|
Un moment care mi-a schimbat viaţa Scris de o practicantă nouă Falun Dafa din China continentală Când eram mică mama îmi spunea deseori, “A te întoarce este ceva ce nu poate fi schimbat nici chiar pe o mie de galbeni.” Ea mi-a spus să-mi amintesc să mă întorc când ies afară, în cazul că aş putea uita ceva; să mă întorc când merg pe stradă, în cazul în care aş putea pierde ceva; dacă fac ceva rău, ar trebui să o recunosc cu curaj; dacă cad ar trebui să mă ridic de jos singură; să-mi amintesc că trebuie să mă întorc cu regularitate pentru a privi la lucrurile şi oamenii din jurul meu, deoarece acesta este lucrul cel mai preţios din viaţă. Nu m-am gândit niciodată dacă cuvintele mamei mele au avut vreun înţeles special până într-una din zile când am împlinit treizeci şi şase de primăveri şi de cascade. Când m-am întors odată întâmplător şi mi-am dat seama cu surpriză că viaţa mea se schimbase deja.
Era în toamna lui 2002. Într-o duminică după-amiază, îl aşteptam pe un prieten cu care programasem o întâlnire pe Internet; cu toate acestea fără vreo explicaţie el n-a apărut, aşa că mi-am petrecut timpul căutând articole noi. Chiar atunci am auzit un sunet ca o bătaie la uşă – un străin cerea să-mi verifice ID-ul QQ [pentru camera de chat QQ]. În condiţii normale nu aş fi fost niciodată tentată să vorbesc cu străinii pe chat. Una fiindcă nu aveam timp pentru aşa ceva, a doua fiindcă mă feresc de străini pe Internet. Dar acest mesaj mi-a atras atenţia – “Cele mai bune urări pentru amândoi.” Ce propoziţie reconfortantă! Nu era nici servilă, nici ezitantă. Am făcut click pe profilul său şi l-am adăugat pe lista de prieteni. Chiar aşa dintr-odată, ne-am întâlnit unul cu celălalt dintre milioane de chateri. “A te întoarce este ceva ce nu poate fi schimbat nici chiar pe o mie de galbeni.” Totul este predestinat. Pe “websit-ul lui personal”, (mai târziu am aflat că nu era website-ul lui personal, ci un site numit Yanling "Casa de vis”) am aflat că era un practicant Falun Gong, un chinez care trăia peste ocean. Acel site avea multe fotografii frumoase, care m-au impresionat mult. “Eşti un practicant Falun Gong?” am întrebat (până şi tonul meu reflecta influenţa Partidului Comunist Chinez (PCC)). Scriind cu dificultate în chineză, el mi-a copiat pe calculator câteva paragrafe din articole introductive despre Falun Gong. I-am spus, “Să fiu sinceră nu sunt de acord cu acest tip de persecuţie.” Am încercat să-l consolez dar nu prea ştiam ce să spun. Puteam numai să-i arăt simpatia mea. El m-a rugat să răspândesc adevărul [despre Falun Gong] mai multor oameni, dând tuturor ocazia de a şti adevărul, deoarece este foarte important, lucru pe care nu l-am acceptat. În China continentală nu există mulţi oameni care, asemenea mie, simpatizează pe faţă cu Falun Gong. Nimeni dintre cei apropiaţi şi cunoscuţi de mine nu practică Falun Gong. Conversaţia noastră s-a încheiat în grabă, deoarece era ora mesei pentru mine. În următoarele câteva luni nu am luat legătura. Pentru mine el era doar unul din acei străini pe care îi întâlneşti din întâmplare dintre milioanele de pe Internet. Eu nu ştiam cine era el sau unde locuia. Nu eram nici măcar sigur care era genul persoanei [deşi presupuneam că era de gen masculin]. Amintirea acestei persoane se estompa.
