| Publicat la data: Vineri, 27 Februarie, 2009 |
|
Partea 6 – Capitolul 1
29 Noiembrie 2004 un roman de Zhong Fangqiong
  |
Continuând Partea 5 – Capitolul 2: http://ro.clearharmony.net/articles/200807/1764.html
Partea 6. Credinţa dreaptă în Falun Dafa
Capitolul 1. Lumea demonilor
Poliţiştii şi bandiţii
În anii trecuţi era o vorbă populară în China şi anume: „În trecut bandiţii se ascundeau în munţii cei îndepărtaţi, dar în zilele noastre ei se ascund chiar în departamentele poliţiei”. Atât de teribilă a devenit societatea chineză!
Au fost arestaţi câţiva practicanţi care distribuiseră materiale de clarificare a adevărului despre Falun Gong; eu eram de asemenea implicată. În dimineaţa zilei de 2 Aprilie 2002 poliţistul Wei Daping m-a luat din nou la staţia poliţiei, sub pretextul că nu îi sunasem zilnic pentru a raporta locul în care mă aflam. Mi-a spus că voia să merg la staţia de poliţie, pentru a scrie un angajament, prin care mă obligam să sun în fiecare zi staţia de poliţie de acum înainte. În realitate voia să mă scoată din casă, pentru ca poliţia să poată răscoli casa în absenţa mea.
În timp ce mă aflam la staţia de poliţie, au fost peste zece persoane de la Biroul 610 din Districtul Chenghua, de la substaţia de poliţie Wannianchang, de la Biroul de Adminstraţie al Vecinilor, de la Biroul 610 din oraşul Jianyang, de la Brigada de securitate a statului, de la substaţia de poliţie a municipalităţii Yunlong, care mi-au răscolit casa complet. Au căutat până şi în scuipătoarea din balcon. Când am ajuns acasă, casa era în întregime întoarsă pe dos. Un poliţist făcea filmări în casa mea. Câţiva poliţişti încă mai cotrobăiau prin cutii şi geamantane. Ştiam sigur că vor pleca cu ceva (la ultima perchiziţie mi-au furat un mosor mare pentru un cablu de aer condiţionat, rămas de când îmi remodelasem apartamentul). Apoi am constatat că îmi lipsea telefonul celular. I-am întrebat pe poliţişti dacă l-au văzut. Unii au spus că nu au văzut aşa ceva, pe când alţii au spus că numai ce văzuseră un telefon celular, dar acesta a dispărut. Mai apoi i-au spus lui Wei Daping şi pe un alt poliţist să mă târască pe scări de la apartamentul meu aflat la etajul 3. Atât genunchii, cât şi partea posterioară a picioarelor le aveam pline de zgârieturi. În timp ce eram târâtă strigam cu voce tare: „Poliţia răpeşte o persoană bună!"
Lângă blocul meu era o ceainărie. S-a strâns acolo multă lume, pentru a vedea ce se întâmplă. Am profitat de această oportunitate, pentru a le clarifica adevărul despre Falun Gong. Le-am spus despre cum fusese regizat incidentul autoincendierii din Piaţa Tiananmen. Le-am mai spus cum staţia de televiziune din provincia Sichuan fabricase o poveste mincinoasă despre mine, poveste care urmărea să strice reputaţia Falun Gong. De asemenea le-am mai spus cum poliţia numai ce îmi furase telefonul mobil.
Ceea ce-i înspăimânta cel mai mult pe poliţişti era atunci când clarificam adevărul despre Falun Gong. Cei malefici se tem cel mai mult atunci când faptele lor sunt aduse la lumina zilei. Aşa că au încercat să mă împingă într-o maşină a poliţiei. Am încercat să stau pe picioarele mele şi am continuat să spun adevărul oamenilor care se adunaseră să vadă ce se întâmplă. În timp ce mă bruscau şi împingeau, poliţiştii mi-au sfâşiat gulerul de la haină. Mai apoi m-au trimis cu forţa în Centrul de detenţie din oraşul Jianyang. În cele din urmă poliţia mi-a returnat telefonul mobil, lăsându-l în altă cameră din apartamentul meu. Dar au furat 570 de yuani, pe care fiul meu de 11 ani îi primise de la rude cu ocazia Anului Nou Chinezesc.
