Roman: Înfruntând furtuna (III-4)

Partea 3 – Capitolul 4
 
Facebook Logo LinkedIn Logo Twitter Logo Email Logo Pinterest Logo

Continuând Partea 3 – Capitolul 3: http://ro.clearharmony.net/articles/200702/1141.html

Partea III. Deţinută de unsprezece ori

Trecând prin încercările deţinerilor şi torturilor repetate

Capitolul 4: Regimul chinez foloseşte minciuni colosale pentru a înşela populaţia

Televiziunea Sichuan difuzează minciuni în programele sale de ştiri

Am fost închisă o săptămână într-o cameră mică în Biroul de legătură al oraşului Chengdu din Beijing şi dusă înapoi în Chengdu sub supravegherea poliţiştilor destrăbălaţi. Odată ajunsă la Chengdu am fost trimisă Centrul de reabilitare al drogaţilor din Districtul Qingyang din oraşul Chengdu şi constrânsă să iau parte pentru două zile la o clasă de spălare a creerelor. Toţi practicanţii Falun Gong din oraşul Chengdu, care fuseseră arestaţi pentru că au făcut apeluri în favoarea Falun Gong erau forţaţi să ia parte la o sesiune de două zile de spălare a creerelor.

Apoi am fost trimisă la un centru local de detenţie. Sentinţa iniţială a fost de 15 zile. Imediat ajunsă la centru de detenţie, dealtfel ca toţi ceilalţi prizonieri, am fost forţată să dau jos hainele, fiind căutată la piele. Când era vorba de practicanţi Falun Gong, gardienii îşi concentrau eforturile pe confiscarea banilor, a cărţilor şi a articolelor scrise de Fondatorul Falun Gong, Domnul Li Hongzhi. Fiecare practicant era forţat să plătească 15 yuani pe zi, cheltuieli de subzistenţă. După plata acestei sume, fiecare dintre noi trebuia să pescuiască un bol pentru mâncare învechit de vreme şi murdar dintr-un container mare umplut cu apă, lăsat afară. Apoi fiecare primea câte o pereche de beţe butucănoase şi două bucăţi de hârtie de mătase. Asta este tot ceea ce am primit în cele 15 zile.

După prânz am început să practic exerciţiile Falun Gong. chiar înainte de terminarea primului set, o colegă mi-a spus: "Tu ai un anevrism al arterelor craniene într-un picior.”

"Cum de ştii? .” am exclamat surprinsă.

A răspuns: "De îndată ce ai intrat mi-ai părut o figură familială şi vocea ta de asemenea. Nu îmi aminteam unde te mai văzusem înainte. Când ai început să practici exerciţiile Falun Gong, îmi amintesc că te văzusem la televizor mai înainte. Iarna trecută m-am întors în oraşul meu, pentru a-mi ajuta familia să recolteze grâul. După cină familia mea s-a aşezat pentru a se uita la televizor. Ştirile locale au conţinut o informaţie despre tine. Erai într-o cameră cu mai mulţi oameni. Spuneai că eşti practicant Falun Gong. Ţi-ai dat numele şi locul de unde veneai. Apoi ridicai pantalonul pentru a arăta ceva pe picior. După asta nu am mai putut auzi ceea ce spuneai. Reporterul TV explica cum că după ce începuse-i practica Falun Gong, contractasei un anevrism al arterelor craniene. De asemenea a spus că Falun Gong îţi interzicea urmarea unui tratament medical şi că din această cauză ai paralizat. Cum se explică faptul că te afli aici şi nu eşti paralizată? .”

I-am spus: "Nu am fost niciodată paralizată. Am fost deţinută în diverse centre de detenţie pentru câteva luni în iarna trecută. După eliberare am mers la Beijing pentru a depune un apel în favoarea Falun Gong. de aceea am fost din nou arestată. Cadrul TV pe care l-aţi văzut a fost luat pe data de 1 Octombrie 1999 în biroul ziarului Business Morning. În acea zi ziarul a publicat un articol care calomnia Falun Gong, numindu-l un cult. Împreună cu câţiva practicanţi din localitate am mers la biroul ziarului, pentru a povesti reporterului cât de mult am beneficiat atât mental, cât şi fizic în urma practicii Falun Gong. Un reporter a luat câteva notiţe şi acolo era de asemenea şi o cameră video. Le-am spus cum din copilărie suferisem de un anevrism al arterelor craniene în piciorul drept şi cum starea mea se înrăutăţea odată cu trecerea timpului în ciuda spitalizărilor repetate. Un chirurg a pus un diagnostic greşit şi mi-a scos un vas de sânge din picior din greşeală. A cauzat deteriorări ale nervilor cerebrali, dezvoltând astfel o gravă afecţiune cerebrală. Când boala se manifesta, nici nu mai puteam umbla bine şi aveam pierderi temporare ale vederii. La două luni după începerea practicii Falun Gong atât anevrism al arterelor craniene în piciorul drept cât şi afecţiunea cerebro-vasculară de care sufeream au dispărut complet. Aveam pete negre-maronii pe faţă. Cheltuisem zeci de mii de yuani pe tratamente cosmetice, încercând să le îndepărtez, dar totul fusese în zadar. Petele au dispărut complet după o săptămână de la începerea practicii Falun Gong.”

