine Research

▪ Letter to the Editor: “Although I’m Clothed, I Feel Naked”

▪ The Reality of Communism in China: Poverty, Inequality, and Corruption

▪ Abandon Communism to Embrace a Bright Future for Humankind

Puteţi tipări la imprimantă şi puteţi transmite toate articolele publicate pe Clearharmony, dar vă rugăm să menţionaţi sursa.