Răsplătind bunăvoinţa cu duşmănie
Ajunsă la centrul de detenţie al oraşului Jianyang, am refuzat să intru înăuntru, deoarece simţeam că nu făcusem absolut nimic rău. Tot ceea ce urmăream era să fiu o persoană bună. În cele din urmă Zheng Yongqiang – directorul centrului de detenţie m-a lovit cu putere şi m-a azvârlit în centrul de detenţie.
După ce am fost închisă într-o celulă, am refuzat să răspund la apel şi să memorez regulile centrului de detenţie. În schimb mi-am petrecut toată ziua practicând exerciţiile Falun Gong, recitând pasaje din cărţile Falun Gong şi trimiţând gânduri drepte. Poliţista Huang a dat ordin unui gardian de siguranţă pe nume Yuan să-mi pună cătuşe la mâini şi la picioare. Am încercat să le explic lucrurile cu blândeţe. Le-am spus: „Nu sunt criminal. Practicarea de exerciţii şi dorinţa de a fi o persoană bună nu este o crimă. Pentru a avea un viitor frumos, vă sugerez să îi trataţi cu bunătate pe practicanţii Falun Gong.” La care poliţista Huang a răspuns: „Cum de îndrăzneşti să-mi vorbeşti!” Apoi i-a dat ordin lui Yuan să-mi lege mâinile şi picioarele la un loc. Drept rezultat nu-mi mai puteam ţine spatele drept şi nici nu mai puteam mânca.
Maestrul Li ne învaţă: „Fiecare persoană cu care intraţi în contact în societate este una căreia îi clarificaţi adevărul, iar ceea ce se manifestă în clarificarea adevărului este compasiunea discipolilor Dafa şi salvarea oamenilor din această lume de către ei” (Esenţiale pentru progresul în continuare II, Către toţi studenţii la Conferinţa Legii din Nord). Maestrul Li de asemenea a spus: „Aţi făcut foarte bine în clarificarea adevărului către oamenii lumii. În acelaşi timp vă pot spune că acest lucru este magnific şi plin de milă. Aparent dăm un pliant unei persoane obişnuite, şi aparent spunem unei persoane obişnuite care este adevărul. Vă spun că atunci când această rectificare a Legii este terminată, omenirea va intra în etapa următoare şi acei oameni şi fiinţe care au în minţile lor că Marea Lege a cosmosului nu este bună vor fi primii pliviţi. Deoarece indiferent cât de rele sunt unele fiinţe din cosmos, ei sunt chiar mai răi, pentru că sunt împotriva Legii cosmosului.” („Ghidând călătoria”, „Predând Legea la Conferinţa Marilor Lacuri în America de Nord”)
Cu toate că am fost tratată rău în centrul de detenţie, am încercat să aştern pe hârtie cum fusesem vindecată în mod miraculos de practica Falun Gong şi cum fusesem persecutată în ultimii ani pentru că practicam Falun Gong. I-am înaintat articolul personal poliţistei Huang şi am rugat-o să-l dea mai departe directorului Zhong. Speram că, citind articolul meu vor ajunge să vadă Falun Gong într-o lumină pozitivă şi vor trata practicanţii cu bunătate. După ce mi-au citit articolul, în loc să-mi arate bunătate şi simpatie, m-au ameninţat: „Ai fost deţinută de mai mult de 10 ori. S-ar părea că de fiecare dată ai reuşit să ieşi apelând la greva foamei. De data asta lucrurile vor sta cu totul altfel. Aşteaptă doar şi ai să vezi.”
M-au ţinut mâinile şi picioarele încătuşate pentru o perioadă de timp îndelungată. Nu am avut vreo altă alegere, decât aceea de a face din nou greva foamei. La patru zile după începerea grevei foamei au început să mă hrănească cu forţa, folosind metode brutale. Gardianul Yuan m-a tras din pat. Şapte - opt bărbaţi m-au prins şi m-au imobilizat pe o scândură strâmtă. Unii mi-au prins capul, mâinile şi picioarele alţii îmi strângeau ceafa in timp ce alţii îmi strângeau nasul. În cele din urmă nu am mai putut mişca deloc. Apoi au încercat să-mi introducă în stomac un tub de grosimea degetului mic. Deoarece tubul era relativ gros, le-a fost destul de greu să-mi străpungă esofagul. Am vomitat mult sânge şi am făcut spume la gură. Nu mi-am putut opri lacrimile. Când în cele din urmă au reuşit să ajungă cu tubul în stomac, mi-au introdus o cantitate mare de făină de porumb şi nu s-au oprit până când pasta nu a început să dea pe din afară, revărsându-se prin nasul meu.