Colega destul de şocată m-a întrebat: "Deci tu afirmi că Falun Gong este în realitate bun? Dar atunci cum s-a ajuns ca la programul prezentat la TV să se spună că Falun Gong ar fi rău? Este şocant că mass-media poate minţi în felul acesta. E greu de ştiut câtă lume o fi fost indusă în eroare cu ocazia ştirilor referitoare la tine. Dacă nu te-aşi fi văzut cu ochii mei, aşi fi crezut că ştirea transmisă a fost adevărată. Ştirea a fost transmisă le televiziune de mai multe ori. Eu am urmărit-o într-o seară. În seara următoare, când îmi spălam picioarele, fiul meu mi-a spus să vin repede, pentru că se retransmite ştirea despre doamna care practică Falun Gong.”

Am întrebat-o: "Pe ce canal s-a transmis reportajul legat de mine?” A spus: "La noi la ţară nu putem prinde semnal decât pe n singur canal de televiziune. Aceasta este staţia de televiziune Sichuan.” Am întrebat-o: "Dacă cineva în viitor va face vreo investigaţie pe această temă, vei avea curajul să fii alături de mine?” A răspuns: "În mod sigur da. Mă numesc Jiang Xianbi, locuiesc în oraşul Fangsheng, ţara Lezhi, provincia Sichuan. Am un magazin de biciclete în oraş la mine. Sunt deţinută aici, pentru că am cumpărat o bicicletă furată.”

În celulă erau peste douăzeci de persoane şi toţi au fost şocaţi de ceea ce auziseră. Erau îngroziţi de faptul că mass-media îndrăznea să spună în mod deschis minciuni şi să înşele în mod intenţionat audienţa, pentru a calomnia Falun Gong. După ce au auzit adevărul despre Falun Gong, mai mult de jumătate din persoanele din celula mea au început să înveţe imediat exerciţiile Falun Gong împreună cu mine. Alţi oameni mi-au spus că de îndată ce vor fi eliberaţi vor începe de asemenea să înveţe Falun Gong. Le vor spune de asemenea membrilor familiei şi prietenilor că lucrurile spuse la televiziune despre Falun Gong sunt minciuni.

Gardienii au aflat curând că mulţi din celula mea au început să practice Falun Gong. I-au scos afară în mod individual şi i-au ameninţat pe fiecare în parte: "Dacă continui practica Falun Gong termenul de detenţie îţi va fi prelungit şi chiar nici nu ar mai trebui să te gândeşti să părăseşti acest loc.” În ciuda acestor ameninţări, câţiva întemniţaţi au persistat în practica Falun Gong. Astfel au fost forţaţi să rămână o perioadă mai lungă ca pedeapsă.

Un cadru comunist senior întemniţat în centrul de detenţie

La câteva zile după ce am fost trimisă la centrul de detenţie, poliţia a adus aici o doamnă în vârstă de şaptezeci de ani pe nume Liu Can. A fost decan la Colegiul de juniori nr. 69. Împreună cu soţul ei, au fost membrii ai Partidului Comunist de câteva decenii, ambii luptând în Armata Chineză în timpul războiului coreean. Ambii copii ai lor trăiesc la ora actuală în afara Chinei. Ca şi mine Liu Can a fost întemniţată în diverse centre de detenţie şi în staţia locală a poliţiei pentru perioade lungi de timp, pentru că mersese la Beijing pentru a face apel în favoarea Falun Gong. În timpul celei mai recente detenţii la staţia poliţiei locale, Liu Can a aflat că soţul ei căzuse pe trotuar când fusese să cumpere ceva de mâncare, rănindu-se grav la picior. Nu putea să se îngrijească singur, ne-având altceva de mâncat, decât chec înmuiat în fiecare zi. A vrut să meargă acasă pentru a avea grijă de el, refuzând să se întoarcă la centrul de detenţie. Trei poliţişti de la Staţia poliţei din Jianshelu au călcat pe spatele ei, legându-i mâinile la spate. A fost aruncată pe scaunul din spate al unei maşini a poliţiei şi forţată să se întoarcă la centrul de detenţie.

