| Publicat la data: Marţi, 30 Iunie, 2009 |
|
De către un practicant român
Bună ziua Maestre. Bună ziua colegi practicanţi.
Pentru că anul acesta nu s-a ţinut Gala în România, Maestrul mi-a oferit ocazia de a merge în Viena pentru a ajuta acolo timp de cinci zile cu Gala. Cu câteva săptămâni înainte, am făcut împreună cu soţia, care nu este practicant, rezervare pe internet la un hostel. La câteva zile după aceea, un practicant român din Austria a recomandat pe email acelaşi hostel pentru că era foarte aproape de sala unde avea să se ţină Gala. Atunci am înţeles că acesta este un semn de la Maestrul că îmi aranjase plecarea, că eu trebuia să merg acolo. În aceeaşi zi în care m-am întors în Bucureşti am început să scriu această experienţă.
Cred că probabil fiecare regiune are specificul ei şi este cufundată într-un anume mediu, în care funcţionează şi acţionează diverse elemente în alte dimensiuni. Acestea dau, cred eu, anumite caracteristici ale locurilor şi oamenilor din acea regiune. Se poate într-o oarecare măsură chiar ca aceste elemente să fie generate de moralitatea şi principiile pe care le au locuitorii acelei regiuni.
În trecut am avut o anumită senzaţie aproape de fiecare dată când mă întorceam din alte ţări în România, în special din cele vestice, dar de data asta a fost de-a dreptul evidentă. Cred ca nivelul de civilizaţie al oamenilor obişnuiţi din Viena este mult mai ridicat decât al celor din Bucureşti. Standardul de viaţă şi înţelegerile despre cinste, corectitudine, bunătate, pe care oamenii obişnuiţi îl au acolo este mai ridicat. În Bucureşti oamenii în mare parte vor să se bage în faţa celuilalt, să câştige mai mult muncind la fel, dacă se poate să primească lucruri pe gratis. Cred că mare parte dintre locuitorii din Viena ştiu că trebuie să munceşti pentru ceva, că nimic nu vine gratis. Pentru a putea schimba inimile oamenilor către Dafa, un practicant trebuie să aibă un standard mai înalt, iar acest lucru se vedea clar în Viena fie că era vorba de împărţirea de pliante, clarificarea adevărului şi mai ales vânzarea de bilete pentru Gala.
Acolo oamenii nu prea iau pliante spre deosebire de Bucureşti. Pe măsură ce încercam să dau pliante şi lumea nu lua, am început să mă întreb din ce în ce mai des: “Ce se întâmplă? Unde greşesc? Ce pot să fac mai bine pentru ca lumea să ia pliante?” Şi mi s-a format un reflex, am început să îmi pun aceste întrebări la tot pasul (nu numai când dădeam pliante): ce nu fac bine, în ce fel aş fi putut să fac altfel şi mai bine? … etc. Testele au fost acolo încă de când am ajuns am început să le conştientizez din ce în ce mai mult. Cred că acest lucru a fost posibil şi pentru că mediul este mai curat acolo faţă de Bucureşti unde pare în regulă şi atunci când nu sunt atât de strict cu mine în cultivare şi unde există o cantitate mai mare de elemente care vor să mă tragă în jos şi să mă ţină la un nivel coborât. Am impresia că în Bucureşti o bună parte din teste sunt destructive pentru că sunt aranjate de vechile forţe comparativ cu Viena unde cred că multe dintre testele de acolo erau aranjate de Maestru pentru că erau constructive, arătându-mi tot felul de ataşamente. Am simţit că eram îndrumat de Maestru: “ai grijă că aici greşeşti, lucrurile ar trebui făcute altfel”.
Maestrul m-a ajutat. Erau de la teste minore, la mici, la medii. Cred că procesul de pregătirea pentru Gala în orice ţară este cea mai bună ocazie de cultivare pentru că Maestrul se implică personal în acest proiect, iar practicanţii trebuie să fie mai aproape de Zhen Shan Ren ca să reuşească. Toate acţiunile noastre în timpul organizării şi promovării sunt supravegheate atent de Maestru, care ne dă indicii la tot pasul pentru a ne îmbunătăţi şi a realiza astfel lucrurile din ce în ce mai bine.
În continuare voi menţiona câteva din testele prin care am trecut, ce m-au ajutat să învăţ câte ceva despre problemele pe care le am, cât şi cum să le depăşesc:
Mulţumesc.