Uneori mă gândeam în sinea mea: „Fiinţe simţitoare, cum puteţi fi atâta de confuze? Ceea ce fac practicanţii Falun Dafa este pentru salvarea oamenilor. Dar voi îi torturaţi cu cruzime. Ştiţi voi oare cât de mari sunt crimele voastre?” Nu este de mirare că binecunoscutul nemuritor Lu Dongbin spunea odată: „Mai degrabă aşi salva un animal, decât o fiinţă umană.” Fiinţele umane sunt atât de greu de salvat.
Totul este din vina lui Jiang Zemin
Pentru a mă face să spun de unde provin materialele Falun Gong pe care le-a găsit poliţia în casa mea şi unde trebuiau să meargă şi de asemenea pentru a mă forţa să renunţ la practica Falun Gong, poliţiştii de la staţia de poliţie a municipalităţii Yunlong au încercat tot le-a trecut prin minte. L-au găsit chiar pe primul meu prieten şi l-au adus pentru a mă vedea. Când acesta m-a văzut umblând încet prin cameră cu cătuşe la mâini şi la picioare, a fost şocat. Ştia că sunt o persoană cu inima bună şi cu integritate. L-a întrebat pe gardianul de siguranţă: „Ce crimă a comis? De ce aţi torturat-o atât de crunt? Încheieturile ei sunt pline de rugina de la cătuşele pe care le poartă, iar voi încă nu vreţi să i le daţi jos!” Gardianul de siguranţă răspunse: „A refuzat să se supună regulilor închisorii. A practicat exerciţiile Falun Gong, a împărtăşit experienţe cu alţi practicanţi Falun Gong şi a intrat în greva foamei.” Primul meu prieten a fost foarte mâhnit şi mi-a spus: „Dacă promiţi că vei renunţa la Falun Gong, pot plăti cauţiunea prin poştă şi te pot scoate de aici imediat. Poliţiştii de aici îmi sunt prieteni. De ce doreşti să suferi în continuare torturile de aici?” I-am mulţumit, dar i-am spus că nu pot merge împotriva conştiinţei mele, pentru a face ceea ce-mi sugerase el.
Data următoare când au încercat să mă hrănească cu forţa, gardianul Yuan m-a ameninţat: „Dacă refuzi în continuare să mănânci, îl voi face pe fostul tău prieten să plătească de fiecare dată 50 de yuani, ori de câte ori va trebui să te hrănim cu forţa. Dacă nici aşa nu o să reuşim, atunci îl voi aduce pe vărul tău şi îl voi face să te hrănească forţat chiar el.” Acesta lucrase odată ca poliţist la municipalitatea Yunlong şi se transferase cu mult timp în urmă la municipalitatea Jianyang. Într-o zi un poliţist veni pentru a face apelul. Toţi ceilalţi colegi din celulă stăteau pe podea şi se răsuceau strigându-şi numerele. După ce au terminat, şeful de celulă i-a spus poliţistului: „Mai este cineva care stă pe pat. Poliţistul mă întrebă: „De ce nu cobori, pentru a participa la apel?” Am răspuns: „Nu sunt un criminal.” Apoi mi-am ridicat capul, pentru a-l privi pe poliţist drept în ochi şi deodată am exclamat: „Verişorule!" Acesta fusese transferat la centrul de detenţie. Nu ne mai văzusem de câţiva ani buni, dar iată că acum ne întâlneam în asemenea circumstanţe.
Când l-am revăzut, am încercat pe cât am putut de bine să-i clarific adevărul despre Falun Gong. Acesta a spus: „Nu pot face nimic pentru a te ajuta. Cazurile Falun Gong sunt speciale. Există alte persoane însărcinate cu cazurile voastre. Eram chiar invidios pentru ceea ce reuşisei să realizezi. Niciodată nu aşi fi visat că vei ajunge într-o situaţie atât de deplorabilă.”