La prânz am mers la micul magazin din incinta centrului de detenţie, pentru a ne cumpăra ceva articole personale. Câţiva practicanţi Falun Gong, printre care şi eu, am stat de vorbă puţin cu Liu Can. Din cauza asta gardienii ne-au forţat să rămânem sub soarele arzător. În acea zi era foarte cald. Am fost forţaţi să stăm pe o alee de ciment şi am putut simţi temperatura de sub picioarele noastre cum urcă. Bucata de săpun pe care numai ce o luasem o de la magazin a început să se topească. În ciuda vârstei înaintate, Liu Can a fost de asemenea forţată să rămână împreună cu noi în soare.

Detenţii repetate o perioadă lungă de timp

În centrul de detenţie erau mulţi practicanţi Falun Gong care fuseseră arestaţi în repetate rânduri şi forţaţi să petreacă lungi perioade de timp acolo. Mulţi erau oameni în vârstă.

Într-o zi după cină şeful centrului de detenţie i-a rugat pe toţi practicanţii Falun Gong să se adune într-una din camere. Ne-a spus: "Nu aşi dori să vă reîntoarceţi. Locul vostru nu este aici. Vara temperatura înăuntru va fi de cel puţin 50 0C. Ventilaţia este foarte slabă şi ventilatoarele nu lucrează deloc. Cum ar putea suporta bătrânii?” I-am răspuns: "Şefule nici noi nu dorim acest lucru. Ştiţi bine că nu ni se permite să ne întoarcem acasă. După ce terminăm un termen de detenţie, poliţia pur şi simplu ne trimite imediat să efectuăm un nou termen de detenţie.

Centrul de detenţie a implementat curând o politică – odată ce un deţinut era eliberat de acolo, nu putea fi trimis înapoi în centrul de detenţie în aceeaşi zi.

Poliţia rapid a găsit o nouă modalitate de procedură adaptată la această politică. Atunci când un practicant Falun Gong îşi încheia un termen poliţia pur şi simplu îl scotea de acolo, îl încuia în staţia poliţiei pentru o noapte şi în dimineaţa următoare îl trimitea înapoi la centrul de detenţie. Camera unde era reţinut la poliţie era foarte mică şi îngustă. Era o cameră întunecoasă fără ferestre. Camera nu avea nimic în afară decât o groapă plină de fecale şi urină. Treceau săptămâni întregi până groapa era golită. Era cam la sfârşitul lui Aprilie începutul lui Mai. Camera mirosea teribil, fiind plină de ploşniţe şi ţânţari. Eram plină de muşcături de insecte şi nu puteam dormi noaptea. Într-o noapte eram extrem de obosită, în final adormind. Când m-am trezit şi am deschis ochii, am văzut o broască râioasă ghemuită lângă mine, holbându-se la mine. Am încercat să o dau afară, dar nu am reuşit.

Un termen la centrul de detenţie era de două săptămâni. Când terminam un astfel de termen, poliţia mă aducea înapoi la staţia poliţiei, înainte de a mă trimite înapoi a doua zi la centrul de detenţie. Deoarece ziua petrecută la staţia poliţiei pica Duminica, fiul meu putea veni să mă vadă la staţia poliţiei odată la două săptămâni. Dar poliţistul cu inima crudă Wei Daping a schimbat în mod deliberat termenul detenţiei mele de la 2 săptămâni la 10 zile. În felul acesta fiul meu era la şcoală în ziua în care mă aflam la staţia locală a poliţiei şi nu mai putea veni să mă vadă.

După ce am trecut prin cinci termene consecutive în centrul de detenţie, l-am rugat pe fratele meu să-mi vândă maşina la un preţ ieftin, din moment ce nu era folosită de nimeni. Pentru a forţa practicanţii Falun Gong să renunţe la credinţa lor, gardienii de la centrele de detenţie deseori le întrerupeau acestora în mod intenţionat alimentarea cu apă în timpul verilor călduroase. Mai mult de 20 de persoane se aflau reţinute într-o încăpere care abia depăşea 10 m2. Ne având apă nu puteam spăla urina şi fecalele. Mirosul din acea încăpere era teribil. Când i-am cerut şefului celulei apă pentru a curăţa mizeria, el a rostit în batjocură cu voce tare: "Dacă doriţi confort, mergeţi la hotelul de patru stele Jingjiang. Asta este situaţia de aici. Cine v-a pus să veniţi aici?” Bineînţeles, dacă vreun superior venea să viziteze amenajarea, apa era totdeauna pornită.

