| Publicat la data: Vineri, 27 Februarie, 2009 |
|
De către un practicant din China
(Clearwisdom.net) Suntem zilnic ocupaţi şi avem atât de multe lucruri de făcut: studiem Legea, facem exerciţiile, clarificăm adevărul, trimitem gânduri drepte, de asemenea ne facem munca zilnică şi avem grijă de familiile noastre. Timpul nostru este limitat. Şi deşi ştim că timpul este scurt, pierdem mult timp cu lucruri care nu sunt neapărat necesare. Unii dintre noi avem o senzaţie de urgenţă, dar dacă am şti că mâine ar fi prima zi când "Legea rectifică lumea umană" şi că mâine va veni vremea eliminării oamenilor, ce am face azi? Cred că toţi adevăraţii practicanţi Dafa ar zice: Am salva oameni! Am salva oameni în fiecare secundă!
Sunt tipul de om inactiv. Am făcut zilnic cele trei lucruri, dar m-am cam limitat. De obicei, făceam cele trei lucruri în timpul meu liber, după ce mă ocupam anterior de toate treburile zilnice obişnuite. Pentru a mă trezi, Învăţătorul mi-a arătat ceea ce eu pot înţelege la nivelul meu - scene şocante despre oameni care erau eliminaţi. Confruntat fiind cu asemenea scene, m-am simţit foarte ruşinat. Mi-a venit să plâng, dar m-am simţit norocos pentru că adevărata acţiune nu a început încă şi mai avem timp pentru a salva oameni.
Noi ştim că viitorul unei persoane depinde de atitudinea sa faţă de Dafa. Multe dimensiuni sunt ca piesele de puzzle şi multe fiinţe nu ştiu adevărul. Fiinţele de acolo aşteaptă, se uită şi unele sunt chiar împotriva noastră, foarte asemănător cu ceea ce se întâmplă în lumea umană. Deşi dimensiunea noastră arată normal pentru moment, în alte dimensiuni cursul eliminărilor a început deja. Zeii le controlează. Descriu în cele ce urmează ce am văzut:
Era o dimensiune foarte asemănătoare acestui Pământ, inclusiv modul oamenilor de a trata Dafa. Într-o zi, oamenii lor de ştiinţă au prevăzut sosirea unui uriaş dezastru şi că mulţi oameni vor muri. Oamenii de acolo erau în haos. Confruntaţi cu o astfel de situaţie, fiecare avea altă reacţie. Unii încercau să ia la ei mai mulţi bani. Unii se rugau. Unii îşi luau rămas bun de la cei dragi. Majoritatea plănuiau să se adăpostească într-un loc mai sigur. Eu eram curios ce se va întâmpla. Eram îngrijorat pentru ei. Nu voiam ca nici unul dintre ei să păţească ceva. Guvernul continua să transmită şi să spună oamenilor să nu intre în panică şi că se pot ascunde în subsoluri sau clădiri rezistente. Unii oameni renunţaseră să mai încerce să scape şi cântau cântece de rămas-bun. Nimeni nu se aşteptase să vină aşa dintr-o dată.
Atunci a sosit dezastrul şi în acel moment am putut vedea cât sunt de slabi oamenii de fapt. Nu era nevoie de nici o străduinţă. Indiferent unde se ascundeau, un potop venit din ceruri înghiţea totul instantaneu. Au urmat incendii imense cu explozii. Exploziile izbucneau oriunde se aflau oameni. Oamenii urlau terorizaţi. Corpuri moarte şi strivite se găseau peste tot. În continuare, pământul s-a despicat. Monştrii atacau oamenii. Cei care au supravieţuit potopului aveau de înfruntat dezastre şi mai mari, care veniseră, evident, cu scopul eliminării oamenilor. Căutau pe oricine era în viaţă. Eu stăteam acolo, dar nimic nu m-a rănit iar potopul m-a ocolit. După câteva minute totul s-a liniştit.
