Melodiile lumii interioare - Interviu cu soprana Haolan Geng din orchestra simfonică Shen Yun

În această toamnă, măreția și magia unei civilizații antice pot fi revăzute în celebrele săli de concerte ale Americii de Nord. Orchestra simfonică Shen Yun, cu amestecul său de instrumente tradiționale chinezești și orchestră vestică completă va insufla viață în 5.000 de ani de civilizație, redeșteptând frumusețea, legendele și istoria unei lumi pierdute.

Orchestra simfonică va fi în turneu în 11 orașe în octombrie, dând spectacole în locuri precum Carnegie Hall și Kennedy Center. Noul său program include compoziții originale inspirate din melodiile dinastiilor, selecțiuni din canoanele vestice și piese solo interpretate de virtuozi chinezi.

Printre ei se află și soprana Haolan Geng. Nefiind doar o stea în ascensiune, ea captează anual publicul din întreaga lume. Ne-am așezat alături de ea într-o dimineață senină la Centrul Shen Yun Performing Arts printre colinele New York’s Orange County în timpul pregătirilor ei pentru a patra apariție la Carnegie Hall.

Î: Cum v-ați început calea ca vocalist?

HG: Mi-a plăcut să cânt încă de foarte tânără. Când auzeam cântându-se la radio, știam că vreau să învăț de asemenea. Mama mea obișnuia să mă ia pentru a participa în diferite coruri, de la cele orășenești la cele de nivel de provincie. Mai târziu, am ales să merg la un liceu de arte astfel încât să mă antrenez din punct de vedere profesional, apoi am urmat un conservator de muzică și de acolo am pornit. O bornă majoră pentru mine a fost câștigarea în 2009 a Competiției Vocale Internaționale New Tang Dynasty din New York, ceea ce a dus la alăturarea mea la Shen Yun în calitate de solist.

Î: Ce lucruri credeți că fac pe cineva să fie o mare soprană?

HG: Ai nevoie de o metodă de a cânta corectă, de o bună înțelegere și de puterea de a impresiona publicul. Mai important, ai nevoie de o inimă care să iubească muzica. Trebuie să-ți folosești inima pentru a cânta și nu trebuie să fii superficial.

Pe scenă, atunci când simt înțelesul cântecului meu și când intru în tonul său, emoțiile pur și simplu curg din interiorul meu. Nu plănuiesc niciun fel de gesturi sau expresii pentru acest vers sau pentru celălalt vers. Totul apare în mod natural.

Pentru a atinge un tărâm mai înalt ca și artist, cred că moralitatea joacă un rol vital. Este vorba de ducerea unei vieți integre. Dacă manifești aroganță în afara scenei, atunci nu vei fi capabil să exprimi niciun fel de sinceritate pe scenă. Dacă sunetele și sentimentele pe care le transmiți sunt pure, atunci cântecul tău va fi cu adevărat capabil să îl impresioneze pe ascultător.

Î: Ce îi face pe vocaliștii de la Shen Yun unici?

HG: Noi folosim cea mai tradițională metodă de a cânta – este cea folosită de opera clasică italiană în trecut. Este diferită de bel canto care poate fi auzit astăzi, care a deviat de la forma sa originală.

Sopranele de la Shen Yun exersează în această metodă clasică, asta însemnând că noi vocalizăm și articulăm dintr-o poziție vocală diferită. Desigur, este mai greu stăpânit, deoarece versurile noastre sunt în chineză.

În întreaga lume, această tehnică vocală este în declin. Până acum cca. o sută de ani, opera italiană folosea tehnica vocală originală, clasică. Dar odată cu schimbările sociale care au adus apusul culturii tradiționale și a artelor tradiționale, tehnica autentică a fost pierdută. Tehnica de a cânta pe care am învățat-o în anii mei de început la conservatorul din China era o tehnică contemporană. Numai după ce am ajuns la Shen Yun am realizat că abordarea vocală anterioară a mea nu era corectă.

Directorul nostru artistic este un maestru al acestei tehnici bel canto tradiționale, care se pierduse. El ne antrenează în această metodă autentică de a cânta în stil operă și astfel noi o putem readuce pe scenă și putem împărtăși această artă pierdută cu toată lumea.