I-am spus: „Totul este din vina lui Jiang Zemin”
“Patul morţii”
În centrul de detenţie al oraşului Jianyang am fost legată o perioadă lungă de timp pe un dispozitiv de tortură numit „patul morţii”. Acesta este o bucată de panou metalic cu nişte găuri mici, prin care să poată trece nişte sfori. Este foarte strâmt, neavând loc decât pentru o singură persoană, care să stea pe el cu mâinile strânse pe lângă corp. Are o gaură mare în dreptul şezutei, astfel încât să se poată scurge excrementele pe acolo. Gardienii m-au legat strâns de pat cu faţa în sus. Frânghia avea grosimea beţelor chinezeşti folosite la masă şi era confecţionată din cânepă. Doi oameni au legat o frânghie lungă de la ceafă la braţele mele apoi au înnodat-o de pat. Apoi au înfăşurat frânghia de mai multe ori în jurul corpului meu, ca şi când aşi fi fost o bucată de carne pentru prăjit. Dacă îmi mişcam doar puţin capul, frânghia îmi pătrundea adânc în ceafă.
După ce am fost legată în felul acesta, braţele au început imediat să mă doară, iar apoi ceafa a început de asemenea să mă doară. Fiecare zi parcă era un an. În afară de mersul la toaletă, eram legată de acel pat zi şi noapte. Am încercat să suport agonia prin puterea gândurilor drepte şi prin recitarea articolelor Maestrului. Maestrul spunea: „Cultivarea este grea. Este atât de grea, încât chiar şi atunci când o calamitate teribilă loveşte, chiar atunci când maleficul persecută cu frenezie şi chiar atunci când viaţa voastră este în joc, trebuie să puteţi să vă continuaţi cu fermitate calea cultivării, nelăsând nimic în societatea umană să interfereze cu paşii pe care-i faceţi pe calea cultivării voastre.” (Esenţiale pentru progresul în continuare II, „Calea”)
După ce au recurs la hrănirea forţată, pentru a-mi amplifica durerile nu mi-au mai permis să merg la baie, trebuind să fac nevoile pe mine. Simţeam că vezica urinară îmi va plesni. Fruntea o aveam plină de sudoare şi chiar şi lenjeria intimă era impregnată cu sudoare. Le-am rugat pe colegele de celulă să mă dezlege, încât să pot merge la toaletă. Cererea mea a fost întâmpinată cu o bătaie brutală. Li Ying, o deţinută care avea funcţia de şef de celulă, mă lovea cu pumnii în piept. O altă traficantă de droguri, care fusese condamnată la moarte mă lovea cu cătuşele în cap. Am încercat să elimin elementele malefice din spatele lor prin puterea gândurilor drepte, în timp ce le spuneam cu sinceritate: „Ar trebui să vă păstraţi virtuţile. Va trebui să plătiţi într-o bună zi pentru lucrurile rele pe care le faceţi.” Cele două colege deţinute au continuat să mă lovească, exclamând: „Deoarece cultivi Adevăr - Compasiune - Toleranţă, ar trebui să înduri toate acestea.” După bătaia primită, cătuşele pe care le purtau mi-au lăsat două găuri mici în cap. Sângele mi se scurgea de-a lungul cefei, îmbibându-mi hainele şi perna. Poliţista Fan a intrat şi văzând cele întâmplate mi-a spus: „Aşa meriţi! Nimeni nu te-a pus să intri în greva foamei.” Colegele deţinute au îndrăznit să mă bată în felul acesta, deoarece ştiau că gardienii trec cu vederea astfel de lucruri.
În aceeaşi zi la prânz, gardianul Yuan, care mă tratase cu o cruzime extremă a intrat pentru a o vedea pe Li Ying, spunând înduioşător: „Plec.” „De ce?” îl întrebă Li, „unde te duci?” „Nu ştiu” a spus el, „te voi vizita mai târziu, după ce prietenii mei mă vor ajuta să-mi găsesc o altă slujbă.” În mod cert primise retribuţie pentru faptele sale rele şi fusese dat afară din serviciu.
Am intrat din nou în greva foamei pentru o lună. În acea perioadă nu am mâncat şi nici nu am băut nimic. Rănile mi se agravau în mod vizibil. Eram în pragul morţii. Pentru a nu fi considerat răspunzător de moartea mea, centrul de detenţie a notificat Curtea districtului orăşenesc Jianyang şi Brigada siguranţei de stat. După ce a primit confirmare din partea mai multor surse că voi muri, centrul de detenţie a înştiinţat poliţia de la Staţia de poliţie Wannianchang şi pe Li Qiangjun de la Biroul de Adminstraţie al Vecinilor, pentru a mă readuce în oraşul Chengdu.