M-am uitat împrejur şi am observat tot pământul ars peste tot şi corpuri moarte şi strivite. Deodată am văzut în depărtare nişte oameni încă în viaţă. Teribil şocaţi, se îmbrăţişau şi tremurau. Nu le venea să creadă că sunt încă în viaţă. După o vreme, unul dintre ei a strigat: "Falun Dafa este bună!" (Falun Dafa Hao) şi toţi au început să plângă. Şi-au spus în şoaptă: "Ceea ce ni s-a spus este adevărat! Toate lucrurile erau adevărate!" Mi-am dat seama că toţi acei supravieţuitori erau cei care înţeleseseră adevărul. Deşi ei ştiau adevărul, le-a fost totuşi greu să creadă cu adevărat până nu s-a întâmplat. Îi plângeau pe morţi, dar în acelaşi timp se simţeau norocoşi că s-au salvat. Erau foarte recunoscători către Dafa şi oricui le spusese să recite "Falun Dafa este bună".
În continuare pământul a început să se schimbe. Dărâmăturile şi corpurile neînsufleţite au dispărut rapid şi a răsărit iarba verde. Lumea se schimba repede. Cerul a devenit albastru. Mulţimea şocată ştia acum că a fost Dafa cea care i-a salvat şi a creat o nouă lume pentru ei. Au început să se veselească - pentru că intrau într-o nouă lume şi pentru practicanţii Dafa care i-au salvat! Dar eu eram foarte întristat. Văzând noua lume, îmi venea să plâng pentru că rămăseseră atât de puţini oameni, chiar foarte puţini. Îmi era ruşine să mă uit la ei. Îmi era ruşine că nu am salvat mai mulţi oameni. Scena devenise neclară, dar şocul meu rămânea. Părea că asta ar fi fost o scenă a lumii mele. Când am văzut oameni murind am fost foarte îndurerat. Am regretat profund că nu am clarificat adevărul mai multor oameni înainte.
Curând am intrat într-o altă lume unde eliminarea oamenilor urma să aibă loc. Ca şi în scena anterioară, oamenii ştiau că urma să vină un dezastru. Ei repetau aceeaşi greşeală ca şi cei din lumea pe care o văzusem anterior şi credeau că puteau preveni dezastrul şi să se salveze. Erau ocupaţi cu pregătirile, cu respectarea ordinelor poliţiştilor care vorbeau la porta-voce pe străzi. Deodată am prins curaj. În prima lume nu am avut timp să fac nimic când s-a întâmplat, dar de data asta, în lumea aceasta, încă mai am timp, chiar dacă este limitat. M-am hotărât că voi încerca să salvez pe oricine voi putea şi am fugit către [unul dintre poliţiştii cu] porta-voce, dar oamenii aceia au încercat să mă oprească. Credeau că vreau să opresc discursul poliţistului. I-am ignorat şi am reuşit să trec de toate obstacolele şi în final am ajuns la porta-voce. Vroiam să spun tuturor că vor fi salvaţi dacă vor spune "Falun Dafa este bună" când se va întâmpla dezastrul. Dar poliţistul a venit şi mi-a smuls porta-vocea şi a chemat gărzile de securitate să mă ia. Mulţimea mă învinovăţea că le iroseam timp preţios. Am strigat furios la poliţist: "Ceea ce faci tu va cauza moartea tuturor împreună cu tine. Te vor urî mereu…" Dar refuza să-mi dea porta-vocea. Am lăsat gărzile de securitate şi am ţipat la mulţime: "Vine un dezastru! Dacă nu vreţi să muriţi, amintiţi-vă să strigaţi 'Falun Dafa este bună!'" Am tot strigat la mulţime iar şi iar. L-am auzit pe poliţist strigând la oameni: "Nu ascultaţi de omul acesta nebun. Să continuăm prevenirea dezastrului…" Oamenii se uitau la mine cu reacţii diverse: derutaţi, compătimitori şi furioşi. Nu aveam timp să îmi pese de asta din moment ce vedeam norii roşii pe bolta cerului care vesteau dezastrul. Eram mai neliniştit şi am fugit în mulţime strigând la ei să repete: "Falun Dafa este bună", dar vocea mea era prea slabă şi nimeni nu-mi acorda atenţie. Am fugit peste tot unde erau mulţi oameni şi am strigat, şi iar am strigat, dar zgomotele puternice dimprejur îmi acopereau vocea. Am regretat atât de mult că nu le-am spus mai devreme. Câţi oameni mai pot salva acum? Dezastrul s-a întâmplat; acelaşi potop ca şi un tsunami. Oamenii au subestimat dezastrul, gândindu-se că va fi un dezastru natural obişnuit. Totul a fost distrus după potop.