Uitându-mă înapoi pe calea mea ca artist, mă simt extrem de norocoasă că sunt în situația de a fi parte aici. Mă motivează să dau tot ceea ce am mai bun și să prezint această artă pierdută publicului. Oamenii spun adesea, că atunci când ne aud cântând, sună foarte diferit de alte intonări. Ei spun că se simte ceva diferit, dar de asemenea ei o simt ca pe ceva corect.

Î: Așa cum spun unii oameni, modul în care cânți îți reflectă sufletul ca o oglindă. Sună aceasta corect pentru dumneavoastră?

HG: Cred că a cânta este o cale foarte directă de a-ți împărtăși lumea cea mai interioară. Dând spectacole cu Shen Yun, am experimentat de foarte multe ori acest lucru.

Acum câțiva ani, când studiam, iar mai apoi când tocmai îmi începusem cariera în China, mă concentram în principal pe modul de a mă îmbunătăți din punct de vedere tehnic și cum pot să mă exprim mai bine și să interpretez cântecul pentru a-i impresiona pe oameni.

Dar alăturarea la Shen Yun a constituit un punct de cotitură major pentru mine ca artist. Aici la Shen Yun noi practicăm o disciplină meditativă spirituală numită Falun Dafa, care are de asemenea rădăcini în antichitate. Noi o numim proces de ”cultivare a sinelui”. De asemenea aici eu meditez și lucrez la propria îmbunătățire la nivelul caracterului moral – este parte a ceea ce facem noi zilnic. Apoi se mai adaugă turneele și cele peste o sută de spectacole în jurul lumii, an după an. Pentru mine este o experiență de neprețuit și ceva ce consider extrem de plăcut.

Și în acest proces, am fost ghidată să reflectez mai profund asupra artei și asupra genului de adevăr pe care îl urmăresc prin artă. Astfel, am realizat, că într-un fel oarecum neașteptat, atunci când cânt cu o minte liniștită și o inimă netulburată, ascultătorii sunt cel mai mișcați. Nu mai încerc în mod intenționat să impresionez emoțional audiența într-un fel sau altul. În lipsa căutării, aceste lucruri se întâmplă de fapt în mod natural și cu mai multă putere. Cred că pentru mine aceasta este cea mai mare diferență și asta apare în urma cultivării sinelui.

Î: Ați întâlnit acest concept de cultivare, atunci când v-ați alăturat Shen Yun?

HG: De fapt, nu. Asta s-a întâmplat în China, atunci când eram tânără. Pe vremea aceea, bunicul și bunica practicau Falun Gong (un alt nume pentru Falun Dafa). Bunica, în special, avea tot felul de probleme de sănătate și în numai câteva luni de practică Falun Gong sănătatea ei s-a întors la 180 de grade. Vibra de sănătate și nu mai avea nevoie de vasta medicație pe care o luase. Asta se întâmpla în perioada de început a anilor ’90, iar Falun Dafa dobândea o popularitate crescândă în China. O mulțime de oameni puteau fi văzuți practicând în parcuri dimineața devreme.

Apoi, în 1999 Partidul Comunist a interzis Falun Gong și a început persecuția împotriva celor care îl practicau - și a fost foarte greu pentru mine să înțeleg de ce guvernul a făcut un astfel de lucru.

În acest fel, semințele cultivării au fost deja plantate în mine la o vârstă fragedă și am încercat să urmez principiile ”Adevăr, Compasiune și Toleranță” și să fiu o persoană bună. Mi-am continuat viața, am absolvit școala și am început munca … dar ani și ani după, atunci când am mers peste graniță și când m-am regăsit într-un mediu care era liber – fără teama persecuției care era pretutindeni în jurul nostru – mi-a fost ușor să gravitez din nou în jurul a ceea ce doream de fapt.

Cred că atunci când vine vorba de întrebări precum sensul vieții, fiecare are o abordare diferită. Poate pentru unii oameni este plăcerea, trăirea vieții din plin, sau lăsarea unei moșteniri. Pentru mine - și cred că multe sisteme de credință din trecut au văzut lucrurile în același fel – a te fi născut om este deja un noroc foarte mare, iar a avea oportunitatea de a avea un ghid spiritual și o cale de cultivare este ceva chiar mai rar. Dacă credeți în reîncarnare, atunci acest lucru este ceva care apare doar o dată la multe mii de ani. Astfel, prin cultivare doresc să-mi înalț caracterul moral, să îmi rectific defectele și să mă elevez spre un tărâm mai înalt și mai frumos – pentru mine acesta este scopul vieții; asta doresc să realizez în această lume.