Era în primăvara anului următor. Când mi-am deschis din nou QQ-ul am văzut un mesaj de la el: îmi ura un an nou fericit. I-am trimis aceeaşi urare. Imediat după asta ne-am întâlnit din nou pe Internet. Nu am vorbit prea mult, dar trăiam un sentiment de reuniune ca după un timp îndelungat. El încă vorbea despre Falun Gong, preocupându-se să fie o persoană bună, blândă şi neegoistă. Uneori doream să schimb subiectul, dar după un timp ne reîntorceam iarăşi la Falun Gong. Îi respectam credinţa, dar nu plănuiam să învăţ practica. Eram sănătosă şi cariera mea era reuşită. Eram satisfăcută de viaţa mea curentă, nedorind să schimb nimic. Mai mult, [Falun Gong] era clar interzis în China. Nu doream nici un necaz. El mi-a explicat în mod repetat că nu trebuia să învăţ practica. El dorea numai ca mai mulţi oameni să ştie adevărul. El mi-a spus să nu mă las înşelată de propaganda PCC. „Auto-incendierea” din Piaţa Tiananmen a fost o înscenare totală. I-am spus că ştiam asta deja, şi că ştiu să-mi folosesc propria judecată când privesc la lucruri. I-am mai spus şi că simpatizez cu Falun Gong. A trecut o jumătate de an. Într-o zi mi-a vorbit despre mama sa. Şi ea practica Falun Gong. Avea peste şaizeci de ani, dar arăta cu zece ani mai tânără, cu o faţă fără riduri şi un ten rozaliu. Şi el era la fel; arăta mai tânăr decât oameni de vârsta lui. Astfel de vorbe m-au mişcat. Viaţa mea a fost întotdeauna lină. După ce a absolvit liceul am intrat la universitate. După absolvirea universităţii am început să lucrez într-o companie. Apoi m-am căsătorit şi l-am avut pe fiul meu. Sănătatea mea a fost bună; aproape că nu am fost bolnavă, am avut destui bani şi m-am simţit împlinită emoţional. Toate aceste lucruri erau surse de satisfacţie pentru mine. Ele au devenit deasemenea cele mai bune scuze pentru mine de a nu practica Falun Gong. Pe de altă parte, cuvintele ocazionale ale prietenului meu de la camera de chat făceau ca scuzele mele să pară atât de nesemnificative şi banale. Nu mai eram tânără. Nu voi fi veşnic sănătoasă şi ştiam că într-una din zile voi îmbătrâni. Când aceasta se va întâmpla, totul va dispare. Multe din idealurile şi visele mele nu se realizaseră încă. Erau de neatins, precum castelele construite pe aer. Am intrat în panică. Nimic din această lume nu te poate ţine tânăr. Când părul tău devine alb, când avem dificultăţi la mers şi ne îmbolnăvim, oftăm atunci pentru vremea care a trecut pe lângă noi. Viaţa este ca un vis. De ce n-aş începe acum când sunt încă plină de energie să încerc o metodă pentru a deveni tânără veşnic? Falun Gong putea face asta. Eu credeam cu adevărat că Falun Gong are puteri uimitoare.
I-am spus prietenului meu din camera de chat că voiam şi eu să învăţ Falun Gong. „Adevărat? Sunt atât de bucuros!” Reacţia lui m-a surprins. Nu mult după asta, el mi-a trimis pe email o copie a cărţii de Falun Gong Zhuan Falun. El mi-a trimis şi cartea Esenţiale pentru o avansare ulterioară şi Hongyin. (Nu începusem încă să studiez, dar el deja spera că eu voi înainta cu sârguinţă.) Am listat Zhuan Falun şi am legat-o. Într-o noapte de weekend, aşezată în linişte pe o sofa, plină de speranţă, am început să citesc.
Mi-am pierdut încrederea la jumătate de drum de citit. M-am simţit dezamăgită. Falun Gong nu era atât de magic şi emoţionant pe cât îmi imaginasem. Ceea ce spunea fondatorul Falun Gong, Învăţătorul Li era prea de necrezut pentru a-l putea pătrunde şi greu de descifrat. M-am hotărât să renunţ. Când am mers la culcare în acea noapte am început să visez. În visul meu, Învăţătorul mi-a ţinut o prelegere. Învăţătorul purta o cămaşă albă şi era foarte aproape de mine. Expresia sa era calmă. Învăţătorul a vorbit numai despre conţinutul lui Zhuan Falun. A doua zi am avut acelaşi vis. Eram într-o sală de conferinţe undeva peste hotare. Învăţătorul ţinea o prelegere multor practicanţi. Eram aşezată printre ei. După prelegere, Învăţătorul s-a îndreptat către mine. Am spus, „Învăţătorule, eu cultiv doar de formă. Eu nu vreau să ating desăvârşirea.” Învăţătorul a părut surprins pentru un moment şi a spus, „Adevărat?” Am spus, „Da, eu vreau numai să fiu veşnic tânără. Nu vreau să ating desăvârşirea. Este în regulă aşa?” Învăţătorul mi-a aruncat o privire serioasă şi a spus: „Începe să cultivi şi ocupă-te de restul mai târziu!” Eram ateistă şi nu credeam că există vreo relaţie între vis şi realitate. Aşa că nu i-am dat prea multă atenţie