1) Cu o zi înainte de Gala, în timp ce mergeam spre locul unde urma să dau pliante, mă îndreptam spre metrou cu un alt coleg practicant. Metroul ajunsese deja în staţie şi l-am zărit de la depărtare. Ştiam că este ora globală de trimitere de gânduri drepte. Acesta şi-a închis uşile la doar doi metri în faţa noastră. Maestrul ne arăta cu bunătate ce ar trebui să facem. M-am aşezat pe un scaun şi am început să trimit gânduri drepte. În acest timp, am realizat că aveam un ataşament să ajung într-un anume loc pentru că aveam ceva planificat, când de fapt trimiterea de gânduri drepte era mai importantă în acel moment.
2) După ultimul spectacol, după ce am ajutat la sală cu strânsul până la 11:55 seara, în ultima seară şi fiind foarte înfometat, am ajuns în camera unde mâncaseră artiştii şi rămăsese încă multă mâncare, dar... nu puteam mânca pentru că voiam să trimit gânduri drepte cu ceilalţi care se aflau deja acolo şi am început să fac asta. Brusc au apărut doi practicanţi care nu trimiteau gânduri şi am înţeles printre picături că vor lua mâncarea. Femeia care avusese grijă de mâncare a început să se agite cu nişte tăvi. Cu ochii închişi, mă tot gândeam că acele zgomote însemnau că lua mâncarea şi că nu voi mai apuca să mănânc nimic la ora aceea din moment ce toate locurile unde puteam mânca erau închise. De-abia în ultimele cinci minute de trimis gânduri am reuşit să mă liniştesc. Mi s-a arătat ataşamentul faţă de mâncare, frica că o să rămân nemâncat, care m-au cam chinuit primele 5 minute după 12 fix. Acel ataşament era clar un demon pentru că pur şi simplu nu mă lăsa în pace. După ce s-a terminat perioada de trimis gânduri şi am deschis ochii am văzut că mâncarea era la locul ei şi am mâncat pe săturate, ceea ce înseamnă că nu trebuia să mă îngrijorez deloc, pentru că, după cum scrie în Zhuan Falun: „Dacă ceva îţi aparţine, nu-l vei pierde.”
3) În ultima zi am luat în haină cele câteva pliante în română pe care le aveam în valiză pentru a le avea la îndemână când voi ajunge în România. Soţia mea şi cu mine am ajuns la staţia de tren şi încercam să aflăm de unde şi ce fel de bilete să cumpărăm pentru trenul care ducea la aeroport. Stăteam pe o bancă şi discutam cu ea. O româncă s-a aşezat lângă ea şi a intrat în vorbă încercând să ne explice de unde să luam bilete. Mi s-a părut puţin ciudat cum de s-a găsit să se aşeze lângă noi o româncă tocmai când aveam nevoie de ajutor, dar nu am luat acest lucru pe moment în considerare. Imediat după ce am aflat de la ea cum se procedează, m-am dus să cumpăr bilete cu gândul că la întoarcere îi voi da un pliant. Nu s-a mai putut, pentru că femeia plecase deja cu un tren, cu toate că lipsisem o perioadă foarte scurtă de timp (aproximativ două minute). Mi-a părut rău pentru că poate acea persoană se întâlnise cu noi nu doar să ne ajute, ci şi să fie salvată. Aceasta m-a făcut încă o dată să înţeleg că ocaziile trebuie fructificate pe loc şi, din nou, Dafa şi clarificarea adevărului trebuie să fie pe primul loc în gândurile mele atunci când trec prin încercări. Trebuie să punem salvarea celorlalţi pe primul loc. Pe când eu, din cauză că eram îngrijorat, am uitat care este de fapt adevăratul meu scop.
La studiul Fa în Viena se citea în cor. Dacă cei prezenţi vorbeau o singură limbă, toţi citeau în continuu până se termina lecţia. Consider că modul în care fiecare comunica şi îşi împărtăşea experienţa era la un nivel mai ridicat decât cel cu care sunt eu obişnuit, şi anume:
- Când vorbea cineva, ceilalţi tăceau şi ascultau. Au fost foarte puţine excepţii în care s-a trecut peste această regulă.
- Dacă cineva voia să spună ceva, ridica două degete, şi după ce acela care vorbea îşi termina ideea, îl lăsa şi pe celălalt să vorbească.
- Cel care vorbea discuta despre cum vede el anumite lucruri în jur legate de cultivarea sa, ce a înţeles el din acea zi, ce se poate face ca să se îmbunătăţească situaţia legată de proiect. Nu am văzut nici măcar o singură dată să îi reproşeze cineva, ceva cuiva.