Multe dintre cântecele din spectacole au texte care vorbesc despre acest principiu, despre sensul vieții și despre ceea ce trebuie să facem aici. Dacă nu aș fi fost cultivator, nu aș fi avut nicio cale de a exprima aceste concepte din spatele liricii.

Î: Cum se manifestă această relație dintre cultivare și cântec în spectacolele dumneavoastră?

HG: Bun, la unul dintre nivele este ceea ce tocmai am menționat – obișnuiam să mă concentrez pe modul de a cânta bine și a impresiona publicul și de fapt mă gândeam la o mulțime de lucruri diferite atunci când cântam. După ce am început cultivarea, și calmându-mi mintea pentru a cânta, observ că am din ce în ce mai puține gânduri rătăcitoare.

La un alt nivel, cred că sunetul, și vocea în special, poartă cu sine o anumită energie. Eu cred că acum ca persoană care cultivă și încearcă să aplice principiile ”Adevăr, Compasiune și Toleranță”, energia degajată atunci când cânt din inimă este diferită de cea de dinainte. Este mai benevolentă și mult mai capabilă să comunice în mod direct cu ascultătorul.

Î: Oamenii deseori comentează despre vocea dumneavoastră, descriind-o ca ”puternică” și ”emotivă”. Cum ați obținut-o?

HG: Auziți deseori oamenii vorbind despre a avea un dar natural sau un ”talent dat de Dumnezeu”. De fapt și noi avem o expresie similară în chineză, noi numim darul special ”tian fen”, asta însemnând ceva ce ți-a dat cerul.

Î: Ce vă trece prin minte în timp ce cântați?

HG: Atunci când privesc lirica prima dată, nu îmi impun să memorez cuvintele. Încep prin a surprinde esența a ceea ce încearcă să spună cântecul. În momentul în care cânt versurile în întregime de câteva ori, încep să le înțeleg la un nivel mai profund. Apoi continui să repet, pentru a reuși să-i transmit mesajul pe cât de bine pot.

Atunci când exersez, dacă inima mea nu este calmă, nu pot cânta bine, indiferent de situație. Dacă sunt frustrată, atunci simt că vocea mea sună cu adevărat urât. Până nu mă liniștesc, nu pot realiza niciun progres.

În ceea ce privește spectacolele, încerc să mă relaxez înainte de începerea lor. Las grijile să plece. Îmi pun deoparte noțiunile. Îmi amintesc pentru ce cânt, scopul meu. Și îmi curăț gândurile de orice altceva. Apoi, atunci când urc acolo, nu mă gândesc la multe.

Î: Aveți vreo amintire specială de la spectacole trecute cu Shen Yun?

HG: Sunt atât de multe! Uneori dacă teatrul este suficient de luminos, pot vedea publicul ștergându-și lacrimile atunci când sunt pe scenă. Am asistat de multe ori la asta. Și de fiecare dată este cu adevărat impresionant când văd că se întâmplă chiar în fața mea.

Î: Ce credeți că face Orchestra Simfonică Shen Yun să exceleze?

HG: Una dintre calitățile majore ale Orchestrei Simfonice este modul în care încorporează instrumentele chinezești într-o orchestră simfonică vestică în întregime. Asta creează atât grandoare cât și un caracter etnic distinct. Este o combinație ideală pentru a capta spiritul Chinei tradiționale. În plus, știu că publicul apreciază cu adevărat instrumentele chinezești….. în special erhu, pe care eu o îndrăgesc de asemenea.

O diferență aparte, dar mai puțin tangibilă este în ceea ce putem numi substanța spirituală. Ceea ce exprimă această orchestră publicului, este ceva unic. Cred că cei mai mulți spectatori sunt capabili să înțeleagă muzica noastră la un nivel mai înalt – ei manifestă empatie cu mesajul nostru.

Această muzică tratează lucruri precum sensul vieții, o cale către cer, adevăr, conștientizare și iluminare. Ne străduim să cântăm și să punem în spectacol toate acestea cu o inimă pură și astfel, fie că este vorba de public sau de muzicienii noștri – ea se adresează cu adevărat lumii noastre interioare.

Sursa:

Melodiile lumii interioare - INTERVIEW WITH SOPRANO HAOLAN GENG OF SHEN YUN SYMPHONY ORCHESTRA

Puteţi tipări la imprimantă şi puteţi transmite toate articolele publicate pe Clearharmony, dar vă rugăm să menţionaţi sursa.