În continuare am văzut o altă scenă şocantă. Au sosit Zei şi în această dimensiune Zeii eliminau direct oamenii. Stăteau deasupra apelor şi comandau potopului să meargă în locurile unde erau adunaţi oamenii. Aceştia nu aveau nici o şansă de salvare. Potopul dispărea după ce majoritatea vieţilor piereau.
Supravieţuitorii priveau toate acestea şocaţi. Înainte de a avea timp să se simtă norocoşi că au supravieţuit, a doua serie de eliminări sosi. Nenumărate bestii înaripate coborau din ceruri. Le-am văzut şi ştiam ce urma să se întâmple. Am strigat la mulţime: "Fugiţi!", dar era prea târziu. Bestiile căutau oamenii şi aruncau foc înspre ei. Lumea era acoperită de foc. Auzeam doar strigăte, am căzut în genunchi şi am început să plâng. În continuare, au sosit Zei folosind trăznete. Ei trimiteau săgeţi electrice albastre şi mulţi dintre oamenii care supravieţuiseră focului au fost ucişi de electricitate. Corpuri arse erau peste tot şi nu îmi puteam da seama care muriseră de foc şi care de electricitate.
În acel moment am văzut o scenă de neuitat: o persoană, ca să scape de foc, a încercat să se caţăre pe un gard de oţel. Când era în vârful gardului, un trăznet fu tras către el. Am strigat: "Nu!" Văzându-l zvârcolindu-se dureros în luminile fulgerătoare am strigat la el cu o ultimă speranţă: "Repede, strigă Falun Dafa este bună!" Atunci am auzit nişte sunete care veneau dinspre el în mod intermitent: "Fa... Lun... Da... Fa... Hao." S-a întâmplat o scenă surprinzătoare: focul de pe corpul lui s-a stins instantaneu. Hainele îi erau toate arse, iar el îşi păstra poziţia de zbatere. Atunci a realizat că era în viaţă şi a început să plângă zgomotos şi să strige printre suspine: "Falun Dafa este bună!"
Mulţi oameni văzuseră ceea ce s-a întâmplat. Dintr-o dată toţi au strigat: "Falun Dafa este bună!" Strigătul se răspândea, iar focul şi trăznetele s-au oprit. Un ecran enorm a coborât din cer şi a redat tot ceea ce tocmai se petrecuse. Oamenii care avuseseră norocul să supravieţuiască s-au adunat în faţa ecranului şi priveau cum oamenii erau eliminaţi sau salvaţi de Dafa. La sfârşit, cu toţii au îngenunchiat şi au spus din toată inima: "Falun Dafa este bună!" Lucrurile au început să se schimbe şi astfel începu o nouă lume.
Au fost multe scene asemănătoare, pe care nu mi le mai amintesc. Ceea ce îmi amintesc cu adevărat a fost tristeţea care am simţi-o privind oamenii care erau eliminaţi şi regretul meu profund pentru că nu am clarificat adevărul şi nu i-am salvat mai devreme. Rectificarea Fa nu s-a terminat încă şi încă mai avem timp să salvăm oameni. Noi suntem singura speranţă a oamenilor. Înainte să înceapă eliminarea trebuie să ne grăbim şi să folosim fiecare minut şi fiecare secundă ca să salvăm oameni. Nu lăsaţi regrete pentru viitor.
Acest articol se poate citi şi în limba engleză la adresa:
http://www.clearwisdom.net/emh/articles/2009/1/12/103847.html
Puteţi tipări la imprimantă şi puteţi transmite toate articolele publicate pe Clearharmony, dar vă rugăm să menţionaţi sursa şi să nu efectuaţi modificări asupra textului.