Consider că vizionarea Galei ca spectator este în sine un lucru foarte bun pentru practicanţii care nu sunt implicaţi direct în lucruri specifice în timpul spectacolului, pentru că Gala poate purifica atât corpul cât şi spiritul. Am fost cu soţia la spectacol şi amândoi am plătit biletele, ceea ce iar mi se pare un lucru bun pentru că astfel ajut practicanţii din acea regiune, iar dacă Gala are profit, ajut direct Shen Yun.
După ce m-am întors din Viena am început să observ mai multe lucruri dintre care voi menţiona câteva:
• Una dintre schimbările evidente pe care le-am văzut în primele zile după ce m-am întors în Bucureşti a fost că nu mai îmi venea să spun aiureli, ci eram foarte liniştit, vorbeam puţin, simţeam că fiecare cuvânt pe care îl spuneam trebuia să conteze, că trebuia să fie doar în acord cu ceea ce un cultivator trebuie să spună, că dacă întrec măsura doar un pic, aceasta mă vă atrage spre starea mentală a oamenilor obişnuiţi.
• Datorită faptului că am văzut cât de mare este diferenţa dintre mediul din Bucureşti şi cel din Viena, am ajuns să-mi dau seama de o problemă pe care o aveam, cum eram dus de val de lumea oamenilor obişnuiţi. Şi anume, puneam anumite lucruri, întâmplări sau chiar oameni obişnuiţi mai presus de mine, inconştient. Mă uitam la ceva, îmi atrăgea inima, deveneam exaltat, ataşamentul îşi făcea astfel loc, rămâneam cu gândul la acel lucru sau fapt întâlnit, acceptam astfel lucruri de ale oamenilor obişnuiţi în interior, interiorul meu nu mai putea fi atât de pur şi astfel cădeam la un nivel inferior.
• Din momentul în care m-am întors în România şi până când am fost din nou luat de val, am reuşit să conştientizez aproape toate încercările mentale la care eram supus. Tot felul de gânduri îmi veneau legate de orice percepeam în jurul meu şi orice mi se întâmpla. Eu cred că toate aceste teste erau demoni meniţi să mă facă să cad. Le-am rezistat o perioadă. Dar încet, încet, azi am picat un mic test, mâine două, şi aşa m-am trezit că după o săptămână eram înconjurat de o baricadă de care nu mai puteam trece. Nu mă mai puteam întoarce la acea puritate pe care o simţisem după Gala. Am impresia că ataşamentele se lipesc mai uşor de mine în Bucureşti, pentru că ajung să nu fiu suficient de atent şi conştient mereu la ce mi se întâmplă.
• Mi-am dat seama de un aspect legat de colaborarea cu ceilalţi practicanţi şi anume că nu este suficient ca eu să fac bine dacă practicantul de lângă mine nu face bine. Demonstrez că am făcut bine atunci când reuşesc să influenţez mediul de cultivare astfel încât cât mai mulţi să ajungă să se înţeleagă şi să schimbe idei într-un mod cât mai armonios. Astfel proiectele Dafa vor fi realizate în cel mai bun mod.
Cred că o bună parte din deciziile conform cu Legea şi conform aranjamentelor Maestrului, pe care le-am luat în cursul cultivării, au atârnat de un fir de aţă atunci când nu am avut gânduri drepte puternice, şi mi-a părut foarte rău dându-mi seama cât efort depune Maestrul să mă ţină pe calea cea dreaptă. Şi atunci când lucruri care atârnă de un fir de aţă nu merg bine, ştiu că Maestrul îmi dă ocazii iar şi iar ca să mă îmbunătăţesc, doar doar voi reuşi să revin pe cale cea dreaptă. Când nu reuşesc să merg bine înainte, este din cauza mai multor factori, unii pe care îi realizez după ce pic teste, dar pe care alteori nu-i realizez. Atunci când se întâmplă brusc anumite lucruri ce vizează ataşamentele mele, de multe ori nu-mi dau seama că de fapt acel lucru, care s-a întâmplat în acel mod, este o nouă ocazie pentru mine de a-l privi din punctul de vedere al Legii sau pur şi simplu ca pe un ajutor de la Maestru care mă fereşte să nu fac alt lucru greşit.
Doresc ca toţi să facem cele trei lucruri din ce în ce mai bine şi să avem gânduri drepte mai des pentru a trece toate testele Maestrului, pentru a ne îmbunătăţi mai repede şi a ajuta la salvarea mai multor fiinţe simţitoare.
Puteţi tipări la imprimantă şi puteţi transmite toate articolele publicate pe Clearharmony, dar vă rugăm să menţionaţi sursa şi să nu efectuaţi modificări asupra textului.