Greva foamei în grup şi hrănire forţată cu brutalitate

Pentru a protesta faţă de arestarea noastră ilegală şi faţă de continua detenţie ilegală, am pornit o grevă a foamei în grup în a doua jumătate a lunii Mai. Şeful centrului de detenţie s-a speriat şi a venit să ne convingă să renunţăm la grevă. I-am spus : "Nu! Noi credem în “Adevăr, Compasiune, Toleranţă” şi nu este nimic greşit în asta. Dorim doar să mergem acasă." A răspuns: "Aţi fost trimişi aici de diferite staţii ale poliţiei. Sarcina noastră este de a vă urmări şi a vă preda înapoi, când aceştia vin să vă ia. Nu avem competenţa de a vă elibera." I-am spus: "În acest caz nu avem de ales, decât să validăm Legea cu vieţile noastre. Fiecare ştie că viaţa este preţioasă. Dar pentru libertatea noastră, pentru credinţa noastră, nu avem de ales, trebuie să intrăm în greva foamei."

Centrul de detenţie a notificat Departamentul Poliţiei din Chengdu despre greva foamei declanşată de noi. Un şef de divizie pe nume Feng Jiuwei împreună cu alţi poliţişti au adus o echipă de medici şi surori de la Spitalul de boli mentale Ankang, care au încercat să hrănească practicanţii cu forţa prin violenţă brutală. Fiecare femeie practicantă a fost luată în afara celulei de câţiva bărbaţi puternici şi apoi imobilizată de 7 - 8 bărbaţi pe un “pat” făcut din 2 bănci lungi alăturate. O persoană fixa capul practicantei. Alţii îi fixau mâinile şi picioarele. O altă persoană îi strângea nasul sau îi presa ceafa, iar alta îi deschidea gura cu forţa. Practicanta încerca să lupte. Dar după ce se epuiza, sora îi împingea un tub în gât.

Sesiunea de hrănire forţată era foarte dureroasă. Deseori dădeam afară o mare cantitate de sânge sau vomitam după fiecare sesiune. Nu puteam să opresc lacrimile care-mi curgeau de atâta durere. În astfel de momente deseori recitam poemul Maestrului “Inima cunoscătoare”, pentru a mă încuraja.

Era acolo o practicantă Falun Gong care se numea Yan Dihui şi care era deţinută odată cu mine. Avea cincizeci ce ani şi lucra la Fabrica de textile din provincia Sichuan. Am văzut-o cum vomita cantităţi mari de puroi, sânge şi salivă, când poliţia încerca să o hrănească cu forţa. Era în mijlocul unei suferinţe cumplite. Lacrimile-i curgeau şiroaie şi stomacul arunca totul afară cu convulsii. Dar tot nu le-a permis poliţiştilor să o hrănească cu forţa.

După ce am început greva foamei în grup, am scris o petiţie, solicitând eliberarea necondiţionată. Ni s-a permis în fine să mergem acasă pe 24 Mai.

După ce m-am întors acasă, am primit vizita multor prieteni. Unii au spus că şi-au făcut griji pentru mine, după ce m-au văzut la TV. Au încercat să se uite de mine peste tot. Au crezut că eram spitalizată şi au încercat să afle în ce spital sunt. Când m-au văzut, s-au bucurat că în fine mi s-a permis să merg acasă, dar în acelaşi timp au fost furioşi în legătură cu ştirile care au fost fabricate în legătură cu mine.