visului. Dar, nu am vrut să renunţ atât de uşor. Acest [Falun Gong] era singura cale ar putea să mă facă tânără pentru o veşnicie. Am intrat pe Internet pe site-ul Falun Dafa, Minghui şi am descărcat toate lecturile pe care Învăţătorul le-a ţinut în întreaga lume. Le-am listat şi le-am legat. Speram că o să redescopăr siguranţa în cultivare. În timpul acelor zile am început să citesc din lecturi mai recente, una după cealaltă. Nu am înţeles o mare parte a lecturii "Conferinţa Legii din timpul Festivalului Lanternelor din L.A. - 2003”. Nu ştiam despre ce vorbeşte Învăţătorul şi simţeam doar că această lectură era la un nivel mai ridicat şi chiar mai profund decât Zhuan Falun. Când am continuat să citesc lecturile mai puţin recente, am început să înţeleg câte ceva din conţinut. Eu puteam să înţeleg din ce în ce mai mult când citeam lecturi mai puţin recente. Când am citit ”Predând Fa la Conferinţa din Estul Statelor Unite” am ştiut că nu pot să cultiv. În această perioadă a vieţii mele aveam o legătură amoroasă în afara căsătoriei şi am ajuns într-o fază în care nu o mai puteam controla. Dar Învăţătorul a spus: „Voi puteţi avea o soţie sau un soţ - este bine şi corect. Nu este o problemă pentru voi să cultivaţi în timp ce vă conformaţi societăţii umane obişnuite în cea mai mare măsură. Pentru voi, a trăi ca soţ şi soţie este bine, dar dacă nu sunteţi soţ şi soţie şi aveţi relaţii sexuale, atunci voi faceţi cel mai murdar lucru. Aceasta este ceva ce zeii categoric nu pot accepta – nici măcar un singur zeu nu o acceptă.” (din ”Predând Fa la Conferinţa din Estul Statelor Unite”) Am simţit că nu pot să cultiv pentru că nu puteam renunţa la acea dorinţă. În mod normal fac lucrurile într-o manieră îngrijită. Începând cu momentul în care m-am decis să învăţ Falun Gong, am fost hotărâtă să fac lucrurile sută la sută în conformitate cu îndrumările Învăţătorului sau altfel nu o voi învăţa deloc. Nu mi-am imaginat niciodată că învăţarea Falun Gong o să aibă nişte cerinţe atât de stricte. Exersând corpul şi schimbând caracterul unuia sunt lucruri complet diferite. Dar Învăţătorul părea foarte serios, nelăsând loc pentru nici un dubiu. Dacă o persoană doreşte să cultive trebuie să renunţe la comportamentele imorale. Dar este asta atât de uşor de realizat? Toată fericirea mea şi visele mele, tot viitorul, îmi depindeau de acea relaţie, care erau şi motivul pentru care am început cultivarea. Am murmurat încet: „Îmi pare rău Învăţătorule, nu sunt capabilă să o fac. Eu nu pot să o las. Eu nu pot să renunţ.” M-am calmat şi am început să mă gândesc raţional. Eu am trăit întotdeauna o viaţă cu conflicte de interes: familia, responsabilităţile, conştiinţa şi dorinţele. Toate acele lucruri mă făceau să mă simt obosită atât fizic cât şi psihic. Câteodată mă simţeam ca şi cum aş fi doar un corp şi spiritul meu ar fi zburat deja de mult timp la sute de mile îndepărtare. Arătam fericită, dar de fapt mă minţeam singură. Am trăit în umbra altora. Nu eram capabilă să îmi controlez destinul. „Învăţătorule, dacă pot să renunţ, dacă pot să o pun deoparte, o să învăţ de la Tine;” totuşi, eu ştiam că era imposibil.
Aproximativ cu o săptămână mai târziu, mă plimbam pe stradă, trecând de un magazin. Brusc am avut un sentiment anormal. Ce s-a întâmplat? Nu m-am mai gândit la el? Se pare că în ultimele zile, aproape că l-am uitat. Imaginea lui îmi ocupa în trecut întreaga minte, îmbibându-mi fiecare celulă. Fiecare minut, fiecare secundă, el era tot la ce mă puteam gândi. Chiar simţeam că fără el, viaţa mea nu ar avea nici un rost. Dar acum, îmi şiroiau lacrimile pe obraz: „Învăţătorule, eu cred acum. Eu cred într-adevăr acum. Tu ai fost cel care m-a ajutat. Tu m-ai ajutat să scap de aceste lanţuri. Învăţătorule, eu te voi urma. Eu voi încerca din greu; de astăzi nimic nu mă va împiedica în calea mea de cultivare.”
Totul a mers mai lin decât mi-am imaginat. I-am scris o scrisoare, mi-am schimbat numărul de telefon şi am rupt contactul cu el, pentru că am vrut să mă întorc la sinele meu adevărat original. Au trecut doi ani. Nu ne-am mai văzut deloc, este ca şi cum nu ne-am fi cunoscut niciodată, ca şi cum căile noastre nu s-au fi intersectat niciodată. Eu sunt aceiaşi, purtând un corp virtuos şi sacru, urmând îndrumarea Învăţătorului, mergând hotărâtă pe calea de întoarcere. Îi mulţumesc practicantului din străinătate. Vreau să îi spun mulţumesc, chiar dacă nu ştiu cine este sau unde este.
|