Pentru a-şi acoperi crima, Centrul de detenţie al oraşului Jianyang nu a permis nimănui să-mi vadă rănile. Dar atunci când a venit poliţia din oraşul Chengdu pentru a mă aduce înapoi, am fost dusă având numai un tricou cu guler jos (nu aveam jachetă). Wei Daping, poliţistul de la Staţia de poliţie Wanninchang a văzut o mulţime de pete de sânge pe capul şi pe ceafa mea. A întrebat: „Ce s-a întâmplat?” „Am fost bătută de două deţinute” i-am răspuns. Directorul Zhong a revenit: „Cine a îndrăznit să te lovească.” Din cele spuse de el, era clar faptul că acesta nu dorea să preia responsabilitatea pentru ceea ce se întâmplase, încercând să nege totul. Wei Daping a notat numele celor două deţinute care mă loviseră, iar mai apoi m-a adus înapoi la Chengdu.
Săracă şi fără adăpost
După ce am fost adusă înapoi de la Centrul de detenţie al oraşului Jianyang, staţia de poliţie m-a rugat să semnez o înştiinţare pentru o deţinere penală, document în care era bifată poziţia „arestată”. În aceeaşi seară la orele 19 m-au trimis la spitalul numărul 6. Le-am recunoscut în mod clar planul. După ce îmi reveneam în spital, aveau de gând să mă trimită înapoi la închisoare. M-am opus cu fermitate aranjamentului lor şi am cerut să merg acasă.
După ce am părăsit spitalul, staţia de poliţie l-a repartizat pe Huang de la Biroul de Adminstraţie al Vecinilor să locuiască în casa mea, pentru a mă supraveghea zi şi noapte. În articolul „Un mesaj” Maestrul spunea: „Tot ceea ce fac în prezent discipolii Dafa este rezistenţa împotriva persecuţiei Dafa şi a discipolilor ei. Clarificarea adevărului, în acelaşi timp cu expunerea maleficului, restrânge maleficul şi diminuează persecuţia; iar expunerea maleficului este simultan cu curăţirea minţii oamenilor de otrava minciunilor şi înşelătoriilor maleficului – salvarea oamenilor. Aceasta este cea mai măreaţă compasiune, deoarece în viitor câteva miliarde de oameni vor obţine Legea, iar dacă minţile oamenilor conţin gânduri care se opun Dafa, odată ce această dramă malefică va lua sfârşit, va începe eliminarea unui număr mare de fiinţe umane, iar oamenii care au o relaţie predestinată pentru obţinerea Legii sau chiar un număr mai mare de oameni inocenţi pot fi eliminaţi. De aceea, tot ceea ce facem noi în prezent este magnific, este cu milă şi desăvârşeşte sfârşitul căii noastre.” (Esenţiale pentru progresul în continuare II: „Un mesaj”)
Pentru a ajuta mai multă lume să afle despre persecuţia Falun Gong şi pentru ca aceştia să aibă un viitor bun, l-am rugat pe Maestru să mă ajute să scap de sub supravegherea lui Huang, pentru a putea ieşi afară în scopul clarificării adevărului despre Falun Gong şi pentru salvarea fiinţelor simţitoare.
Oportunitatea se ivi în curând. Într-o zi Huang mă rugă să merg cu ea la piaţa fermierilor, pentru a cumpăra ceva legume. Am apelat la gândurile drepte pentru a elimina elementele malefice din spatele ei şi am cerut ajutorul Maestrului. L-am rugat să o pot îngheţa pe Huang, astfel încât să plec şi să fac cele 3 lucruri pe care ne-a rugat Maestrul să le facem. Totul s-a petrecut exact conform aşteptărilor. În după amiaza aceea i-am părăsit pe fiul de 11 ani şi pe mama mea de 70 de ani cu inima grea, devenind săracă şi fără adăpost.
Romanul este disponibil în limba chineză la adresa:
http://www.minghui.org/mh/articles/2004/7/22/79564.html
şi traducerea în limba engleză la adresa:
http://www.pureinsight.org/node/2715
Puteţi tipări la imprimantă şi puteţi transmite toate articolele publicate pe Clearharmony, dar vă rugăm să menţionaţi sursa şi să nu efectuaţi modificări asupra textului.