Experienţa mamei mele

După ce vizitatorii au plecat, mama mi-a spus ce i s-a întâmplat de la ultima noastră întâlnire încoace. "După ce tu şi fiul tău aţi plecat la Beijing, pentru a face apel în favoarea Falun Gong pe 3 Decembrie 1999, am început să regret că nu am mers cu voi. M-am dus la Beijing pe cont propriu pe 6 Decembrie pentru a face de asemenea apel în favoarea Falun Gong. Doream să spun guvernului experienţa mea proprie după ce am început practica Falun Gong. Dar nici nu am ajuns bine la Biroul de Apel, că am şi fost arestată şi deţinută la Biroul de legătură al oraşului Chengdu din Beijing. Am fost încuiată într-o cameră cu o masă şi câteva scaune. Pat nu exista. Era foarte frig, aşa că mi-am pus picioarele pe un scaun, pentru a le menţine calde. Un gardian pe nume Wang m-a văzut şi a crezut că practic exerciţiile Falun Gong. M-a înşfăcat, împingându-mă afară. Ca pedeapsă mi-a spus să rămân afară unde era foarte frig. Un coleg practicant pe nume Wan Suhua i-a spus: "Este prea bătrână şi afară este prea frig. Lasă-mă să stau în locul ei afară." După un timp m-a împins înăuntru. După alte două zile am fost adusă înapoi la Chengdu şi trimisă la un centru de recuperare al toxicomanilor. Centrul folosea difuzoare asurzitoare, pentru a calomnia Falun Gong. Dimineaţa după ce ne trezeam, gardienii ne ordonau să scoatem păturile afară. Fiind prea bătrână, nu puteam ţine pasul cu ceilalţi. Astfel drept pedeapsă trebuia să stau perioade lungi de timp afară. De multe ori nu mi se dădea nimic de mâncare. Apoi poliţia m-a trimis la Centrul de detenţie Jiuru. Cum am ajuns acolo, tot nu mi s-a dat de mâncare. Nu voi putea uita niciodată prima noapte petrecută la Centrul de detenţie, când nu am putut dormi deloc, pentru că-mi era prea foame şi prea frig.

Când mă aflam la Centrul de detenţie, gardienii veneau deseori la mine la miezul nopţii, întrebându-mă dacă doresc să mai continui practica Falun Gong. Da fiecare dată răspundeam: "Da." Drept pedeapsă eram scoasă afară, pentru a sta timp îndelungat în ger. Detenţia a durat o jumătate de lună. Wei Daping, poliţistul de la Staţia poliţiei Wannianchang m-a preluat de la centrul de detenţie. M-a minţit spunându-mi: "Fiica ta a fost condamnată la trei ani de lagăr de muncă pentru că practică Falun Gong. N-ai să o mai vezi niciodată. Nu mai poţi locui în casa ei." După ce am luat prânzul m-a forţat să merg la casa fiului meu. Odată ajunsă acolo, poliţia de la Staţia poliţiei Gaodianzi, care supraveghea zona unde trăia fiul meu, m-a forţat să mă întorc în satul meu din Jianyang. Odată ajunsă acasă, soţul meu a primit ordin să mă urmărească. Chiar acasă, poliţia de la Staţia locală a poliţiei a venit pentru a descoperi unde locuiesc, întocmind planuri pentru a mă hărţui în continuare.

După Anul Nou Chinezesc din 2000 am mers în secret acasă la tine, sperând că fiul tău va începe în curând şcoala. Casa era atâta de murdară, încât mi-au trebuit trei zile pentru doar pentru a curăţa locul. Nu am îndrăznit să ies afară, pentru că-mi era frică să nu afle cumva poliţia că m-am întors şi să mă forţeze să merg acasă. Dacă mergeam acasă, cine mai avea să aibă grijă de fiul tău? Nu puteam ieşi să cumpăr mâncare. Când fratele tău l-a adus pe băiatul tău acasă, a adus şi ceva legume. După ce le-am terminat, am început să mâncăm legume murate. Când le-am terminat şi pe acestea, tot ceea ce mai aveam de mâncare era orez fiert pe care am pus sare. După ce am mâncat în felul acesta o perioadă bună de timp, acum m-am obişnuit astfel. Mi-am spus: „Indiferent de felul în care Jiang Zemin şi clica sa persecută Falun Gong, atâta timp cât mai am suflare în mine voi continua să practic.


Am fost bucuroasă să văd ce credinţă puternică avea mama mea în Falun Gong. În acelaşi timp, eram răvăşită de cât de departe mersese Jiang Zemin şi regimul său cu persecuţia Falun Gong şi a practicanţilor săi, cât şi de felul în care fabrica minciuni, pentru a înşela publicul.


Romanul este disponibil în original în limba chineză la adresa:
http://www.minghui.org/mh/articles/2004/7/20/79562.html
şi traducerea în limba engleză la adresa:
http://www.pureinsight.org/pi/index.php?news=2621

* * *

Facebook Logo LinkedIn Logo Twitter Logo Email Logo Pinterest Logo

Puteţi tipări la imprimantă şi puteţi transmite toate articolele publicate pe Clearharmony, dar vă rugăm să menţionaţi sursa.