Motivul real pentru care China a trebuit să interzică participarea Miss World Canada la concurs



Miss World Canada, Anastasia Lin, dă declaraţii în mass media după ce i s-a refuzat intrarea în China, la Aeroportul Internaţional din Hong Kong pe 26 noiembrie 2015. (AP Photo/Kin Cheung)


Anastasia Lin, o actriţă canadiană în vârstă de 25 de ani, care deţine titlul de Miss World Canada, a fost protagonista primei pagini a ziarelor în ultima săptămână, după ce i s-a refuzat o scrisoare de invitaţie, iar apoi o viză, pentru a intra în China în vederea participării la finala concursului, care se desfăşoară în atractivul oraş Sanya, pe insula Hainan.

Lin a jucat în mai multe filme care descriu abuzuri ale drepturilor omului în China, a vorbit la Congresul SUA, şi este ea însăşi un practicant de Falun Gong, o practică de meditaţie şi de instruire morală, care este suprimată cu brutalitate în China din 1999.

Înfruntarea ("Frumuseţea vs. partidul", cum a numit-o un reporter) a captat atenţia lumii. Dincolo de atractivitatea evidentă a poveştii - ideea că unei regine a frumuseţii i-a fost interzisă participarea la un concurs deoarece un guvern are obiecţiuni faţă de activismul ei, este în acelaşi timp alarmantă, amuzantă şi ridicolă - există un mesaj mai profund ascuns dincolo de aparenţe, cu privire la Republica Populară Chineză şi locul său în lume.

Mesajul este că Partidul Comunist este fericit să se alăture în instituţiile mondiale, atât timp cât aceste instituţii se conformează obiectivelor politice ale Partidului Comunist. Este o cerinţă simplă, şi într-o mare măsură reflectă cerinţa adresată poporului chinez. Redutabilul activist Guo Feixiong, de curând condamnat la şase ani de închisoare, nu ar fi fost plasat într-o temniţă umedă şi rece, şi restricţionat să iasă în curte timp de 800 de zile, de exemplu, în cazul în care el ar fi făcut doar ceea ce Partidul aştepta de la el.

Pedeapsa pentru actorii internaţionali ia alte forme, mai ales economice, dar principiul este acelaşi. În lumea ideală a partidului, pedeapsa nu ar fi nici măcar necesară: toate s-ar alinia pur şi simplu necesităţilor partidului, fără provocări sau întrebări, doar neclintit în sprijinul loial, oarecum ca şi cele opt partide minore din China, care formează "Sistemul de cooperare şi consultare politică Multi-Partid al Chinei" (sub conducerea unificată a PCC!)

Aceste idei au fost explorate pe larg, competent şi erudit, de Christopher Ford (printre alţii), în cărţile şi discursurile sale. Un fragment:

Punctul central al politicii RPC este, aşadar, orientat spre maximizarea puterii în măsura în care astfel converge către maximizarea statutului, şi de asemenea către solidificarea unui rol de ghidare globală pentru China, aflată la centrul tuturor afacerilor umane. Oficialii chinezi sunt extrem de sinceri cu privire la acest lucru. "Ţările cu valori culturale puternice", se spune, "... le exportă pe acestea în întreaga lume, iar ţările mai puţin atractive cultural trebuie să le accepte."

Iar cum puterea Chinei creşte, este de aşteptat că Beijing va vorbi cu tot mai mare autoritate în lume, şi va folosi această autoritate pentru a modela "lumea armonioasă" pe care o doreşte. Oficialii chinezi au stabilit că scopul lor este de a "controla discursul" în arena internaţională prin promovarea propriului program de "stabilire a mesajului şi agendei" în afacerile globale, câştigând pentru RPC ceea ce au numit "controlul discursului" pentru întreaga comunitate umană ca o componentă a îndelung anticipatei "întoarceri" la măreţie a Chinei.

Într-un alt articol, Ford îşi aminteşte propria sa experienţă atunci când a participat la un forum cu capii Armatei Populare de Eliberare (APE):

Mai degrabă decât adjudecarea sau gestionarea revendicărilor concurente într-o lume pluralistă, participanţii APE păreau a vedea prevenirea conflictelor internaţionale şi asigurarea viitorului de "încredere", ca vizând de la bun început în primul rând prevenirea conceperii sau afirmării revendicărilor concurente, în mod special prin obţinerea de validare din partea celorlalţi în acord cu propriile pretenţii ale Chinei, şi cu naraţiunea sa despre sine în faţa lumii. În această concepţie despre ordine, monistă în esenţă, identificarea şi gestionarea diferenţelor într-un cadru de interese concurente a avut un loc în spate la construirea unei ierarhii morale în rândul jucătorilor strategici, iar ca urmare interesele nu ar trebui în realitate să concureze în cele din urmă deloc. (Participanţii nu trebuiau să fie omogenizaţi, dar au trebuit să fie "armonizaţi" fiind potriviţi în cadrul unui statut gradient într-un singur sistem de ordine morală ierarhică, a cărui acceptare a fost o condiţie necesară pentru "încredere", şi care ar produce, în fapt, comportament paşnic şi ordonat.)

Există un ultim considerent de adăugat la aceasta, totuşi - care explică de ce, indiferent de costul relaţiilor publice, abordarea este absolut necesară.

Pur si simplu luaţi în considerare alternativa. Hollywood are permisiunea să creeze în mod liber filme despre orice aspecte ale Chinei moderne doreşte; jurnaliştii străini (şi cei chinezi) sunt în măsură să relateze despre China fără obstrucţie sau cenzură; Anastasia Lin este liberă să participe la concursul Miss World în Sanya şi să spună ce gândeşte.

În fiecare din aceste cazuri minciunile Partidului Comunist ar fi dezvăluite: faptul că în China nu este chiar un Paradis al Poporului la urma urmei; că un guvern care absoarbe, canalizează, şi controlează atât de multe resurse sociale este mai mult decât responsabil de consecinţele problemelor rezultate; că Falun Gong nu este o ameninţare la adresa societăţii după cum pretinde partidul, şi că persecuţia este o crimă. Fundamental, dezbaterea şi informarea liberă - ar fi prea demodat să spunem pur si simplu "adevărul"? - ar expune şi anula baza pretenţiilor partidului la legitimitate.

Incidente cum ar fi Miss World Canada sunt doar notabile, deoarece acestea sunt breşe în acest sistem minunat. În cazul în care concurenta Canadei în acest an ar fi făcut o cauză din a expune violenţa în familie, în loc de persecuţia din China, nu ne-am fi amintit de tipul de sistem pe care Partidul Comunist Chinez îl proiectează, şi se străduieşte permanent să-l creeze pentru noi ceilalţi. În cazul Chinei, să sărbătorim breşele.



Sursa Epoch Times:


The Real Reason China Had to Ban Miss World Canada

Puteţi tipări la imprimantă şi puteţi transmite toate articolele publicate pe Clearharmony, dar vă rugăm să menţionaţi sursa.