Perspectiva unei mame despre disciplinarea copiilor

(Minghui.org) Când eram mică, tatăl meu lucra în alt oraș, iar mama ne-a crescut de una singură. Era tot timpul epuizată din cauza serviciului și a treburilor casnice.

Nu avea nici timp, nici răbdare pentru copiii ei. În mintea ei, pedeapsa fizică era cea mai bună și singura modalitate de a ne disciplina. Unealta preferată a mamei era ramura de salcie, în orașul meu natal fiind o mulțime de sălcii.

Ea rupea o ramură dintr-un copac și ne biciuia. Teoria mamei mele era că ramurile de salcie erau suficient de moi pentru a nu provoca răni, dar puteau provoca suficientă durere, încât copiii să nu uite.

Iar eu acceptam această idee. Dar, după ce am început să practic Falun Dafa, mi-am schimbat concepţia.

Chiar dacă ramurile de salcie nu provoacă vătămări corporale grave, acest mod de disciplinare poate deteriora starea psihică și emoțională a copiilor destul de grav. Îmi amintesc că o uram pe mama după fiecare bătaie și mi-am spus că dacă voi avea copii, nu-i voi lovi. “Copiii mei vor crește fericiți!”, i-am spus.

În realitate, dacă n-aș fi avut îndrumarea Falun Dafa și a principiilor Adevăr-Compasiune-Toleranță, probabil aș fi crescut-o pe fiica mea la fel cum m-a crescut și mama pe mine.

Într-o zi de vară, când fiica mea avea un an, am pregătit să-i fac baie. Ora de baie era preferata ei și, de obicei, se juca cu jucării de cauciuc în timp ce eu o spălam. Totuși s-a împotrivit în acea zi și a refuzat să intre în apă. După ce am încercat în zadar să o conving, mi-am ieşit din fire și i-am dat câteva palme la fundul gol.

În dimineața următoare, fiica mea s-a trezit cu febră mare. Brusc mi-am dat seama de ce nu voise să facă baie: avusese probabil frisoane cu o zi înainte. Mi-au dat lacrimile. Ce mamă nevrednică eram!

Cuvintele Maestrului mi-au străfulgerat în minte:

"Cred că lumea va fi un loc mai bun dacă fiecare dintre noi lucrează cu sine însuşi şi își examinează propriul caracter, sau gândurile, pentru a identifica sursa oricăror probleme cu care ne confruntăm, și apoi avem grijă să facem mai bine data viitoare şi încercăm să fim întotdeauna mai grijulii cu ceilalți. Moralitatea se va îmbunătăţi, oamenii vor deveni mai cuviincioşi, iar lumea va fi mai în siguranţă pentru ea. Poate de forţele poliţiei chiar nici nu va mai fi nevoie..." (Lecția 9, Zhuan Falun, Versiunea de traducere 2018 în engleză)

Am greșit atât ca practicant cât și ca mamă. I-am cerut scuze Maestrului în minte pentru că nu mi-am adus aminte de Fa. Apoi i-am cerut scuze fiicei mele: "Îmi pare rău, a fost numai vina mea. Ți-a fost frig ieri? De asta nu voiai să faci baie?" A încuviinţat cu capul.

Din acea zi, întotdeauna mi-am amintit învățăturile Maestrului și mi-am disciplinat fiica într-o manieră calmă...de fapt până câțiva ani mai târziu.

Copiilor din cartierul nostru le plăcea să se joace împreună după școală, și stăteau afară până la ora cinei. Fiica mea nu făcea excepție. Începând cu clasa a doua, își ignora temele și se juca afară până când mă întorceam de la serviciu. Într-o zi, am venit târziu de la serviciu și mi-am găsit fiica încă afară, jucându-se.

I-am spus să-și facă temele și m-am dus să pregătesc cina. M-am dus să văd ce făcuse după ce spălasem vasele. Ea scrisese doar câteva cuvinte în tot acest timp. Când am întrebat-o ce s-a întâmplat, nu mi-a răspuns.

Mânia mea a izbucnit ca un vulcan. Am luat o riglă și i-am întins palma. Ochii noștri s-au întâlnit chiar când eram pe punctul să o lovesc.

Expresia fiicei mele m-a făcut să-mi rememorez copilăria, iar vorbele Maestrului m-au zguduit:

"Unii își pierd cumpătul atunci când își disciplinează copiii, și se enervează. Dar nu trebuie să fie așa. Nu ar trebui să vă enervați cu adevărat. Ar trebui să fiți calm și rational, astfel încât copilul să fie crescut bine." (Lecția 9, Zhuan Falun, Versiune de traducere 2018)

Mi-am coborât mâna și rigla a căzut ușor pe palma fiicei mele. Am spus pe un ton blând și serios: "Vreau să te lovesc, dar nu mă lasă sufletul. O doare inima pe mami când suferi. Cu toate acestea, nu poți doar să te joci și să nu-ți faci temele."

Fiica mea a izbucnit dintr-o dată în plâns și și-a terminat temele cu uşurinţă. În acea noapte, ne-am cuibărit în pat și am vorbit. Mi-a spus cât de speriată și singură se simțea când soțul meu și cu mine eram în lagărul de muncă. Soțul meu și cu mine fusesem trimiși în lagărul de muncă pentru că practicam Falun Dafa, iar soțul meu era încă în închisoare în acel moment. Inimile noastre s-au simțit atât de apropiate atunci.

După ce soțul meu a fost eliberat, ne-am cultivat și am înfruntat greutățile ca o familie. Notele fiicei mele au ajuns de la cele mai slabe la cele mai bune din clasa ei, iar în cele din urmă a fost admisă la o universitate de top.

Crescându-mi singurul copil, am devenit mai înțelegătoare față de părinții care sunt frustrați atunci când nu găsesc modalități eficiente de a-și disciplina copiii. Ura pe care o aveam față de părinții mei a fost de asemenea rezolvată și m-am gândit la ei cu compasiune și înțelegere.

Mama m-a întrebat: "Toți practicanții Falun Dafa sunt la fel de drăguți ca tine, întotdeauna ţinând seama de ceilalți oameni mai întâi?"

"Da.", am spus. "Fiecare practicant Falun Dafa adevărat este așa și mulți fac mai bine decât mine!"

Chinese version available

CATEGORY: Improving Oneself

RELATED ARTICLES

Puteţi tipări la imprimantă şi puteţi transmite toate articolele publicate pe Clearharmony, dar vă rugăm să menţionaţi sursa.