Există un fenomen destul de des întâlnit la oamenii obişnuiţi, şi anume acela de a nu discuta deschis problemele altora. Atâta timp cât interesele lor personale nu sunt vizate, de obicei oamenii nu le arată celorlalţi când greşesc, asta pentru a evita conflictele.

Acest lucru creează probleme, dacă noi păstrăm acest gen de atitudine în timpul xiulian-ului nostru (cultivare şi practică). Chiar dacă noi ne împărtăşim adesea înţelegerile Legii, discutăm rareori, pe faţă, ataşamentele altor practicanţi. În loc de asta noi îi bârfim pe la spate.

Exista o practicantă care nu reuşea să treacă o încercare de mai mult deja de şase luni. Ea avea, de asemenea, neînţelegeri cu mine. Discutând cu ceilalţi practicanţi, noi am decis s-o lăsăm în pace, sperând că va sfârşi prin a trece testul, dar am înţeles că era o problemă gravă, pentru că şase luni era cam mult. M-am gândit că trebuia să-i arăt ataşamentele pe care le are. Această practicantă avea o personalitate puternică şi un temperament de lider la lucru; dar ea avea şi un caracter dificil şi nu-i asculta deloc pe ceilalţi. Am descoperit cheia care i-ar fi permis să progreseze şi ştiam că trebuia să îi vorbesc despre asta.

Dar ea avea deja neînţelegeri cu mine, la vremea aceea şi suferea. Mă temeam că dacă îi arătam ce ataşament are şi ea nu-l accepta, asta ar fi creat mai multe conflicte printre practicanţi şi va deranja coordonarea. Acesta era motivul pentru care am decis s-o lăsăm în pace în continuare.

Mi-era însă teamă, că, dacă ea rămânea în aceeaşi situaţie, vechile forţe vor profita şi o vor pune în pericol. Ea ştia că nu era într-o situaţie prea bună şi încerca într-adevăr să privească în interior pentru a-şi găsi ataşamentele: şi atunci de ce n-aş reuşi s-o ajut vorbindu-i? Este o persoană foarte deschisă şi, în trecut, m-a ajutat mult în propria mea cultivare practică (xiulian). Ştiam că-i puteam arăta deschis ce ataşament avea.

M-am hotărât să-i scriu, dar mi se părea prea dificil să-i scriu despre ataşamentele sale. Era neplăcut pentru mine. O dată scrisoare terminată, m-am hotărât să nu i-o trimit: mi-era frică să nu se creeze un conflict între noi. De asemenea, mi-am descoperit, în timp ce scriam această scrisoare, numeroase din noţiunile umane obişnuite.

A doua zi ne-a întâlnit şi i-am spus ceea ce gândeam. Încetul cu încetul, ea a acceptat sfatul meu şi suntem foarte mulţumite amândouă. Am înţeles că trebuie să ne împărtăşim gândurile direct în cadrul xiulian. Este ceea ce vrea Maestrul, ceva imposibil chiar şi pentru cei mai buni prieteni, în lumea obişnuită de astăzi.

A avea compasiune faţă de alţi practicanţi înseamnă că trebuie să-i ajuţi să se îmbunătăţească. Unul dintre practicanţi gândea că am făcut ceva rău, dar el nu mi-a spus-o direct, prin urmare am auzit-o de la alţi practicanţi. Am înţeles că trebuia să împărtăşesc şi altora importanţa faptului de a fi deschis cu ceilalţi practicanţi.

Tinerii practicanţi au mai puţine prejudecăţi, sunt mai deschişi. Ei discută adesea între ei despre ataşamentele lor şi se ajută reciproc să privească în interior. Asta nu provoacă multe conflicte între ei. Mulţi însă dintre practicanţii mai învârstă au noţiuni umane foarte puternice şi nu sunt deschişi la critică. În alte dimensiuni noţiunile umane sunt tari ca piatra şi înalte precum munţii, ele nu sunt uşor de eliminat.

Trebuie ca practicanţii învârstă să fie mai atenţi la această problemă. Am avut adesea probleme cu practicanţii care nu-şi spun părerile sincer şi deschis. Un alt exemplu este că unii practicanţii se mint între ei. Dacă pentru oamenii obişnuiţi e ceva normal să mintă prin omisiune, în situaţii jenante, noi care suntem practicanţi nu putem minţi deloc. Se poate să nu spui nimic (e o opţiune), dar ceea ce spunem trebuie să fie adevărat.

Într-o zi am auzit că un practicant făcuse ceva rău, iar un altul voia să-l critice, dar nu ştia cum s-o facă. Atunci i-a spus că a avut un vis în care Maestrul l-a sfătuit ce să-i spună. Acest practicant le-a spus altora că era foarte eficient să procedezi astfel pentru a discuta ataşamentele cuiva, aşadar le recomanda modelul. E foarte periculos să faci aşa ceva! Maestrul ne-a spus întotdeauna că nimeni nu-L poate reprezenta. Cum se poate să-ţi prezinţi propriile păreri ca fiind ale Maestrului. Chiar şi dacă o asemenea metodă este eficientă, asta poate să distrugă un practicant. Cum se poate să-l folosim pe Maestru? Asta înseamnă să nu respectăm Legea. Doar într-o problemă foarte gravă, ne dă Maestrul cu bunăvoinţa sa unele indicaţii. Cum se poate să se fabrice astfel de indicii? Nu înseamnă asta a interfera cu Legea? E ceva foarte grav.

Ca practicanţi trebuie să avem compasiune. Am auzit practicanţi certându-se între ei, unii au avut chiar conflicte foarte grave. Cum pot doi practicanţi să fie lipsiţi de toleranţă unul faţă de celălalt? Zeii ne privesc: ei îşi bat joc de noi când ne certăm.

Maestrul a publicat textele ”Înaintând spre perfecta împlinire” şi “A elimina şi ultimul ataşament” în 2000: timpul care rămâne pentru cultivare scade tot mai mult. Chiar dacă Maestru continuă să ne ofere ocazii de fiecare dată când facem greşeli, într-o zi, rectificarea Legii va lua sfârşit. Să facem toţi din ce în ce mai bine, pentru a fi demni de bunăvoinţa Maestrului.

Versiunea chineză disponibilă la adresa:
http://minghui.ca/mh/articles/2006/2/19/121014.html

Versiunea engleză disponibilă la adresa:
http://clearwisdom.net/emh/articles/2006/3/10/70669.html


Puteţi tipări la imprimantă şi puteţi transmite toate articolele publicate pe Clearharmony, dar vă rugăm să menţionaţi sursa şi să nu efectuaţi modificări asupra textului.
Publicat la data: Marţi, 9 Mai, 2006