| Publicat la data: Vineri, 27 Februarie, 2009 |
|
De către Xue Zhonglian
[PureInsight.org] În vechime, un înţelept care era şeful unei trupe de teatru a plecat în lume împreună cu discipolii săi talentaţi pentru a căuta oameni cu relaţii predestinate folosindu-se de cântece şi dansuri. Au ajuns într-o aşezare din zona câmpiilor centrale ale Chinei şi au decis să rămână acolo o vreme.
Într-o zi, soţia acestui profesor care era şeful trupei de teatru a mers la piaţă să cumpere nişte rame ieftine de sârmă subţire de oţel. A cumpărat mai multe decât ar fi putut căra în ambele mâini. Vânzătorul şi ucenicul lui, prefăcându-se că o ajută pe doamnă să-şi aranjeze ramele pe braţe, i-au furat poşeta. În trupă era un băiat pe nume Lian, de vreo 20 de ani, foarte talentat. Acesta a ajuns mai târziu în oraş şi a văzut-o pe soţia profesorului său. S-a dus în grabă să o ajute cu acele rame.
Când ucenicul de la magazin l-a văzut pe acel tânăr că era obosit, a întrevăzut încă o ocazie să fure. Îngrămădind acele rame în braţele lui Lian a băgat mâna în geanta lui. Lian şi-a folosit imediat cealaltă mână şi l-a apucat pe ucenic de braţ întrebându-l încet dacă poşeta doamnei a furat-o în acelaşi mod. Ucenicul era îngrozit. Nu ştia ce să facă şi i-a zis vânzătorului: "El ştie. Ce facem?"
Lian a zis: "Ca om de afaceri, ar trebui să faci bani cum se cuvine. Această doamnă are părinţi şi copii care au nevoie de îngrijiri şi are nevoie de acei bani. Modul vostru de a face bani este foarte murdar. Dacă vreţi bani, pot să v-i dau pe ai mei, dar trebuie să îi restituiţi banii doamnei."
Vânzătorul râse viclean. A deschis geanta lui Lian şi găsi înăuntru o mie de Wen (veche monedă chinezească). Atunci zise: "Tu ai furat banii doamnei, tu trebuie să îi restitui." Şi strigă tare: "Prindeţi acest hoţ! Prindeţi acest hoţ!"
În faţa acestui vânzător lacom şi răutăcios, Lian nu a mai ştiut ce să zică. Oamenii se adunaseră şi au început să îl lovească brutal. Vânzătorul a rugat câţiva complici să-l lege strâns pe Lian. L-au forţat să bea trei căni dintr-o băutură alcoolică. Apoi l-au dus la şeful trupei de teatru, l-au forţat să îngenuncheze şi au cerut lumii să privească. Oamenii şi-au bătut joc de el, au râs şi l-au înjurat.
Colegii săi din trupa neştiind adevărul, împreună cu soţia profesorului, l-au învinovăţit. Lian a rămas tăcut şi îngenuncheat pentru mai multe zile. În acest timp, profesorul lui a trecut de multe ori pe lângă el, dar nici nu i-a aruncat vreo privire, nici nu i-a spus vreun cuvânt.
Neştiind câte zile au trecut, Lian a rămas în genunchi afară, înfruntând vântul, ploaia, soarele arzător şi dispreţul oamenilor. Cu toate acestea, Lian nu s-a plâns şi nu avea niciun pic de ranchiună, rămase tăcut indiferent ce auzea.
Într-o noapte târziu, profesorul lui veni lângă el, îi dezlegă funia, zâmbi şi spuse: "Ştiu totul. Ai trecut testul." În acel moment Lian izbucni într-un potop de lacrimi şi-i mulţumi profesorului.
Când am înţeles că eu eram ca Lian, nu puteam să-mi stăpânesc lacrimile. Atât de mulţi ani, am suferit mult pentru a obţine Fa. Ce aşteaptă Maestrul de la noi? Câtă muncă grea a trebuit depusă de către Maestru ca să-l ridice pe Lian? Cum putem noi înţelege modul de gândire al divinităţilor de nivel înalt fără a ne ridica propria noastră gândire la nivelul celei a acelor fiinţe? Astăzi cultivăm în această Fa universală. La ce nu putem renunţa? Ce vom obţine după ce renunţăm la ataşamentele noastre? Vom obţine ceva de o strălucire şi grandoare eternă.
Articolul se poate citi în limba chineză la adresa:
http://www.zhengjian.org/zj/articles/2008/8/13/54336.html
Articolul se poate citi în limba engleză la adresa:
http://www.pureinsight.org/node/5513
Puteţi tipări la imprimantă şi puteţi transmite toate articolele publicate pe Clearharmony, dar vă rugăm să menţionaţi sursa şi să nu efectuaţi modificări asupra textului.